2018-01-12

Marius Diaconescu Atac diplomatic fără precedent al Ungariei la adresa României din cauza autonomiştilor maghiari

Articolul de mai jos este scris de un istoric care este specializat în istoria medievală. Deci atunci când citim articolul să ne aducem aminte că nu este părerea unui specialist de istorie contemporană și nici de diplomație internațională. Articolul este un amalgam interesant de idei și nu prea este deontologic pur și simplu ptr că amestecă faptele istorice cu cele din zilele noastre. Până și titlul sună foarte bombastic.
Dacă am vrea să înțelegem părerile domnului istoric trebuie să facem o distincție abstracțiilor și amestecurilor istorice și repetarea insinuantă a ce a spus domnul primministru.
În centrul Țării sunt trei județe unde minoritar sunt majoritar. Aceste fapt determină pe mulți dintre români să percepe un afront această stare de fapt și istoric. Rezolvarea era ușoară dacă de la așa zisă revoluție s-ar fi luat niște măsuri pentru a acorda o autonomie locală a celor trei județe, care să fie egală cu o autonomie teritorială! Atât și nmic mai mult. 
Dar în locul acestei rezolvări reyonabilă, conformă cu normele unității teritoriale statistice (NUTS), mai tot timpul s-a conlucrat impotriva unei rezolvări simple și eficientă, zicem noi liniștitoare atât pentru cei care locuiesc în aceste județe și pentru cei care conduc România.  Mai tot timpul erau unii care credeau că prin neacodarea acestui statut sau prin măturarea sub preș problema se v-a rezolva, însă după cum se vede nu a avut efect scontat ”trecerea sub tăcere” a acestei probleme spunând în ambele părți ”încă nu este momentul” 
Lupta unora pentru a demonstra că au dreptul la ”autodeterminare”, - un drept recunoscut de UE și deci implicit și de Țara Noastră fiind membru deplin în familia europeană - folosând autonomia teritorială a ajutat în primul rând pe locuitorii HAR-COV-ului. Pragmatismul sau mai bine zis lipsa acestuia a creat două tabere care în continuare își măsoare puterea celuilalt! Qui prodest? -întrebăm noi. Există o tendință, care incet-incet prinde și crește pe yi ce trece, posibilitatea ca toată Transilvania să ceară aplicarea celor hotărâte la Alba Iulia. Acolo s-a format acel Consiliul Director cu 19 Departamente(ministere), care a cerut  unirea specificând ca Ardealul, Crișana și Banatul să rămâne teritoriul autonom, dar în cărțile de istorie acest lucru nu este evidențiat, iar autonomia a fost zădărnicit prin decretul regal din 1 dec 1918, la insistența domnului Brătianu care susținea că prin tratatele semnate anterior toate teritoriile noi se anexează. Dar probabil domnul istoric nu vrea să știe despre aceste lucruri, deși în multe publicații și cărți a apărut deja după 89.
Un sitroic ori cît de verșunat este nu poate nega, că toate organizațiile politice s-au format în baza legilor Țării, deci ele în nici un caz nu pot fi categorisite organizații extremiste, că altfel dpmn ia sa nu susține altceva decât că legile României permit formarea organizațiilor extremiste. Ar fi trebuit să exprime de ce sunt extermiste în baza cărui lege categorizează, altfel se poate admite că instigă la ură!
Domnul priministru în nici un caz nu s-a referit la acțiunea vreuneia - adică nu a menționat vreun nume - dar autorul articolului incearcă să explice că expresiile de neadmis din partea unui conducător de țară.  
Interesant că domnul istoric nu este consecvent atunci când este vorba de decuparea vreunei expresie din context. 
Faptul că ministrul maghiar de externe nu ținut cont de ”nuanțele! limbajului depe meleagurile dimbovițene este de sine înțeles. Textul in pricimă  ”lângă drapelul secuiesc o să fie fluturate și cei care sunt responsabili” arată echivoc ca este vorba de o amenințare, cu sau fără nuanțare...
Dacă însă vom citi textul în limba maghiară nu vom găsi ceva ce să arată acele exagerări despre care scrie autorul articolului.  Noi, care cunoaștem vehemența domnului ministru de externe ungar putem liniști cititorii că domnia sa nu a fost de loc. 
Dar fiecare ministru extern, are menirea și obligația de a exprima un punct de vedere al țării sale. Atât, asta nu este, și nici nu poate fi numit amestec în treburile interne!
