Saramago a scris despre Roșia Montană. Despre asediul Puterii asupra propriilor cetățeni

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/saramago-a-scris-despre-rosia-montana-despe-asediul-puterii-asupra-propriilor-cetateni-98510.html
 de Mihai Goţiu 25 Sep 2013

Unul dintre cele mai ”ciudate” drepturi democratice e votul în alb. E un concept extrem de abstract (și puțin dezbătut în România), diferit fundamental de votul anulat. Votul în alb este un vot valid care exprimă o nemulțumire civică majoră, un protest cetățenesc împotriva unui sistem politic incapabil să ofere o alternativă cât de cât digerabilă pentru a merita susținerea publică. În urmă cu aproape un deceniu, regretatul scriitor lusitan Jose Saramago a construit o distopie (în ”Eseu despre luciditate”) pornind de la acest concept. Trei sferturi din populația unui oraș (o capitală) votează în ab. Alegerile se repetă, dar numărul de voturi în alb crește la peste 80%. Puse în imposibilitatea de a valida scrutinul, autoritățile trec la represalii. Ca măsură extremă, după declararea stării de urgență, autoritățile decid să abandoneze capitala și să o… asedieze. Pentru a le demonstra oamenilor câtă nevoie ar avea de ”conducere”. Doar că ceea ce se întâmplă depășește așteptările autorităților. În lipsa poliției, hoții și vandalii renunță la activitățile lor, în lipsa serviciilor de salubritate, localnicii ies din case și își curăță singuri trotuarele…

Vi se pare că totul e doar un exercițiu de imaginație? O ficțiune? Priviți la ce se întâmplă în ultimele săptămâni în România. La zecile de mii de oameni care ies pe străzi în București, Cluj și alte orașe. Vi se pare că e nevoie de Poliție și Jandarmerie pentru a păstra ordinea? Ați auzit de reclamații privind dispariția unor bunuri (deși genul acesta de adunări ar fi ”raiul” hoților de buzunare)? I-ați văzut pe tinerii care, la finalul protestelor, adună mucurile țigărilor ajunse pe jos? Pentru a nu mai vorbi de concertele oferite ”la liber” în piață (oferirea de servicii culturale reprezintă o altă obligație a ”autorităților”).

Protestele din România nu s-au inspirat din cartea lui Saramago. Cel mai probabil, cei mai mulți dintre protestatari nu au citit ”Eseu despre luciditate” (altfel, romanul ar fi trebuit să fie un best-seller cu zeci de mii de exemplare vândute, ceea ce nu e cazul). Dar semnificația gesturilor și protestelor este aceeași: un uriaș vot în alb acordat unei clase politice și unui sistem în ansamblul lui.

Obișnuiți să trăiască din dihotomii (și ”în cutie”), politicieni și analiști deopotrivă, caută explicații marginale. Fac calcule (cine ar putea câștiga electoral), emit previziuni (cum s-ar putea transforma o mișcare civică într-o mișcare politică), caută cu disperare ”lideri” (pentru a-i putea ataca, decredibiliza și, implicit, pentru a diviza protestatarii), speculează pe marginea timpului probabil (a stării vremii). Tergiversează în speranța că ploaia sau zăpada i-ar putea salva. Și, într-un final, refuză realitatea.

***

Urmăresc situația de la Roșia Montană de mai bine de zece ani. Atât aspectele legate de uriașa mizerie generată de corupție, cât și modul de formare și de dezvoltare a opoziției civice. Încă din 2007 mi-am permis să estimez că ne aflăm în fața unui caz de mobilizare civică fără precedent și corespondent în România ultimelor decenii. Din toamna lui 2011 (de la ocuparea clădirii fostului Hotel Continental din Cluj și săptămâna de proteste care a urmat la Cluj și București) am afirmat că s-a depășit o limită de suportabilitate socială și că protestele de amploare nu vor mai avea mult timp de așteptat. La începutul acestui an am anunțat intenția Guvernului de a apela la o lege specială pentru a ”rezolva” afacerea (fără a cunoaște în acel moment și forma legii). Încă din vară, când proiectul legii speciale exista doar la nivel declarativ, am avansat și momentul în care va avea lor explozia.”Confruntarea care se va da în toamnă are o miză mult mai mare decât Roşia Montană. Ea va oferi şi o imagine a raportului de forţe, după mai bine de două decenii de “democraţie”, între un stat ale cărui instituţii au fost acaparate de diferite grupări oligarhice (care îşi dispută între ele doar cota parte din profit, având grijă să nu atenteze însă la “funcţionarea” sistemului) şi societatea civilă”, scriam, pe 11 iulie, în articolul intitulat ”Marea bătălie pentru Roșia Montană se dă la toamnă”.

Nu era vorba de ”profeții”, ci de previzionarea unor efecte de așteptat, ținând cont de acumularea progresivă a unei stări de iritare și revoltă, care putea fi constatată ”pe viu” de cei care chiar vroiau să înțeleagă fenomenul la nivelul ierbii și al străzii, nu doar cum apărea filtrat și manipulativ prezentat și comentat în mass-media.

Astfel, analizele și comentariile recente (chiar și cele făcute cu bună-credință) mă fac adeseori să zâmbesc. Și nu e vorba de concluzii, ci de premisele false de la care pornesc (s-ar putea ca unele dintre concluzii să se îndeplinească, dar acesta e un lucru care ține mai degrabă de hazard, nu de o fundamentare reală).

Abordarea (ideologică) ”de stânga” ignoră o realitate: întreaga mișcare legată de Roșia Montană are la bază apărarea drepturilor localnicilor la proprietate (Alburnus Maior – asociația proprietarilor din Roșia Montană s-a constituit în anul 2000, organizațiile ecologiste intrând în război doi ani mai târziu; ulterior, acestora li s-au adăugat organizații și persoane cu cele mai diferite profesii și ideologii, provenind din cele mai diferite categorii sociale). Alternativele de dezvoltare a Roșiei Montana și a întregii zone a Munților Apuseni țin de valorificarea micii proprietăți private (îndeosebi a proprietății asupra pământului), în mod individual și/sau asociativ, și de afacerile autohtone mici și mijlocii (conceptul de ”economie locală” merită, însă, o dezvoltare mai amănunțită).

Abordarea ”de dreapta” încearcă să ascundă sub preș faptul că Afacerea Roșia Montană nu este o ”excepție”, și nici măcar o mostră a capitalismului și corporatismului ”greșit aplicat în România”. E un model importat din corporatismul occidental, o rețetă testată cu succes pe întreg mapamondul (de la mecanismele de lobby angajate, la dereglementările și privilegiile care favorizează corporațiile, la modul în care se obțin – prin corupție instituțională strălucitor ambalată – aceste dereglementări și privilegii). Afacerea Roșia Montană este un caz de corupție, dar o corupție generată de un sistem greșit, nu un caz izolat ori un ”accident”. În privința dezvoltării alternative (de care am amintit mai sus) e nevoie de intervenția statului (în dezvoltarea infrastructurii, în susținerea și protejarea micilor afaceri, în creșterea calității vieții în mediul rural și semi-urban, prin susținerea serviciilor de educație, sănătate și oferte culturale).

Abordarea apolitică nu stă în picioare (refuzarea partidismului nu e echivalentă cu apoliticul, revendicările sunt cât se poate de politice – de la demisia unor miniștri până la stoparea unei legi și adoptarea alteia – legea anticianură). Cea mai hilară rămâne abordarea conform căreia cei aflați pe străzi sunt persoane care ”nu merg la vot” (de unde și ideea implicită că politicienii pot ignora revendicările străzii, pentru că, oricum, nu vor fi afectați electoral). Afirmația e cât se poate de fantezistă (ținând cont de caracterul extrem de eterogen al mișcării) și nu ține cont exact de opțiunea de care vorbeam la început: votul în alb. Sancțiunea democratică extremă care nu are cum să fie ignorată (chiar și atunci când e exprimată simbolic, prin proteste în stradă, și nu la urne).

