Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”
„România trece printr-un moment-cheie în dezvoltarea sa, pentru că noi am aderat la lumea vestică, dar refuzăm să ne integrăm în ea”, crede Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”. Cercetătorul a identificat două trăsături psihoculturale care ne împiedică să ne integrăm. Orientarea antioccidentală, dată de faptul că la putere a ajuns o generaţie crescută în paradigma comunistă, este una dintre consecinţele acestei stări de fapt.
2018 este anul în care vom celebra Centenarul Unirii şi se va pune în dezbatere publică proiectul de ţară al preşedintelui Klaus Iohannis. De ce este acest proiect important şi cum ar trebui el să arate prin prisma „Psihologiei poporului român” ne-a spus Daniel David, psiholog din Cluj care face parte din Comisia prezidenţială pentru proiectul de ţară şi este autorul monografiei „Psihologia poporului român”, care a împlinit doi ani de la publicare.
„Adevărul“: Vom sărbători în curând Centenarul Unirii, dar astăzi se vorbeşte despre o societate extrem de dezbinată. Ce se întâmplă?
Daniel David: Eu cred că România are nevoie de proiect de ţară! Ştiu că asta sună „pompos”. Statele Unite sau alte ţări vestice nu au acum un proiect de ţară asumat aşa explicit şi o duc bine. Nu au acum, dar multe din ţările vestice au avut în momentele cheie angajamente istorice programatice. Iar pentru noi acesta este un moment cheie, pentru că noi am aderat la lumea vestică, dar nu putem şi/sau refuzăm să ne integrăm în ea. În plus, lumea vestică se clatină – se va stabiliza, dar acum nu are doar grija noastră, ci şi a ei -, iar dacă nu ne e clar ce vrem să facem în mod programatic în contextul atâtor impredictibilităţi, o să fim la risc ca ţară. Un proiect de ţară ar putea să ne unească, de aceea eu m-am implicat şi în proiectul Academiei Române, şi în proiectul preşedintelui Iohannis (acolo am acceptat să mă propună USR-ul, deşi nu sunt membru în partid şi nu am fost membru în nici un partid de-a lungul timpului - au crezut că este bine ca elemente din Psihologia românilor să se exprime în proiectul de ţară).
„Sunt mai multe asemănări psihoculturale majore între ardeleni, munteni şi moldoveni decât diferenţe”
Cum ar trebui să arate România integrată în lumea Vestică
După mine, România modernă ar trebui să fie o Românie bazată pe încredere, pe cooperare, pe toleranţă, în care inteligenţa şi creativitatea individului autonom să fie valorizate prin recompense, într-o societate democratică (cu puterea socială distribuită în zone diferite, astfel încât nimeni să nu poată să devină „stăpân”), care nu se teme de viitor/schimbări, ci le vede ca oportunităţi. Asta mai ales în condiţiile în care, aşa cum am spus în monografie, lucrurile care ne unesc psihocultural sunt mai multe decât cele care ne despart; spre exemplu, sunt mai multe asemănări psihoculturale majore între ardeleni, munteni şi moldoveni decât diferenţe. Mai mult, şi maghiarii din România, dincolo de elemente psihoculturale comune cu maghiarii din Ungaria, au multe elemente psihoculturale comune cu românii. Putem găsi toţi ceea ce ne uneşte şi să construim pe asta, fără a anula diferenţele la care ţinem. Deci toţi am putea să ne găsim locul într-o ţară modernă în care suntem bine articulaţi unii cu ceilalţi, avem o arhitectură comună, dar în arhitectura comună fiecare îşi poate exprima particularităţile. Noi, dacă nu suntem atenţi la ce se întâmplă, mergem acum pe o Românie care are un discurs tot mai anti-occidental, tot mai intolerantă, tot mai fobică la străini şi mai dezbinată.
Mai rău, ne reîntoarcem la idei ale naţionalismului ceauşist: dezbină, sperie cu pericolul străin şi astfel conduci! Ceauşescu a încercat asta, stârnind în sărăcie mândria „prin noi înşine”, dar ţin minte şi acuma că noaptea stăteam la lumânare sau lampă să învăţ pentru olimpiade, iar dimineaţa mergem la codă la lapte, înainte să merg la şcoală.
Vreau să fim mândri în bunăstare, nu în sărăcie, iar asta se poate face doar într-o Românie a spaţiului vestic! Şi să ne amintim că cu toată manipularea, regimul ceauşist, în final, nu a sfârşit bine!