Menționăm, că domnul prim ministru  nu trebuia să ridice mănușa aruncată de domnul Rareș Bogdan și să răspundă la o intrebare tendențiosă al acestuia, pentru simplu fapt că nu depinde de gurvern acceptare autonomiei dacă cele două inițiative legislative pentru autonomie au fost depuse la Parlament și NU la Guvern! Domnia sa a uitat de separatia puterilor. Horváth Zoltan  
12 ianuarie 2018, unirea 
Guvernul Ungariei şi-a mobilizat resursele diplomatice pentru a ataca România, interpretând distorsionat, laolaltă cu protipendada UDMR, declaraţia premierului român faţă de arborarea steagului secuiesc pe instituţiile publice ale statului român. Reacţia guvernului maghiar este exagerată şi este o interferenţă în problemele interne ale României.
Cum la fel o ingerinţă este şi faptul că Budapesta s-a implicat direct în coordonarea acţiunii celor trei organizaţii extremiste maghiare care au semnat la 8 ianuarie declaraţia comună privind autonomia teritorială. 
Deşi este de lăudat reacţia Ministerului român al Afacerilor Externe, este totuşi inexplicabil că ministerul condus de Teodor Meleşcanu a trecut sub tăcere implicarea împuternicitului special pentru autonomie al guvernului ungar, Szili Katalin, în proiectul autonomist asumat in corpore la Cluj-Napoca. 
Revenind la halucinanta reacţie a Ungariei, trebuie spus că relaţia guvernului român cu cetăţenii şi declaraţiile oficialilor români despre problemele lor este o problemă internă a României. Premierul Mihai Tudose a făcut declaraţii pe măsura pretenţiilor de autonomie ale partidelor politice maghiare din România, afirmând în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV, în stilul său caracteristic de mucalit, că „cele trei mari partide... mari cu ghilimele... haideţi dom'le că sunt acolo pe la ei prin curte!... nu trebuie ignorate, dar atâta timp cât vorbiţi cu mine ca prim ministru voi avea aceeaşi atitudine ca atunci când au încercat să ridice un steag la nu ştiu ce zi. Când eu am transmis foarte clar că dacă steagul ăla flutură în vânt, atunci şi responsabilii de acolo flutură şi ei lângă steag. Deci... nu poate fi vorba! Atâta timp cât cântă ei din curte, zic iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac! Dar dacă sar gardul unor prevederi legale... avem nişte legi care trebuie aplicate!”. 
Este drept că limbajul de băşcălie nu are ce căuta la nivelul unui prim-ministru, dar nici nu trebuie exagerată interpretarea lui. 
Premierul României s-a referit la iniţiativa parlamentarului UDMR, Kulcsar Terza Jozsef, de a arbora drapelul Ungariei în centrul municipiului Sfântu Gheorghe, în data de 15 noiembrie 2017, pentru a marca împlinirea a 75 de ani de la amplasarea steagului ungar după ocuparea Ardealului de Nord de Ungaria în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940. 
Declaraţia premierului a fost decupată pentru manipularea opiniei publice internaţionale, scop pentru care s-au mobilizat foarte rapid nu doar liderii politici ai maghiarilor din România, ci mai ales guvernul de la Budapesta. Ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, l-a convocat de urgenţă pe ambasadorul României al Budapesta, Marius Lazurca, pentru a protesta faţă de declaraţia premierului Tudose. 
Ambasadorul român a încercat să îi explice nuanţele de limbă, însă ministrul maghiar nu a ţinut cont de ele şi a transmis că aşteaptă explicaţii şi scuze de la guvernul României. Guvernul de la Budapesta exploatează la maxim exprimarea nepotrivită a lui Mihai Tudose pentru a afecta imaginea României pe plan internaţional şi pentru a-i prezenta pe ungurii din România ca victime ale naţionalismului românesc. 
Ministrul de Externe al Ungariei a afirmat într-o conferinţă de presă că declaraţia premierului român în legătură cu autonomia maghiarilor (Mihai Tudose román miniszterelnök magyar autonómia törekvésekkel kapcsolatos nyilatkozatát) este inacceptabilă în raport cu valorile europene şi ale secolului XXI. 
Practic, ministrul de Externe maghiar intervine în problemele interne ale României, pentru că revendicările maghiarilor din România pentru autonomie teritorială sunt o problemă internă a României. 