Efectul unui vot în alb e de-legitimarea oricărei Puteri politice. Cu eticheta ”ilegitim” nu poți guverna (chiar dacă, teoretic, câștigi alegerile). E un fapt. Desigur, precum în ”Eseu despre luciditate” poți să-ți supui cetățenii unei stări de asediu. Cu un singur efect – conștientizarea de către societatea civilă a impotenței puterii politice* . A faptului că puterea politică nu e necesară și că absența ei nu generează (așa cum le e frică multora) haos. Dimpotrivă, după cum se poate observa la marșurile și protestele din ultimele săptămâni, cu o minimă organizare și cu respectarea unor reguli sociale elementare se poate trăi și fără ”autoritate”. Pentru început, câteva ore pe săptămână. Câteva săptămâni la rând. Apoi luni. Până îți învingi temerile , ți se face poftă de mai mult și începi să te obișnuiești cu asta.

Pe termen scurt (și imediat) obiectivul e cât se poate de clar: stoparea proiectului distructiv de la Roșia Montană (respingerea legii speciale e doar un pas în acest război). Pe termen lung, miza e mult mai mare: înțelegerea și conștientizarea faptului că oamenii nu sunt dependenți de puterea politică, ci taman pe dos: puterea politică e dependentă de cetățeni.

***

***

Notă: *Comisia specială pentru Roșia Montană e imaginea cea mai clară a impotenței politice. Prerogativele ei sunt jalnice. Nu are instrumente să facă lumină în Afacerea Roșia Montană (serviciile de informații i-au dat cu flit, miniștrii ”audiați” le toarnă tot ce vor, fără nicio posibilitate de verificare a afirmațiilor, protestatarii îi râd în nas). Cu atât mai puțin va influența votarea legii speciale pentru distrugerea Roșiei Montana (indiferent de raportul Comisiei, parlamentarii vor vota tot conform directivelor de partid de moment și/sau sub presiunea străzii; în cel mai fericit caz, raportul Comisiei va fi folosit de către unii parlamentari pentru a-și ”justifica” votul).

Vizita parlamentarilor în Alba s-a încheiat la Câmpeni, protestatarii au încetat manifestarea

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/vizita-parlamentarilor-in-alba-s-a-incheiat-la-campeni-protestatarii-au-incetat-manifestarea--117644.html

de mediafax, 26 septembrie 2013, 

Cei 13 membri ai Comisiei parlamentare Roşia Montană şi-au încheiat, miercuri seară, vizita în judeţul Alba, la Câmpeni, iar cele aproximativ 1.000 de persoane care au încercat să le blocheze plecarea în faţa unui restaurant din localitate au încetat protestul.

Membrii Comisiei parlamentare Roşia Montană şi-au încheiat vizita în judeţul Alba şi urmează să plece la Bucureşti, unde joi vor începe audierile în cadrul comisiei, transmite corespondentul MEDIAFAX.

La aproximativ o oră de la plecarea parlamentarilor, cele aproximativ 1.000 de persoane adunate în faţa restaurantului din Cîmpeni, unde s-a desfăşurat întâlnirea comisiei cu reprezentanţii opozanţilor faţă de proiect, au încetat protestul. Reprezentanţii protestatarilor faţă de proiectul minier au anunţat însă că vor continua manifestările şi în zilele următoare în Câmpeni.

La întâlnirea care s-a desfăşurat într-un restaurant din Câmpeni au participat membrii Comisiei speciale parlamentare Roşia Montană, reprezentanţi ai unor ONG-uri care se opun proiectului minier, ai unor societăţi comerciale din zonă, reprezentanţi ai comunităţii, precum medici, un preot şi un notar public, dar şi ai unor asociaţii profesionale şi ai crescătorilor de animale.

Participanţii la întâlnire i-au informat pe membrii Comisiei speciale parlamentare Roşia Montană că se opun proiectului minier deoarece îl consideră periculos, iar pe de altă parte afacerile şi vieţile lor ar fi afectate dacă ar începe exploatările.

În paralel, la poarta restaurantului s-au adunat aproximativ 1.000 de protestatari care au scandat lozinci împotriva proiectului minier: "Nu ne trataţi cu cianură", "Vrem natură, nu cianură" şi "Apusenii nu gustă cianură".

"Ne-am întâlnit cu fundaţia Pro Munţii Apuseni şi cu alte ONG-uri care sunt împotriva proiectului. Întrevederea a durat o oră, o oră jumătate şi, la sfârşit, la ieşire, am fost întâmpinaţi de protestatari, care şi ei erau împotriva proiectului", a declarat, miercuri seară, pentru MEDIAFAX, preşedintele comisiei speciale comune pentru Roşia Montană, senatorul Darius Vâlcov.

Întrebat dacă au existat incidente, Vâlcov a răspuns: "Din punctul meu de vedere, nu. Protestatarii au manifestat şi au scandat împotriva proiectului, nimic altceva".

Miercuri, la Roşia Montană s-au aflat 13 din cei 19 parlamentari din Comisia specială parlamentară.

Senatorul Darius Vâlcov, preşedintele Comisiei speciale parlamentare pentru Roşia Montană, spunea anterior, după ce a vizitat o parte din obiectivele din zonă, că va fi o decizie foarte greu de luat pentru că, indiferent care va fi aceasta, vor exista supărări.

Aproximativ 350 de angajaţi ai companiei miniere Roşia Montană Gold Corporation au contracte de muncă pe perioadă determinată, care expiră la 1 octombrie, aceştia lucrând, în prezent, la restaurarea galeriilor şi la prospecţiuni.

Galeria Cătălina-Monuleşti a fost reabilitată de compania minieră, mina fiind surpată după ce exploatarea de stat a fost închisă. Mina păstrează şi urme ale vechilor galerii romane, fiind inclusă în programul de cercetare arheologică derulat la Roşia Montană pentru descărcarea de sarcină arheologică a zonei, astfel ca proiectul minier să poată fi derulat.

Liderul Sindicatului "Viitorul Mineritului" din Roşia Montană, Cristian Albu, declara, în timpul blocării angajaţilor RMGC în subteranul galeriei Cătălina-Monuleşti, că minerii sunt supăraţi că la nivel naţional s-a înţeles că în galerie condiţiile nu sunt dificile şi nu ar fi unele de subteran, ci ar fi "ca într-un muzeu".

"Oamenii sunt supăraţi pentru că s-a înţeles că în galerie condiţiile nu sunt dificile, ci ar fi ca într-un muzeu. Poate s-a înţeles că sunt condiţii ca în Pasajul Unirii, deşi oamenii aceia stau în umezeală şi o temperatură de şase grade", afirma Albu.

Din 1 septembrie, în centrul Capitalei şi în mai multe oraşe din ţară au avut loc proteste ale celor care se opun proiectului minier de la Roşia Montană.

Protestele au fost declanşate după ce Guvernul a aprobat, în 27 august, un proiect de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană, documentul fiind transmis Parlamentului spre adoptare.

În 11 septembrie, 22 de mineri s-au blocat in subteranul galeriei Cătălina-Monuleşti, alţi 11 angajaţi ai aceleiaşi companii alăturându-li-se două zile mai târziu.

În seara de 15 septembrie, toţi cei 33 de angajaţi ai RMGC au ieşit din galerie după ce premierul Victor Ponta s-a dus la ei într-o vizită neanunţată şi i-a convins să renunţe la protest, promiţându-le că va trimite în zonă o comisie parlamentară specială.

În după-amiaza aceleiaşi zile, aproape două mii de persoane din ţară au mers la Roşia Montană pentru a-şi manifesta solidaritatea cu cei 33 de angajaţi ai RMGC blocaţi în subteran. Întrebat, la vremea respectivă, cine sunt cele cinci mii de persoane, liderul Sindicatului "Viitorul Mineritului" din Roşia Montană, Cristian Albu, a răspuns că sunt "comunităţile miniere în care este nevoie de locuri de muncă".

Potrivit proiectului de lege aprobat de Guvern, exploatarea minieră de la Roşia Montană propusă de compania Roşia Montană Gold Corporation "este de utilitate publică şi de interes public naţional deosebit".