La putere a ajuns o generaţia crescută în paradigma comunistă
Ce crezi că s-a întâmplat din 2007, când românii erau foarte entuziaşti să adopte cultura vestică, până astăzi, când vedem din ce în ce mai multe poziţii anti-Occident?
La putere a ajuns o generaţie crescută în paradigma comunistă, mulţi (nu toţi) din cei care sunt la putere acum sunt tinerii din perioada comunistă, care s-au format atunci cu o anumită paradigmă de gândire. Eu cred că uneori ei pot fi de bună-credinţă – unii chiar îşi iubesc ţara, dar paradigma nu-i lasă să se comporte decât prin prisma a ceea ce au învăţat atunci, iar componenta de naţionalism-ceauşist este foarte puternică, toate reflexele lor sunt de tipul acesta. Ei nu înţeleg că aceste reflexe, într-un spaţiu vestic în care s-au integrat România şi tinerii, nu mai pot fi acceptate.
Tinerii au alergie la individul colectivist („doar noi şi ai noştri”) şi la concentrarea puterii („eu sunt şeful”), ori cei care acum sunt la putere cu asta au crescut, adică şeful e şef şi nimeni nu se diferenţiază şi iese în faţă prin forţele proprii, ci doar cu acordul nostru pentru a ne rămâne apoi îndatorat. De aici apare fractura majoră în societatea românească de astăzi.
De ce avem lideri certaţi cu Legea
În plus de asta, avem acum la putere foarte mulţi lideri care au probleme cu legea. Cum se poate explica raportarea la lege a alegătorilor şi a clasei politice?
În paradigma comunistă întotdeauna partidul era deasupra legii. Pe mine mă şi distrează trist obsesia asta cu statul paralel. În perioada comunistă partidul controla totul, iar de aici, mulţi cu mintea formată atunci şi încă nedecontaminaţi de comunism cred că dacă ai câştigat alegerile controlezi totul, Parlament, Guvernul, puterea judecătorească. În ţările democratice însă există separaţia puterilor în stat. Dacă ai câştigat puterea prin alegeri, nu înseamnă că poţi controla totul şi că devii stăpânul României! Poţi controla Parlamentul (dar şi aici trebuie să dai opoziţiei rolul ei şi să o protejezi), poţi propune Guvernul (dar nu te substitui tu ca Parlament sau partid Guvernului) şi poţi influenţa prin legislaţie justiţia (dar nu o poţi conduce!). Nu eşti şeful României şi nu poţi să faci ce vrei.
Statul paralel, după mine, este sintagma folosită uneori de cei care nu înţeleg separarea puterilor în stat, pentru a-şi explica lucruri normale într-o societate modernă, dar incompatibile cu modul lor de gândire. Dar acest lucru nu poate fi înţeles de cei care au reflexul comunist, când partidul controla totul!
Asta nu înseamnă însă că nu se pot face abuzuri, iar formula de stat paralel poate avea, în aceste condiţii, un fundament şi un dram de adevăr; dar dacă lucrurile scapă astfel de sub control, acestea se rezolvă cu instituţii democratice, nu cu aceleaşi mijloace pe care le reproşezi la alţii. Aceasta este diferenţa între gândirea vestică şi gândirea provenită din paradigma comunistă.
Lupta acesta între mentalităţile vechi ale românilor şi cele moderne n-ar fi fost aşa de importantă dacă spaţiu vestic ar fi fost mai puternic, cum a fost de exemplu la începutul anilor 2000. Văzând că şi acolo sunt probleme, văzând cum se revoltă Catalunia sau ce se întâmplă în Polonia spre exemplu, ne manifestăm şi noi în baza reflexului paradigmatic vechi pe care-l ştiu liderii noştri de azi.
Zone mai retrograde, speriate şi izolate după Revoluţia din 1989, prind curaj şi vin în lumină strigând. Ba acum „strigăm” şi la americani! Şi pentru ce? Nişte parteneri strategici, care ne-au ajutat enorm în ultimii ani, ne-au îndemnat să asumăm anumite valori/opţiuni (pentru că „to urge” înseamnă a îndemna, nu a impune). Care e problema?
Poţi spune că o să faci sau nu şi asta este. De ce atâta dramă? Aţi văzut că din păcate şi preşedinţii celor două camere ale Parlamentului au căzut în logica concentrării puterii, confundând funcţia de reprezentare cu atribuţiile Parlamentului (tot reflexul vechi). Nu era nicio problemă să reacţioneze ca preşedinţi ai Parlamentului, dar nu ca Parlament! Dar reflexul e greu de controlat…
Cum să avem o „ţară ca afară”
Cum promovezi un proiect de ţară vestică unui popor colectivist?