Declaraţia ministrului maghiar este dovada evidentă că Ungaria intervine în problemele interne ale României şi că guvernul Ungariei este regizorul din spatele acţiunilor partidelor ungureşti din România. 
Péter Szijjártó uită să spună că declaraţia premierului român a fost făcută tocmai în contextul publicării zilele trecute a unei rezoluţii radicale a partidelor maghiare pentru autonomie teritorială, administrativă şi culturală pentru toţi maghiarii din România. 
Desigur că a uitat să spună că guvernul de la Budapesta a negociat cu fiecare partid maghiar din România pentru a se împăca şi a-şi armoniza poziţiile şi a urma o strategie comună. Ca de obicei hoţul strigă: Prindeţi hoţul! 
Ungaria este mai preocupată de autonomia maghiarilor din România decât de problemele reale economice ale acestora. În loc să promoveze investiţii în secuime, cum ar fi fost normal dacă cu adevărat îl interesează soarta ungurilor din România, guvernul de la Budapesta are propria agendă pentru a provoca şi destabiliza situaţia internă din România cu problema falsă a autonomiei. Rezoluţia din 8 ianuarie despre autonomie a fost realizată sub coordonarea unui reprezentant al guvernului de la Budapesta. În acea rezoluţie nu este absolut nimic despre vreun proiect economic, de parcă autonomia ar rezolva automat problemele cotidiene, în primul rând economice, ale comunităţii maghiare. Ministrul maghiar de Externe a subliniat că guvernul de la Budapesta a dorit întotdeauna, în interesul comunităţii maghiare din România, să construiască relaţiile bilaterale pe baza respectului reciproc, care,în ceea ce priveşte actualul guvern românesc, a fost a fost mai mult sau mai puţin. El solicită guvernului României şi premierului să clarifice cât mai repede această situaţie controversată. Obiectivul Ungariei în continuare este ca, în interesul comunităţii naţionale maghiare din România, să aibă cu România relaţii calme şi pe baza respectului reciproc. Aşteaptă de la guvernul şi premierul României să rezolve această situaţie ca pe o chestiune de urgenţă. 
Declaraţia premierului român a fost interpretată, exagerat evident,ca o ameninţare la adresa tuturor ungurilor din România: „A ameninţa fizic, a ameninţa cu execuţia pe celălalt, pe alţii, în special o întreagă comunitate şi reprezentanţii săi este total inacceptabil” (Fizikailag megfenyegetni, kivégzéssel megfenyegetni mást, másokat, pláne egy egész közösséget és annak képviselőit, teljes mértékben elfogadhatatlan.). 
În dialogul cu jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă, a afirmat că „aceasta nu este o chestiune de literatură sau de gramatică, ci una de siguranţă fundamentală, pentru ca o comunitate naţională să poată să se simtă în siguranţă ea însăşi pe teritoriul unei ţări, nu ajută dacă premierul ţării o ameninţă cu spânzurătoarea” (ez azonban nem irodalmi vagy nyelvtani, hanem alapvető biztonsági kérdés, hiszen abban, hogy egy nemzeti közösség biztonságban érezhesse magát egy ország területén, nem segít az, ha az ország miniszterelnöke lógással fenyeget). 
Exagerarea ministrului maghiar este grosolană, pentru că în orice cheie ar fi citită declaraţia lui Tudose, nu se poate nicidecum interpreta ca o ameninţare la adresa întregii comunităţi maghiare din România. La întrebarea unui ziarist despre eventualele consecinţe economice dacă premierul român nu îşi va cere scuze, ministrul maghiar a răspuns că aşteaptă punctul de vedere al conducerii politicii româneşti, subliniind că „în continuare se va consulta cu conducerea UDMR în acest caz” (folyamatosan konzultál a Romániai Magyar Demokrata Szövetség vezetőivel az ügyben). Practic, ministrul Ungariei a confirmat că partidele ungureşti din România sunt coordonate de către guvernul de la Budapesta. 
Nu este aceasta o interferenţă în problemele interne ale României? Ministrul de Externe maghiar denaturează intenţionat declaraţiile premierului român şi realităţile politice dintre cele două ţări, în condiţiile în care acelaşi guvern de la Budapesta a intervenit în politica internă a României prin coordonarea adoptării rezoluţiei din 8 ianuarie 2018 de către partidele maghiare din România.