Conform acestuia, exploatarea minieră ar urma să înceapă în noiembrie 2016, după ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an, iar participaţia statului ar creşte cu încă 5,69%, la 25% din acţiuni, dar condiţionat de emiterea la timp a tuturor autorizaţiilor, potrivit unui draft al Acordului între Guvern, Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation pentru începerea exploatării.

Compania Roşia Montană Gold Corporation deţine la Roşia Montană (judeţul Alba), prin concesionare în vederea exploatării, cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint.

Investiţia Roşia Montană, blocată de mai mulţi ani din cauza disputelor privind protecţia mediului, a fost inclusă în Planul naţional de investiţii şi locuri de muncă lansat, în urmă cu o lună, de Guvern şi prezentată ca proiect de "exploatare cu noi standarde de mediu" de unde statul estimează beneficii de 78% din ceea ce generează proiectul.

Compania Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, restul fiind în posesia statului prin compania Minvest.

Râșcanii și-au făcut cooperativă și au coborât în centrul Clujului

http://www.ziardecluj.ro/rascanii-si-au-facut-cooperativa-si-au-coborat-in-centrul-clujului/#sthash.lZvrgpj3.dpuf

Scris de Florentina Tatar / septembrie 21, 2013

Cooperativa Agricola Rasca Apuseni a iesit pentru prima data in lume cu faimosii cartofi si morcovi ai comunei in Piata Unirii, la Transilvania Fest. In urma cu cateva luni, 22 de rascani si-au luat inima in dinti si s-au asociat, pentru a se alinia la cerintele vremii. Astazi, la Cluj, au primit prima oferta insemnata, de la un potential comparator din Ungaria.

Cartofii durdulii de Rasca si morcovii mari ca in povesti se etaleaza apetisant in aceste zile in centrul Clujului, la taraba primei cooperative infiintate vreodata in Rasca. Dincolo de tejghea le zambeste profesionist celor care se plimba prin targ o tanara blonda, cu ochii albastri, care e chiar presedinta Cooperativei Agricole Rasca Apuseni, Carmina Bacociu. Initiativa a prins contur cu opinteli, dupa multe intalniri si discutii cu satenii.

“Nu a fost deloc usor. Multi nu aveau incredere, voiau doar castig, fara munca si sacrificii. Unii au abandonat grupul pe parcurs, dar s-au adaugat altii la final si asa suntem 22 de membri. Ne-am propus sa ne unim fortele ca sa lucram mai bine, sa avem un produs mai bun si, mai ales, sa vindem direct, fara intermediari”, spune Bacociu.

Cea mai mare piedica le-a pus-o chiar primaria din Rasca, de unde aveau nevoie de acord pentru folosirea numelui comunei.

“Nu au vrut sa ne dea. Probabil ca s-au gandit ca, daca ne unim, devenim mai puternici si nu le placea asta. Noi nu ne-am lasat, am mers la Prefectura si am obtinut de acolo dreptul de avea Rasca in numele cooperativei ”, se mandreste presedinta.

Cooperativa rascanilor functioneaza din februarie si de atunci au avut intalniri, in care au fost instruiti in diverse teme legate de cultivarea legumelor si a valorificarii fructelor de padure, precum si despre finantare. Primul mare avantaj a fost, insa, obtinerea unei reduceri mari de pret la substantele impotriva daunatorilor, achizitionate pentru toti membrii.

Participarea la evenimentul de la Cluj este prima de acest fel a cooperativei.

“Putem negocia de la alt nivel si putem vorbi de cantitati mult mai mari. Una e sa vinzi tone de cartofi, alta sa dai cate 100 kg, pentru piata. Vrem sa putem sa vindem mult, de acasa”, explica tanara.

Consatenii se uita sceptic la asocierea celor 22, multi fiind convinsi ca nu merita sa faci eforturi pentru asa ceva. Nu e vorba, insa, de repulsia fata de colectivizarea comunista, pentru ca Rasca nu a cunoscut asa ceva.

“Oamenii sunt sceptici, nu prea implicati, mentalitatea se schimba greu la noi, nu ar incerca o samanta noua, o metoda de combatere a daunatorilor”, explica femeia din Rasca.

Cartofii si morcovii au un gust special si o dulceata nemaintalnita datorita continutului de minerale din solul de la Rasca, potrivit Carminei Bacociu. Un kilogram de cartof de la Rasca are pretul de 1,5 lei , in timp ce morcovii se vand cu 2 lei. In cantitati mari, legumele se vand cu 1 leu, respectiv 1,50 lei.

“Azi am primit o oferta din Ungaria. Un domn pe care il stiam a venit si ne-a zis ca deja a vorbit cu cineva de acolo care doreste o cantitate mare de cartofi, urmeaza sa negociem”, se mandreste presedinta cooperativei.
comentarii
clujean spune:septembrie 21, 2013 la 18:21
in sfarsit, niste oameni destupati la cap!
ion spune:septembrie 23, 2013 la 12:04
Succes, sigur o să aveți.

Părerea specialistului

http://www.youtube.com/watch?v=woOp9PszciY

Interviu cu domnul Stefan Marincea, cercetator stiintific si director general al Institutulului Geologic al Romaniei, realizat in cadrul unei dezbateri privind Rosia Montana in Paramentul European.

No comment

http://www.youtube.com/watch?v=EMmYLoV7U4E

Ministrul culturii Gold Corporation

http://www.gandul.info/puterea-gandului/ministrul-culturii-gold-corporation-11382465

de Rodica CIOBANU 23.09.2013

S-a smuls din pacea cabinetului său, unde ascultă Handel, şi s-a dus să ronţăie un biscuit la Parlament. Acolo, coborând 1900 de ani în puţul istoriei, le-a explicat senatorilor şi deputaţilor profani, din comisia specială de ce aprobă exploatarea industrială a aurului la Roşia Montană. „Ministerul şi-a formulat poziţia răspunzând unei sarcini de Guvern, aceea de a asigura într-un fel ca acordul cu RMGC sa fie modernizat, sa fie adus la standardul secolului 21. Tot ce însemnă patrimoniu naţional să nu se afle sub niciun fel de pericol”, a spus el, după care a enumerat angajamentele negociate cu compania minieră Gold Corporation – conservarea a 7 km de galerii romane, un parc arheologic şi un altul tehnologic şi restaurarea a 41 de clădiri istorice - şi a încheiat apoteotic: „Eu am încredere că dacă litera acestuia acord este respectată în 10-12 ani vom putea băga Roşia Montană pe lista patrimoniului UNESCO”.

Personajul amator de gustărici şi de muzică barocă este ministrul Culturii, Daniel Barbu. Domnia sa a dat, în sfârşit, de bine, după ce a asudat făcând panegiricul USL pe la televiziuni, şi nu vrea ca această stare plăcută, în care s-a cufundat de vreo nouă luni, să se încheie, din cauza vreunei reacţii neconcordante cu ordinele şefului ierarhic. Aşa cum zice, a primit o „sarcină” pe linie guvernamentală şi s-a conformat. A dat o fugă la Roşia Montană, a văzut „cu ochiul liber” – recunoaşte că nu există o evaluare din partea statului – investiţiile de 32 de milioane de dolari făcute de RMGC şi a conchis că patrimoniul istoric va fi salvat. De-atunci, a ignorat, cu desăvâşire, toate organizaţiile şi forurile care susţineau contrariul, inclusiv devastatorul raport al Academiei Române, hotărând pectoralii dumnealui că Roşia Montană nu este demnă de UNESCO. A minţit că nu are atribuţii în acest sens, deşi statul formulează cererea, şi că nimeni nu a apelat ministerul să înceapă demersurile, deşi Asociaţia ARA a depus o solicitare de nominalizare a zonei în patrimoniul UNESCO în 2009 şi a reluat-o în 2010. Pe scurt, ministrul Barbu a refuzat să ia în calcul propunerile care nu se potriveau cu intenţiile Gold Corporation. Istoric de formaţie, Daniel Barbu se dovedeşte inamicul istoriei naţionale. „Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici şi mutarea unor cimitire, este inacceptabilă. Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală”, se arată în Raportul Academiei Române. Nepăsător, ministrul ronţăie resturile aruncate de Gold Corporation: „Acum avem în braţe un număr de case - 41- şi aceste galerii, pe care dacă nu le face cine investeşte acum, va trebui să le facem noi şi va costa”. Socoteală meschină, dar la atâta se reduce viziunea ministrului culturii RMGC.