Mizând pe tineri şi cerând tinerilor să-şi convingă părinţii, iar dacă nu pot fi convinşi, rugându-i să nu li se opună, pentru că le afectează viitorul. Inevitabil mişcarea e în direcţia vestică, individ autonom – solidar cu ceilalţi/cooperant/non-defensiv – şi descentralizarea puterii. Doar că unii încă se mai opun şi pun frână.
Este interesant că ies în stradă de aceeaşi parte a baricadei tot felul de oameni, unii sunt de stânga, alţii de dreapta, sunt alături marxiştii cu corporatiştii. Dacă discuţi în detaliu cu ei, evident au viziuni total diferite asupra unor aspecte specifice (ex. economie, sănătate, etc.). Ce-i uneşte pe aceşti oameni?
Printre altele, cred că alergia faţă de profilul psihocultural vetust al ţării, adică ideea de concentrare a puterii, ideea de individ colectivist. Ei vor libertate, descentralizarea puterii, nimeni să nu mai fie şeful şefilor, asta-i uneşte. Generaţia aceasta e unită transpartinic de profilul vestic modern. Da, chiar tinerii de stânga se proiectează într-o stângă europeană modernă – crescută în spaţiul vestic -, nu în vechiul comunism de tip naţionalism-ceauşist (cum fac din păcate mulţi dintre social-democraţii mai seniori din România, crescuţi, aşa cum spuneam, în această paradigmă).
Care este stadiul proiectului de ţară al preşedintelui Klaus Iohannis?
Ştiu că s-au făcut propuneri, consilierii preşedintelui trebuie să-l integreze, preşedintele trebuie să-i dea forma pe care el se simte conformabil să şi-o asume, iar apoi să fie supusă spre dezbatere publică. Apoi va fi dezbatere şi vom vedea. Sper să fie o dezbatere raţională dincolo de ideea că vin alegeri prezidenţiale. Cred că mulţi experţii de acolo nu au avut nici un interes politic, ci chiar au vrut să contribuie la un proiect bun de ţară.
Foştii tinerii comunişti bine îndoctrinaţi la Revoluţie conduc România
Cum îţi explici faptul că la 27 de ani de la Revoluţie sunt mulţi românii care pot să mai gândească în paradigma anti-Occident?
Câţi ani au trecut de la Revoluţie? 27. Oamenii care au avut circa 20-23 de ani atunci erau tinerii comunişti bine îndoctrinaţi, la 20-23 de ani, dacă erai ambiţios, deja puteai fi bine îndoctrinat. Oamenii aceia au acum în jur de 47-50 şi ceva de ani şi sunt în deplinătatea forţelor şi puterilor sociale. Aceştia sunt oamenii care ocupă pârghiile de putere în societatea noastră. Ei au învăţat nişte valori/practici care se reflectă automat/inconştient în stilul lor de gândire; puţini au reuşit să-şi schimbe paradigmatic mentalitatea, e un efort foarte mare să faci asta. Atunci toate reflexele lor se manifestă în acest cadru. Lor li se pare bine şi natural. De aceea eu am spus că partea mai progresistă a generaţiei de mijloc - care e fragmentată, oamenii fiind împărţiţi relativ echilibrat: 50% au o mentalitate occidentală modernă, iar 50% o mentalitate anti-occidentală – o să piardă. De ce? Progresiştii sunt ajutaţi de tineri, iar generaţia de mijloc neprogresistă e ajutată de către seniori, numai că tinerii n-au poziţii de influenţă socială, singurul lucru pe care-l pot face este să iasă în stradă. Ceilalţi sunt mai ordonaţi, ocupă locuri de putere socială şi pot schimba lucrurile formal.
Cum vezi tu implementarea proiectului de ţară în condiţiile date?
O să fie complicat din multe puncte de vedere: aşa cum am spus, pe de o parte, când va fi pus în discuţie unii îl vor pune în logica alegerilor prezidenţiale şi nu va fi o dezbatere raţională; apoi, o să fie unii intelectuali supăraţi că nu au fost incluşi de la început în comisia de elaborare a proiectului de ţară, care, indiferent ce ai fi scris acolo, îl vor critica şi vor încerca să dinamiteze lucrurile. Din păcate, noi n-avem exerciţiul gândirii critice, n-avem exerciţiul cooperării, n-avem exerciţiu de a construi împreună ceva. Sper că se vor putea face totuşi nişte dezbateri atractive pentru că există acolo lucruri interesante sau provocatoare; nu trebuie să rămână totul aşa cum este propus acolo, dacă în cursul dezbaterilor se va dori altceva, dar hai să avem dacă nu optimism raţional, măcar un scepticism constructiv.
