A. H. | joi, 26 septembrie 2013
Premierul Victor Ponta a transmis pozitia Romaniei in cazul admiterii Lituaniei ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate ONU fara a avea mandatul presedintelui Traian Basescu. Dupa dezvaluirile Hotnews, Ministerul de Externe recunoaste faptul, dar considera ca nu era nevoie de mandat.
Siteul Hotnews.ro a citat unele surse diplomatice conform carora, la inceputul acestei saptamani, premierul Victor Ponta a transmis catre Consiliul de Securitate al ONU pozitia Romaniei care sustine admiterea Lituaniei ca membru nepermanent al Consiliului, fara a avea mandatul presedintelui Traian Basescu pentru a face aceste demersuri diplomatice. Sursele citate de Hotnews au precizat ca, fiind vorba despre un vot de angajament al Romaniei, care presupune ca Bucurestiul se antepronunta ca va accepta admiterea Lituaniei in Consiliu ca membru nepermanent, conform Constitutiei si deciziilor Curtii Constitutionale, nu intra in atributiile premierului si nu pot fi angajate de catre acesta decat cu mandat din partea presedintelui Romaniei. Pe de alta parte, alte surse diplomatice au declarat pentru HotNews.ro ca “teoretic este posibila varianta ca Guvernul sa fi sustinut o pozitie a Romaniei favorabila Lituaniei fara mandat expres de la presedinte”. Sprijinul Romaniei pentru Lituania se inscrie, potrivit surselor citate, intr-un sistem de sprijin reciproc intre tarile estice, Romania dorind la randul ei calitatea de membru nepermanent in Consiliul de Securitate pentru anul 2019.
Victor Ponta are antecendente in tentativele de a trece peste presedintele Traian Basescu si de a-si aroga atributii in politica externa, prima data fortand participarea la Consiliul European in toamna anului trecut.
Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut ca, fara a cere mandat de la presedintele Traian Basescu, sustine politic Lituania, la Adunarea Generala a ONU, pentru a obtine un loc de membru nepermanent al Consiliului de Securitate. MAE a facut joi aceste precizari, in urma informatiilor publicate miercuri de HotNews, potrivit carora ministrul Titus Colatean a exprimat pozitia Romaniei de sustinere a Lituaniei pentru Consiliul de Securitate al ONU, fara mandat de la Traian Basescu. ”Guvernul Romaniei, prin Ministerul Afacerilor Externe, in baza atribuţiilor ce ii revin si a practicii stabilite si indelungat aplicate in materie, analizeaza, decide si formalizeaza sprijinul politic acordat fiecarei ţari candidate, indiferent de organul principal sau subsidiar ONU pentru care aceasta isi depune candidatura, in baza sistemului de aranjamente de sprijin reciproc in cadrul Naţiunilor Unite. Doar in anumite situaţii excepţionale procesul de decizie asupra sprijinului acordat de Romania candidaturii unei alte ţari poate presupune aprobarea mandatului de catre presedinte si primul ministru”, explica MAE.
Potrivit sursei citate, Lituania candideaza in acest an pentru obţinerea unui mandat de membru nepermanent al Consiliului de Securitate ONU, pentru intervalul 2014-2015. Lituania face parte, ca si Romania, din Grupul statelor Est Europene la ONU, grup caruia i se aloca automat un loc in Consiliu, pe baza principiului distribuţiei regionale echilibrate. De asemenea, statul baltic nu are contracandidat din Grup in aceasta campanie. ”Ca atare, Romania sprijina aceasta candidatura in mod natural, in condiţiile in care Lituania si-a exprimat sprijinul, cu ocazia recentei vizite a primului ministru la Vilnius, pentru o candidatura romaneasca importanta. Un alt argument in favoarea acestei pozitii este si faptul ca Lituania face parte din grupul celor 70 de state membre ONU care nu au facut parte vreodata din Consiliul de Securitate”, conchide MAE.
Totodata, ministerul subliniaza ca aranjamentele de sprijin au ”caracter confidenţial, atat inainte de exprimarea votului, cat si dupa aceea”.
Curtea Constitutionala si Legea tratelor spun ca numai presedintele decide in numele Romaniei, in politica externa
Legea privind tratatele 590/2003 prevede ca președinetele tarii este cel care ia decizia pentru incheierea unui tratat de catre Romania, iar Guvernul si Ministerul de Externe au rol strict tehnic, de punere in aplicare a deciziei sefului statului. ”Pentru aprobarea initierii negocierilor unui tratat la nivel de stat, Ministerul Afacerilor Externe, singur sau, dupa caz, impreuna cu ministerul sau autoritatea administratiei publice centrale in competentele caruia sau careia se afla domeniul principal reglementat prin tratat, elaboreaza un memorandum, care va fi avizat de catre toate ministerele in competentele carora se afla din punct de vedere substantial celelalte domenii reglementate prin tratat si insusit de catre Guvernul Romaniei prin semnatura primului-ministru, dupa care va fi inaintat spre aprobare Presedintelui Romaniei”, prevede art. 3, alin. 1 al Legii tratatelor.
Aceeasi solutie da si Decizia Curtii Constitutionale nr. 784/2012, prin care a fost declarata neconstitutionala o lege din 2012 care dadea premierului dreptul de a reprezenta Romania la Consiliul European, cu mandat de la Prlament. ”Potrivit art.80 alin.(1) din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. Acest text constitutional ii permite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor externe, tinand cont, desigur, de interesul national. O atare conceptie este legitimata de caracterul reprezentativ al functiei, Presedintele Romaniei fiind ales de cetateni prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat”, isi motiveaza Curtea decizia.
De asemenea, Curtea a mai aratat ca, in planul politicii externe, ”primul-ministru are competenta constitutionala de a asigura realizarea politicii externe a tarii, ceea ce inseamna ca, in functie de orientarea stabilita de reprezentantul statului in plan extern, care este Presedintele statului, Guvernul, prin reprezentantul sau, urmeaza sa implementeze in mod corespunzator masurile fata de care statul s-a angajat”. ”Prin urmare, Curtea a constatat ca rolul Guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat”, conchide Curtea Constitutionala.