Rodica Ciobanu este senior editor al ziarului Gândul

Boc: Vizita la Roşia, circ de doi lei. Nu mergi în Finlanda să auzi că Moş Crăciun foloseşte cianură

http://www.gandul.info/politica/boc-vizita-la-rosia-circ-de-doi-lei-nu-mergi-in-finlanda-sa-auzi-ca-mos-craciun-foloseste-cianura-11393944

25.09.2013 

RADU OLTEAN / MEDIAFAX FOTO

Fostul premier Emil Boc consideră că vizita pe care o fac la Roşia Montană 13 parlamentari din Comisia specială este "un circ de doi bani", întrucât s-au antepronunţat în favoarea proiectului, el adăugând că premierul Ponta a fost în Finlanda "doar să audă că Moş Crăciun foloseşte cianură".

Întrebat, miercuri, într-o conferinţă de presă, cum comentează vizita parlamentarilor din Comisia specială la Roşia Montană, fostul premier Emil Boc a spus că aceştia s-au antepronunţat deja în favoarea proiectului minier, iar ceea ce se întâmplă este "un circ de doi lei, inutil", transmite corespondentul MEDIAFAX.

"Membrii comisiei s-au antepronunţat că sunt în favoarea proiectului de la Roşia Montană şi fac acest acest circ de doi lei în mod inutil. Practic, sfidează opinia publică. În mod normal, aici e vorba de lipsă de voinţă politică a Guvernului, un act de incompetenţă, Guvernul nereuşind să gestioneze un proiect extrem de important pentru România. Punctul meu de vedere rămâne valabil: acest proiect nu poate fi promovat. Victor Ponta a devenit un agent pe faţă al lui Gold Corporation, iar vizita în Finlanda nu a avut alt scop decât să fie o campanie pro-Gold Corporation. Nu te duci în Finlanda doar să auzi că Moş Crăciun foloseşte cianură ca să scoată aurul. Te duci cu alte scopuri, de interes public", a spus Boc.

El a adăugat că vizita parlamentarilor la Roşia Montană este "o mascaradă" care îi va nemulţumi şi mai mult pe cei care sunt împotriva proiectului.

"Oamenii care sunt în stradă nu sunt aceiaşi care au fost în stradă împotriva măsurilor de austeritate. Sunt oameni pregătiţi în acest domeniu şi care înţeleg să se gândească la viitorul României, nu doar la ziua de mâine. Trebuie apreciaţi pentru că au curajul să fie acolo şi să apere România de mâine”, a conchis Emil Boc.

Treisprezece din cei 19 parlamentari ai Comisiei comune speciale pentru Roşia Montană au început, miercuri dimineaţă, vizita în zonă.

Parlamentarii din Comisia comună specială pentru Roşia Montană, condusă de senatorul Darius Vâlcov, vizitează staţia pilot de tratare a apelor acide, zona protejată Tău Găuri - amenajare pentru vizitare turistică, zona protejată Carpeni - amenajare pentru vizitare turistică, cariera Cetate, cariera Cârnic, cariera Orlea, cariera Jig.

Membrilor Comisiei le vor fi prezentate, conform programului, iazul de decantare şi amplasamentul uzinei, după care vor vizita zona protejată Biserica Greco-Catolică, mai multe primării, tăurile protejate din centrul istoric, zona protejată Centrul istoric, complexul de galerii Cătălina-Monuleşti. Ei vor face vizite şi la depozitul arheologic şi şantierul de restaurare al casei 392, la Muzeul Mineritului - punct central al viitorului Complex Muzeistic.

Totodată, parlamentarii vor avea întâlniri cu reprezentanţii Sindicatului "Viitorul Minerirului" şi ai ONG-urilor locale pro-minerit.

La revenirea în Bucureşti, membrii Comisiei au programate pentru joi, începând cu ora 18.00, discuţii şi consultări la Parlament cu reprezentanţii ONG-urilor şi ai asociaţiilor cu activitate reprezentativă în domeniu şi cu organizatorii protestelor din Piaţa Universităţii.

Potrivit preşedintelui Comisiei comune speciale pentru Roşia Montană, senatorul Darius Vâlcov, lunea viitoare vor fi audieri cu ministrul Marilor Proiecte şi ministrul Justiţiei, marţi cu ministrul Economiei, ministrul Delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, ministrul Finanţelor Publice şi ministrul delegat pentru Buget.

Miercuri vor fi invitaţi ministrul Dezvoltării şi Administraţiei, reprezentanţi ai Institutului Geologic, SRI, SIE, iar joi persoane din conducerea Roşia Montană Gold Corporation, Gabriel Resources şi Minvest. Vineri vor fi invitaţi la dezbatere reprezentanţi ai BNR, Preşedinţiei, Academiei Române, ai cultelor, Uniunii Arhitecţilor şi Academiei de Studii Economice.

Până în prezent, la Comisie au participat la dezbateri ministrul Culturii, Daniel Barbu, ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Rovana Plumb, şi preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu.

Vasile Măgrădean, corespondenti@mediafax.ro

Oxford Analytica: Proiectul Roşia Montană ar putea DĂRÂMA GUVERNUL

http://www.realitatea.net/oxford-analytica-proiectul-rosia-montana-ar-putea-darama-guvernul_1278144.html#ixzz2fwkeX3qp

25 Septembrie 2013 

Protestele împotriva planului de a deschide cea mai mare mină din Carpaţii de Vest continuă pe întreg teritoriul României, reuşind să inducă multă confuzie la nivelul Guvernului, scrie Oxford Analytica. 

Victor Ponta / Foto: MEDIAFAX

Premierul Victor Ponta şi-a schimbat punctul de vedere public de cel puţin trei ori pe tema oportunităţii proiectului de exploatare minieră, iar disensiunile din rândul coaliţiei de guvernare au scos la iveală o formă haotică de a lua decizii publice, astfel că dubiile cresc în privinţa fezabilităţii planurilor de privatizare pentru sectorul energetic care sunt legate de căutarea finanţării internaţionale. 

Afacerea RMGC scoate la iveală oportunismul unei elite transpartinice, iar prea puţini dintre membrii acesteia par preocupaţi de protejarea mediului sau a consecinţelor negative asupra statului.

Premierul a pierdut deja autoritate. Planurile USL de revizuire a Constituţiei ar putea cădea victimă tensiunilor permanente din coaliţie. În acelaşi timp, nervozitatea printre investitorii străini ar putea distruge şi aşa fragila revenire economică. 

Un guvern nehotărât plănuieşte să paseze Parlamentului decizia finală pe tema controversatului proiect de la Roşia Montană. Coaliţia PSD- PNL ar putea să nu mai aibă viaţă lungă în condiţiile în care poziţiile celor două formaţiuni pe acest subiect sunt categoric divergente. Românii din clasa de mijloc şi tinerii, scandalizaţi de această controversă, ar putea intra pe scena politică cu o nouă formaţiune, dacă vor ieşi la iveală lideri potriviţi şi o platformă comună.

Controversata temă a exploatării cu cianuri a arătat fragilitatea USL. Pe 16 septembrie, Ponta a declarat că nu îl va susţine activ pe Antonescu la alegerile prezidenţiale, în timp ce liderul PNL a afirmat că nu va fi păpuşa PSD dacă va câştiga scrutinul. S-au împăcat în ziua următoare, premierul temându-se de lovitura ce ar putea fi provocată de intrarea PNL în opoziţie.

În cazul unui "divorţ", lui Ponta îi va fi imposibil să aranjeze o altă coaliţie dominată de partidul său. Planurile ambiţioase pentru o nouă Constituţie, deja amânate, ar putea rămâne definitiv la sertar.