Principalele blocaje ale României
Pe ce valori ar trebui să se bazeze proiectul de ţară?
După mine, acest proiect de ţară ar trebui să vină pentru a ne ajuta să ne integrăm în spaţiul Vestic. Aşa cum am spus, principalele blocaje ale noastre sunt cele două elemente din profilul psihocultural: noi avem o societate construită pe individual colectivist, în timp ce spaţiul vestic s-a construi mai ales pe individual autonom. Noi avem şi credem în concentrarea puterii, spaţiul vestic este construi pe descentralizarea puterii.
Dacă gândim logic şi non-defensiv şi dacă ne asumăm că dorim integrarea în cultura vestică, atunci promovarea individului autonom şi descentralizarea puterii trebuie să se regăsească ca elemente de discuţie în toate domeniile, în business, în educaţie, la nivel social, etc. Acestea trebuie să devină valori pe care dacă ni le asumăm să le şi promovăm în ceea ce facem.
Câţi ani ar trebui să treacă până am vedea o schimbare în societate?
Dacă laşi de la sine, în 20 de ani profilul psihocultural al ţării se schimbă, deoarece tinerii care au acum 20 şi ceva de ani o să ajungă la 40 şi ceva de ani, şi astfel vor ajunge în pârghii de putere socială exprimându-şi valorile lor, mult mai congruente cu spaţiul vestic decât valorile seniorilor. Sigur, această descriere este una statistică. Avem şi seniori bine racordaţi la mentalităţile vestice şi tineri ancoraţi – prin educaţia primită de la părinţi – în valori non-vestice. Dar în politicile publice contează şi proporţia!
Dacă reuşim să implementăm un proiect acesta de ţară prin care ideile de descentralizare a puterii şi de valorizare a individului autonomi să pătrundă inclusiv în curriculum şcolar, în mass-media, în spaţiul public, în business, atunci poate în 5-10 ani vom vedea schimbarea. Importat este însă şi să ai un leadership care să-şi asume proiectul şi să-l implementeze programatic.
Cei din paradigma veche vor fi foarte greu de schimbat, dar ei trebuie acceptaţi aşa cum sunt (toţi suntem la fel de importanţi ca membri ai societăţii). Hai insă să-i facem să înţeleagă că dacă nu doresc să se schimbe, măcar să nu pună frână direcţiei în care merge ţara şi generaţia tânăra.
Dacă tot pui frână, până la urmă cum îţi ajuţi copiii şi nepoţii? Noi ne-am cerut în NATO şi spaţiul Vestic, iar dacă am intrat acolo atunci hai să fin raţionali şi înţelepţi şi ne comportăm ca atare. Dacă nu ne mai place, nu ne ţine nimeni forţat acolo.
Explicaţii: care sunt cele două elemente care ne împiedică să ne integrăm în spaţiul Vestic.
Individual autonom vs. Individul colectivist
În societăţile indivizilor autonomi grupurile sunt construite prin valori puse în comun de indivizi autonom. Astfel de grupuri devin comunităţi solidare, deschise spre alţi oameni care au valori similare. Comunitatea este gândită să trebuie să contribuie la bunăstarea individului. În societăţile colectiviste grupurile sunt create în jurul relaţiilor de familie/cunoştinţe. Astfel de grupuri devin colectivităţi solidare, dar mai închise spre necunoscuţi. Individual este adesea mai puţin important decât colectivitatea.
Distribuirea vs. Concentrarea puterii.
„După Hofstede şi colaboratorii lui (2010), culturile cu o distribuire scăzută a puterii acceptă uşor ierarhiile, considerându‑le normale, fără a le pune sub semnul întrebării şi fără a cere multe justificări pentru existenţa lor. Ţările/ Culturile cu o distribuire mare a puterii acceptă ierarhiile mai mult ca forme de organizare socială convenabilă, care trebuie să se bazeze însă pe consultare permanentă şi democraţie. În general, o concentrare crescută a puterii este asociată cu corupţia şi distribuţia mai inegală a resurselor naţionale” – Psihologia poporului român.
Cine este Daniel David
Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca. În ianuarie 2013, a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american „Albert Ellis“ din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român“. David este şi prorectorul pentru cercetare, excelenţă şi competitivitate al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