Guvernul a pasat problema Parlamentului

Treisprezece parlamentari ai Comisiei comune speciale pentru Roşia Montană au început, miercuri, vizita în zonă, ei ajungând la sediul Primăriei cu un microbuz şi fiind întâmpinaţi de primarul din localitate, Eugen Furdui.Cei 13 parlamentari au ajuns la sediul Primăriei Roşia Montană cu un microbuz, în jurul orei 10.30 şi au fost întâmpinaţi de primarul localităţii, Eugen Furdui (PDL).

Parlamentarii au anunţat că vor face declaraţii jurnaliştilor după întâlnirile pe care le vor avea pe parcursul zilei.

Liderul Sindicatului "Viitorul Mineritului" Roşia Montană, Cristian Albu, a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX, că aşteaptă ca parlamentarii care au ajuns la Roşia Montană să vadă realitatea din zonă şi investiţiile făcute deja în patrimoniu şi în protecţia mediului. 

"Aşteptăm să discute cu localnicii ca să afle părerile lor şi faptul că îşi doresc această investiţie, vrem să vadă nevoile oamenilor şi că aceştia îşi doresc bunăstare şi să lucreze în tontinuare la ei acasă, în minerit", a spus Albu.

Parlamentarii din Comisia comună specială pentru Roşia Montană, condusă de senatorul Darius Vâlcov, urmează să viziteze staţia pilot de tratare a apelor acide, zona protejată Tău Găuri - amenajare pentru vizitare turistică, zona protejată Cârpeni - amenajare pentru vizitare turistică, cariera Cetate, cariera Cârnic, cariera Orlea, cariera Jig.

Membrilor Comisiei le vor fi prezentate, conform programului, iazul de decantare şi amplasamentul uzinei, după care vor vizita zona protejată Biserica Greco-Catolică, mai multe primării, tăurile protejate din centrul istoric, zona protejată Centrul istoric, complexul de galerii Cătălina-Monuleşti. Ei vor face vizite şi la depozitul arheologic şi şantierul de restaurare al casei 392, la Muzeul Mineritului - punct central al viitorului Complex Muzeistic.

Totodată, parlamentarii vor avea întâlniri cu Sindicatul "Viitorul Minerirului" şi ONG-urile locale pro-minerit.

La revenirea în Bucureşti, membrii Comisiei au programate pentru joi, începând cu ora 18.00, discuţii şi consultări la Parlament cu reprezentanţii ONG-urilor şi ai asociaţiilor cu activitate reprezentativă în domeniu şi cu organizatorii protestelor din Piaţa Universităţii.

Şeful SIE: În subiectul Roşia Montană au fost implicate guverne străine, entităţi şi mijloace de presă

Şeful SIE, Teodor Meleşcanu, a declarat, marţi, la finalul audierii în Comisia parlamentară de control că în subiectul privind Roşia Montană au fost implicate atât guverne străine, cât şi "entităţi", "mijloace de presă" sau cetăţeni străini care au făcut lobby pentru sau împotriva proiectului. 

Pentru o serie de întrebări care au fost adresate de membri comisiei, unele dintre ele foarte specifice, a rămas să venim cu precizări, căutând în arhivele noastre dacă putem da răspunsuri sau nu la întrebări.

Meleşcanu a precizat că nu poate da publicităţii prea multe informaţii legate de acest subiect, având în vedere caracterul secret al acestora.

"Noi am încercat să le structurăm însă pe cele pentru Comisie... ce guverne, ce entităţi, ce mijloace de presă au fost implicate din străinătate în acest proiect, fie în favoarea proiectului, fie împotriva proiectului şi am încercat să prezentăm o imagine cât mai completă", a afirmat şeful SIE.

El a menţionat că din discuţiile comisiei de control a rezultat faptul că subiectul Roşia Montană va fi aprofundat de către SIE, ceea ce va presupune în principal o revedere a celor peste 50 de informări realizate pe acest subiect.

Meleşcanu a mai afirmat că problemele de bonitate ale societăţilor care investesc în România sunt de competenţa Ministerului Economiei, care prin intermediul ataşaţilor economici face asemenea evaluări.

"Din punctul nostru de vedere, singurul lucru pe care îl putem cerceta este în ce măsură o asemenea investiţie poate să aibă implicaţii asupra securităţii naţionale, în sensul că se investesc bani din trafic de droguri, spălare de bani, sau că anumite servicii interesate finanţează societăţie acest tip", a afirmat Meleşanu.

El a fost întrebat în ce măsură au fost găsite astfel de informaţii precum cele invocate. "Da, am menţionat câteva din aceste cazuri", a replicat Meleşcanu, afirmând că nu poate da mai multe detalii.

"În mod evident există o activitate de lobby care s-a desfăşurat foarte eficient în favoarea proiectului, tot aşa cum există acţiuni foarte directe de blocare a proiectului, care sunt legate sigur, şi de preocupări ecologice – sunt convins – dar care sunt legate şi de anumite interese", a mai precizat Meleşcanu.

Şeful SIE a mai susţinut că în general ţările implicate împotriva proiectului sunt cele vecine.

El a mai susţinut că nu deţine informaţii privind politicieni implicaţi în promovarea proiectului Roşia Montană, dar a prezentat Comisiei "informaţii despre alţi cetăţeni (străini, n.r.) care au avut un interes în activitatea de lobby".

Şeful SIE a mai fost întrebat dacă în informările realizate a fost cuprins subiectul privind eventuale speculaţii bursiere legate de proiectul Roşia Montană.

"Nu pot să vă spun acuma, dacă ni se solicită de către comisie putem să facem şi o astfel de cercetare", a mai spus Meleşcanu.

Premierul finlandez : “Şi Moş Crăciun locuieşte în Laponia şi nu-l putem deranja cu minele noastre ”

http://www.rfi.ro/articol-stiri-mediu-44414-premierul-finlandez-mos-craciun-locuieste-laponia-nu-l-putem-deranja

Premierul finlandez Jyrki Katainen a afirmat într-o conferinţă de presă susţinută împreună cu premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială la Helsinki, că exploatarea minieră poate fi sustenabilă industrial, dacă se ţin cont de toate criteriile, respectiv economic, social şi de protejare a mediului.

"Mineralele şi metalele noastre valoroase sunt localizate mai ales în nordul Finlandei, iar natura Laponiei este foarte fragilă. Şi Moş Crăciun locuieşte în Laponia şi nu-l putem deranja cu minele noastre, de aceea avem nevoie de tehnologii foarte eficiente în sectorul minier", a adăugat Katainen.

Deși Guvernul României favorizează exploatarea cu cianuri la Roșia Montană, există în lume alternative mai ecologice.

În vizita pe care a desfășurat-o în Finlanda, prim ministrul României a declarat că a solicitat oficialilor finlandezi opinii privind mineritul aurului în această ţară.

Finlanda are măsuri mult mai drastice de protecție a mediului și de control a respectării acestora, deși nici aici nu sunt respectate în totalitate. Chiar în acest moment, Finlanda se confruntă cu o catastrofă minieră cauzată de mai mulţi factori , între care ignoranța politicienilor și a instituțiilor de protecție a mediului , precum și ploaia neașteptat de abundentă.

O astfel de catastrofă, care a dus la moartea unui lucrător și a mai multor animale, nu poate fi împiedicată. Deși în această mină, exploatată de firma Talvivaara, de care am mai vorbit, nu se folosesc cianuri și nu se exploatează aur și în Finlanda mineritul aurului se face cu preponderentă folosind cianurile.

În cazul exploatării aurului cu cianuri, diverse forumuri internationale specializate în minerit susțin că folosirea cianurilor este sigură atîta timp cît sunt respectate măsurile de siguranță .

Aceste măsuri internaționale au fost revazute și înăsprite în urma dezastrului ecologic de la Baia Mare, din 2000, cînd cantitatea de cianuri deversată în rîuri a omorît peștii și a poluat masiv apele.

Cianurile există în cantitate mică în alimente obișnuite, precum sare, migdale, cartofi, cireșe, însă în cantități mari blochează respirația . Expuse la temperaturi ridicate sau în contact cu focul, cianurile declanșează explozii.

Iată de ce industria mineritului a căutat și a găsit metode alternative de exploatare atît a aurului cît și a altor metale valoroase precum cuprul, zincul, titanium, platina și altele.

Firma suedezo finlandeză Endomines folosește în mina Pampalo, din estul Finlandei, o metodă de extragere a aurului și a metalelor neferoase cu ajutorul forței gravitaționale și a flotării. Această metodă separă metalele de reziduuri în funcție de greutatea și densitatea lor .

Mina este considerată medie după standardele internaționale, cu resurse ce prevăd o exploatare de opt ani, cu aur prezent pînă la 700 de metri adîncime. Prin comparație, durata exploatării la Roșia Montană va fi de 16 ani, dublu faţă de mina Pampalo.

Endomines recunoaște că orice activitate minieră are un impact asupra mediului și aderă la normele Uniunii Europene și cele internaționale privind exploatarea precum și comunicarea cu presa, cu autoritățile și cu populația locală pentru a minimiza impactul asupra mediului. Compania beneficiază de sprijinul financiar al Uniunii Europene și al statului finlandez.

Metode alternative și mai puțin nocive sînt raspindite și pentru exploatarea metalelor neferoase, ce există și la Roșia Montană . De pildă, cea mai mare mină de titanium din lume, Moma, din Mozambic, separă titaniumul, extrem de prețios pentru industrie, folosind forța gravitațională, cea magnetica și electrostatică. Cu toate acestea, în Canada aproape 90% din mineritul metalelor pentru industrie se face pe bază de cianuri.

Pe de alta parte, europarlamentarul finlandez Satu Hassi a declarat, cu privire la vizita lui Victor Ponta în Finlanda, că „ Am fost informata ca premierul român Victor Ponta a zugravit în roz utilizarea cianurii în minele finlandeze. Declaraţiile sale par sa se bazeze pe o dezinformare totală.

În primul rând, exista o duzina de mine în Finlanda, nu 52. Cianura este utilizata doar în foarte puţine dintre ele. În al doilea rând, utilizarea cianurii în minele de aur finlandeze nu s-a facut în condiţii de siguranţă. 

Agnico-Eagle, compania canadiana care exploateaza aurul la mina Kittilä din Laponia, a fost cel mai vocal susţinator al utilizarii cianurii, şi a susţinut că cianura este utilizata într-un proces complet închis. Acest lucru s-a dovedit a fi fals, în apa reziduala din mina Kittilä Suurikuusikko, conţinutul de cianuri depaşind limita permisă.

Pentru poporul român ar putea fi, de asemenea, relevant sa ştie ca minele finlandeze nu sunt situate în zone dens populate. De exemplu, în Kittilä exista mai mulţi kilometri pătraţi decât oameni, densitatea populaţiei din Kittilä fiind de 0,78 persoane pe km patrat."

Roşia Montană - Gafă surprinzătoare a comisiei parlamentare (România liberă)

http://www.rfi.ro/articol-presa-romaneasca-44416-rosia-montana-gafa-surprinzatoare-comisiei-parlamentare-romania

Decizia Legislativului de a alcătui o comisie specială pentru Roşia Montană şi de a evita procedura normală a generat deja primele probleme. 

Parlamentarii din comisie s-au trezit că nu au certificate ORNISS, necesare pentru accesul la informaţii secrete.

Directorul SIE, Teodor Meleşcanu, a venit ieri în Parlament, dar nu în faţa Comisiei speciale, ci a Comisiei pentru controlul SIE. 

Meleşcanu a declarat că, în ultimii 10 ani, instituţia pe care o conduce a făcut 50 de informări în legătură cu Roşia Montană, trimise Preşedinţiei, prim-ministrului şi ministerelor economice.

Întrebat dacă SIE a identificat interese exterioare României deranjate de proiect, Teodor Meleşcanu a spus că este vorba de „ţările vecine şi prietene“, acestea fiind „afectate de implicaţiile ecologice ale proiectului“. 

El a declarat că activităţile identificate de SIE ce au legătură cu Roşia Montană au fost atât „activităţi de lobby“, cât şi „de blocare a proiectului“.

Mina Talvivaara, “Roșia Montană” din Finlanda

http://www.nasul.tv/2013/09/25/mina-talvivaara-rosia-montana-din-finlanda/

Denisa Udroiu | miercuri, 25 septembrie 2013

Scriind despre protestele din Romania impotriva exploatarii miniere de la Roșia Montana, cotidianul britanic The Guardian il citeaza pe expertul finlandez Jari Natunen, care atrage atenția ca viitoarea mina din Romania poate produce o catastrofa ecologica dupa cum a produs mina finlandeza in aer liber Talvivaara.

Jari Natunen este un biochimist cunoscut pentru implicarea lui activa in probleme de mediu. El a luat atitudine impotriva dezastrului ecologic produs de compania miniera Talvivaara, firma finlandeza cu operațiuni internaționale, listata pe piețele bursiere din Londra și din țarile nordice.

Compania afirma ca deține unul din cele mai mari zacaminte de nichel din Europa și are contracte de exploatare incheiate pe urmatorii zeci de ani pentru nichel, cobalt, zinc și uraniu. Firma exploateaza in mine deschise, ca și cea programata la Roșia Montana, și a creat inca de la inceput mari controverse din cauza impactului negativ pe care il are asupra mediului.

Jari Natunen a trimis anul acesta prin intermediul presei o scrisoare deschisa, acuzind politicienii ca refuza sa vada cit de importanta este poluarea și ca analizele chimice ale apelor contaminate sunt falsificate de instituțiile responsabile cu protecția mediului. El reamintește ca poluarea nu are loc doar in zona miniera, ci și in lacurile in care se varsa riurile poluate, unde ucid flora și fauna și pun in pericol sanatatea oamenilor.

Scandalul in jurul exploatarii miniere a inceput inca de acum cițiva ani, cind presa și asociațiile ecologice au semnalat in numeroase rinduri ca apele din preajma minei au nivele de substanțe poluante cu mult peste limita legala și ca mina a primit mult prea ușor autorizația de exploatare in zone impadurite populate apreciate pina atunci pentru curațenia mediului. Nivelul de sulf inregistrat in apele din zona a depașit de aproape 8000 de ori limita legala.

Praful rezultat din exploatarea miniera, alterarea biosistemului din riuri , mirosul foarte puternic sunt tot atitea riscuri pentru populație și natura. a fost dovedit ca un lucrator a murit din cauza concentrarii excesive de sulf, dupa cum au murit și pasarile. Compania a negat luni de zile orice impact negativ asupra mediului. Și guvernul, care este acționar majoritar al firmei, și unde mai mulți miniștrii sunt acționari individuali, s-a aliniat poziției firmei, afirmind ca toate masuratorile și autorizațiile respecta mediul.

Timp de ani de zile compania a continuat sa polueze apele, populația sa se plinga și oficialii sa nege orice incalcare a legii. O serie de accidente ecologice semnalate de presa, și mai ales de cel mai mare cotidian național, Helsinki Sanomat, care a afirmat ca firma este vinovata de o ” serioasa crima impotriva mediului” , au readus periodic compania in atenția publicului. Doi membri ai parlamentului au cerut in iunie 2012 Comisiei europene sa investigheze situația și modul in care oficialii finlandezi incalca obligațiile pe care țara lor și le-a asumat in protecția mediului.

Firma este investigata in prezent pentru impactul negativ asupra mediului. In total, compania a deversat in mai multe rinduri aproape 2 milioane de litri de apa poluata cu uranium și alte substanțe toxice care au ucis peștii și au crescut de 6 ori radioactivitatea in apele contaminate, facindu-le periculoase pentru consum. Apele riului Lumijoki, cunoscut pentru puritatea sa, s-au colorate in roșu și portocaliu din cauza poluarii.

Dupa ce i-a dat in judecata pe cei care au semnalat moarte pasarilor datorita poluarii, compania a interzis accesul jurnaliștilor la fața locului, continuind sa spuna ca ține situația sub control și ca se angajeaza sa curețe toata zona. Mai multe asociații au cerut o investigație guvernamentalea și inchiderea minei. Scandalul a dus anul trecut la demisia ministrului economiei.

Compania, care a inregistrat pierderi de milioane de euro atit anul trecut cit și anul acesta, afectind negativ și bugetul statului care este dupa cum am spus acționar majoritar, a schimbat conducerea incercind sa recistige increderea publicului.

Cind ne uitam la catastrofa produsa de exploatarea miniera facuta de aceasta companie ințelegem de ce activiștii finlandezi care doresc inchiderea firmei Talvivaara au susținut și popularizat pe pagina lor internet manifestația organizata in weekend in fața ambasadei romaniei din Helsinki pentru abrogarea proiectului Roșia Montana.

Exploatarea aurului, rezervat in proporție de aproape 60% din producția mondiala pentru bijuterii și mai ales pieței din China și Asia, unde este zestea mireselor, poate fi facut și cu un impact minim asupra mediului, dupa cum și-a propus o alta companie nordica și anume firma suedeza Endomines, care beneficiaza de finanțarea Uniunii Europene pentru dezvoltare regionala și care se mindrește ca ține cont de parerea locuitorilor din zona miniera și comunica in modul cit mai transparent cu putința.

Articol publicat de rfi.ro

Vizita lui Remus Cernea la Rosia Montana, trasa de par

http://www.enational.ro/news/politica/vizita-lui-remus-cernea-la-rosia-montana-trasa-de-par-335912.html/#ixzz2fwXu2lBx
2013-09-25 · Autor: Simona Badulescu
Adversar declarat al proiectului Rosia Montana, Remus Cernea a fost huiduit de mineri.

Fara interventia politistilor si jandarmilor, Remus Cernea ar fi plecat de la Rosia Montana smotocit bine de mineri

Vederea lui Cernea i-a scos din sarite pe localnicii din Rosia Montana. Nemultumiti doar cu huiduielile, acestia s-au napustit spre parlamentar, dornici sa-l smotoceasca bine. Cum apelurile la dialog facute de Cernea n-au avut niciun efect, politistii si jandarmii au intrat in mijlocul minerilor, reusind sa salveze pielea deputatului. Care, ulterior, s-a si refugiat intr-o masina a Politiei, doar o scapa de ”atentiile” minerilor.

Scapat cu bine din zona de conflict, Cernea a sustinut ca e gata sa repete experienta: ”Am spus ca vin pentru a asculta toate opiniile. E nevoie de dialog, prin dialog se construieste democratia. Din pacate, din cauza reactiei violente, dialogul nu a putut avea loc. Eu sunt un om curajos! Am mai fost aici si voi mai veni. In calitate de politician imi voi asuma toate implicatiile pozitiei mele publice”

Rosia Montana si guvernantii rusinii nationale

Cristina Pinzaru  21 septembrie 2013

Rosia Montana declanseaza dedublarea clasei politice, dar stupefactia mi-a produs-o declaratia fostei prime doamne interimare, eurparlamentarul Adina Valean: “Nu am afirmat niciodata ca as sustine proiectul Rosia Montana. Am afirmat intotdeauna ca a-ti exploata resursele este un lucru bun. Cred ca nu este timpul potrivit pentru un proiect Rosia Montana. Cred ca ridica prea multe semne de intrebare. Cred ca nu este bine sa-l sustinem”.

Ne-am obisnuit cu tupeul nemarginit al alesilor neamului, cu minciunile pe banda rulanta, dar dedublarea este un trend nou care promite. Doamna Adina Valean – sotia lui Crin Antonescu – a organizat in 2010, in calitate de europarlamentar, o dezbatere in Parlamentul European cu tema „A face din Europa un lider in exploatarea miniera responsabila si sustenabila”, iar studiul de caz a fost exploatarea cu cianuri de la Rosia Montana.

Invitatia la eveniment suna asa: „Rosia Montana Gold Corporation cu sprijinul Adinei Valean, europarlamentar si vicepresedinte ALDE va invita la dezbaterea …”. La dezbaterea respectiva – pe langa reprezentantii RMGC – au fost invitati numai sustinatorii proiectul de la Rosia Montana, nu si adversarii lui. La vremea respectiva, doamna Valean declara ca „cel mai nou (proiect din Romania, n.red.) pentru ca, asa cum arata expertii, respecta standardele inalte de tehnologie si de mediu, este si cel mai vechi pentru ca treneaza pe hartie de 12 ani”. „Din punctul meu de vedere, dincolo de emotii, lucrurile sunt simple si tin de aplicarea legii. Acest proiect trebuie sa primeasca un răspuns de la autoritatile romane. Daca este viabil, trebuie sa profitam cat mai curand de beneficii, iar daca nu, raspunsul Romaniei catre investitor trebuie sa fie unul profesionist si in acord cu legea”, mai spunea atunci europarlamentarul.

Legea exista si a fost trimisa in Parlament de partenerul de guvernare al sotului ei, o lege totalmente anticonstitutionala care pune o companie mai presus de legile tarii si drepturile cetatenilor consfintite prin Constitutie.

Astazi, Adina Valean – cum spuneam, sotia lui Crin Antonescu – declara ca imbratiseaza pozitia partidului: „Cred ca pozitia PNL este cea corecta. Ma raliez la ea si votez impotriva proiectului Rosia Montana”, insa uita ca in 2010 a votat in Parlamentul European impotriva rezolutiei anti-cianuri in ciuda hotararii luate prin vot de conducerea PNL.

Cand a fost doamna Valean corecta? Cand s-a afisat la Parlamentul European alaturi de reprezentantii RMGC si a facut lobby pentru ei? Cand a sustinut mineritul prin procedee de cianurare in Europa? Sau astazi cand spune ca nu a sustinut niciodata proiectul Rosia Montana?

Tinand cont de faptul ca dedublarea e molipsitoare, mai ramane sa vedem ca si Daciana Sarbu, care a votat in 2010 pentru rezolutia Parlamentului European anti-cianuri si care s-a declarat impotriva proiectului RMGC, sa se lege cu lanturi la Rosia Montana in caz ca exploatarea miniera nu va demara.

Mincinosii – Rosia Montana si “Cel mai Cinstit Guvern”

http://www.nasul.tv/2013/09/25/mincinosii-rosia-montana-si-cel-mai-cinstit-guvern/

Cristina Pinzaru | miercuri, 25 septembrie 2013 

Nu stiu cum s-o fi potrivit, dar Victor Ponta a poposit in Finlanda – unde a cerut expertiza in minerit ecologic prin exploatare cu cianuri. Pentru cei inca naivi, Premierul nu s-a deplasat la Helsinki intamplator. Nu a facut “spoof!” si a ajuns acolo. Orice demnitar de acest nivel are o agenda stabilita din timp, confirmata, pe chestiuni punctuale care se vor discuta in cadru oficial. Chiar si numai pentru a nu-ti pune musafirul sau gazda in situatii stanjenitoare la nivel diplomatic.

In plin scandal Rosia Montana, Premierul cauta instant solutii ecologice in tari care practica mineritul prin cianurare si face declaratii favorabile mineritului toxic – dupa intalnirea pe care a avut-o cu omolugul finlandez. Importam modelul (sic!). Au expertiza (sic!).

Intrebarea este: de ce tine mortis Victor Ponta sa se faca exploatarea de la Rosia Montana si de ce actioneaza dupa o agenda foarte bine stabilita, care contravine intereselor zecilor de mii de oameni care ies in strada sa protesteze?

Tot ce a facut Guvernul pana acum in cazul Rosia Montana este anticonstitutional si complet ilegal. Ponta inainteaza Parlamentului un proiect fara avize, insa cere procedura de urgenta.

Strada se burzuluieste, Parlamentul revine: renuntam la urgenta, facem o Comisie! E groasa, fratilor! O taraganam. Asteptam expertiza din Finlanda. Stiti care e culmea? In Finlanda n-au avut loc dezastre ecologice ceea ce ar trebui sa ii puna cu botul pe labe de contestatari. Nu m-am dumirit: Victoras s-o fi dus acolo in calitate de Premier care vrea cu orice pret sa faca proiectul sau in calitate de deputat care voteaza contra – dar care se mai gandeste “in functie de expertiza”.

N-a mers cu urgenta-n Parlament, Crin face fronda, Comisie speciala, Rovana cere votul Legislativului, Sova a dat-o de gard cu mama avocat la RMGC – care, daca e sa luam in serios ce a spus Presedintele, i-a servit in plic ministrului proiectul de lege. Un demnitar care pierde contracte intocmite de mama sa (n. red., Bechtel). Mama “vitrega”! E adevarat, mama care a renuntat sa mai reprezinte RMGC in decembrie 2012 – cand USL a castigat alegerile. Cum s-o fi potrivit ca “fiul” sa fie ministrul Marilor Proiecte pe contractele negociate in “famiglie”?

Mirarea care ne-a coplesit cand Rovana Plumb a renuntat la mandatul de europarlamentar, demnitate remunerata mai mult decat generos – fata de un post de ministru in guvernarea USL – are si ea o explicatie. Rosia Montana a fost miza, iar doamna ministru a reactionat la butoanele partidului. Este un soldat constiincios, ca atunci cand denunta in Parlamentul European “dictatura” din Romania. Dar Rovana Plumb nu-si asuma avizul! Asteapta sa-i dea Parlamentul verde.

Dupa Sova, Daniel Barbu – ministrul Anti-culturii – detine recordul la documente oficiale pierdute.

Dintr-o data, nu mai gaseste proiectul aprobat de ministerul Culturii pentru includerea Rosia Montana in patrimoniul UNESCO, dar nici studiul de patrimoniu realizat de profesori independenti de la Universitatile Oxford si Leicester pentru realizarea unui raport arheologic referitor la Masivul Carnic. Tot Rosia Montana! Culmea, studiul a fost platit din bani privati stransi de asociatiile profesionale – arhitecti, arheologi, restauratori – si depus la Ministerul Culturii. Somitati in domeniu au cerut demisia ministrului.

Semnul de intrebare are si un rapuns. Nu e vorba de suma – e uriasa – ci daca s-a incasat sau e o doar o promisiune de sponsorizare pentru campaniile electorale viitoare. Inclin sa cred ca inca nu s-au luat banii. Altfel, nu se explica opozitia peste noapte a prezidentiabilului Crin Antonescu, a sotiei sale – Adina Valean, cunoscuta ca lobbysta pentru RMGC – si a multor parlamentari PNL care se pronunta pentru exploatare, in ciuda atitudinii presedintelui de partid. Ori poate e o supralicitare.

Cert este ca in spatele jocului de-a soarecele si pisica cu exploatarea de la Rosia Montana sunt munti de bani – comparabili cu ligourile pe care RMGC le va obtine lesne prin tertipurile guvernantilor vanduti. Si Daciana tace…

POLITICIENII AU INTORS “ARMELE” IMPOTRIVA PROPRIULUI POPOR! CA CEAUSESCU!

http://www.nasul.tv/2013/09/23/politicienii-au-intors-armele-impotriva-propriului-popor-ca-ceausescu/

Radu Moraru  23 septembrie 2013 

In ciuda argumentelor natiunii impotriva proiectului de lege criminal trimis de guvernul Ponta catre Parlament, in ciuda a zeci de mii de romani care protesteaza in strada in zeci de localitati ale tarii si ale lumii, in ciuda legilor si a Constitutiei Romaniei, INTREAGA CLASA POLITICA, putere si opozitie, a intors “ARMELE” impotriva propriului popor.

Daca armele lui Ceausescu au fost tancurile si gloantele, “armele” sistemului ticalosit sint tergiversarea unor decizii, deversarile campaniilor mediatice “cianurate” prin “televiziunile-tancuri”, intoxicarile si manipularile de tipul “teroristii lui Ceausescu”!

Singurul parlamentar care se opune sistemului ticalosit este Remus Cernea, iar singurul lider politic care a avut curajul sa arate TRADAREA SISTEMULUI TICALOSIT este Mihai Neamtu, cel care a intrat “fraudulos” in Parlament pentru a-i inmina lui Ponta cei 30 de arginti ai vinzarii de tara si neam! In rest, avem “tacerea de aur” a presei ticalosite si “fuga de aur” a opozitiei din Parlament, exact in ziua in care toate televiziunile transmiteau in direct iar opinia publica astepta o riposta pe masura in fata vinzarii Romaniei si a proprietatilor acestui neam!

Repet, Rosia Montana este “vinduta” la pachet cu EXPROPRIERILE intregului teritoriu national, detinut, in procent de 80% de catre cetatenii romani!

Vor invinge ROMANII dictatura vinzatorilor de tara?! Eu cred ca da! Va reamintesc ultimele 6 minute criminale ale dictaturii comuniste, sa vedeti cite asemanari exista cu ce se intimpla astazi in Romania! Dati click pe link-ul de mai jos!

Sa fiti iubiti!

ROȘIA MONTANĂ SAU POLITICA AFACERII

http://stareanatiunii.com/rosia-montana-sau-politica-afacerii.html

2013 septembrie 12, 

Pentru RMGC, vremea convingerii cu revolverul din dotare a apus

Pentru cei care nu stiu, România este o ţară aşezată undeva în estul Europei dar neaşezată în culcuşul pregătit de către cei care au format-o ca stat unitar şi, cum spune la Constitiţia din 1991, naţional. S-au străduit multe sute de ani toţi trăitorii acestor pământuri să consume din resursele lui în aşa fel încât să ne rămână şi nouă dar şi celor care vor veni după noi. Poate că n-au fost ei dintre cei mai deştepţi din vremea lor, dar negoţul bulgăresc nu s-a lipit de ei nicicum. Aveau „cântarul” la ei mai mereu şi cu greu scoteai „da”-ul. Era mai demult un rege care strânsese ceva avere, iar când o delegaţie dintr-o ţară cu veleităţi de jaf i-a făcut o „vizită”, acesta nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să le arate vistieria, socotind în mintea lui că un astfel de comportament îi va ridica valoarea. Nesăbuitul a plătit cu vârf şi îndesat, vistieria şi poporul luând drumul Babilonului străvechi. Întotdeauna s-a cunoscut bogăţia din subsolurile noastre şi nu este de mirare, (în afara celor cărora le trece repede) cât efort (de multe ori chiar suprem) s-a depus pentru a o apăra. Desigur, nu numai pentru rezerva din Roşia Montană. Cu toate acestea, cei care au avut puterea după 1990 nu s-au preocupat decât cu tăierea crengilor pe care stăteau chiar şi ei. Aproape fără excepţie.

Exemplul defrişărilor fără noimă a pădurilor, cu efecte catastrofale în modificarea mediului, ar trebui să fie unul care să dea de gândit măcar celor care s-ar presupune că au această îndeletnicire..

Afacerea Roşia Montană, căci despre o afacere vorbim nu despre vreun act binefăcător, este una care a trecut prin toate guvernele cu excepţia celui a lui Petre Roman, deşi nu bag mâna în foc cu privire la începuturile ei, neoficiale. În 1995 firma care face case cu etaj la minerii din Apuseni a cumpărat caietul de sarcini la licitaţia pe care Regia statului o organizează. Aceasta, bineînţeles câştigă şi aruncă în buget cca 165 mii dolari. De aici începe zăpăceala actelor plus contabilitatea pe caiet a şpăgilor. Caietul, din păcate l-a luat vântul şi l-a aruncat în mizeria roşie, nocivă, de cîteva hectare deja existentă în perimetrul aşa zis minier. Şi atenţie, aceea nu conţine cianuri, dar este mortală pentru orice libelulă sau orice vietate s-ar afla pe aproape. Toţi aceia care vor locuri de muncă şi se gudură prin televiziuni de binele adus de RMGC, n-au decît să stea la plajă lângă lacul fără viaţă, şi apoi să meargă la convins oameni. Din păcate pentru RMGC, vremea convingerii cu revolverul din dotare a apus. Acolo, la Roşia Montană oamenii sunt mai mulţi decât neoamenii, cu toată strădania Antenei 3 şi a celorlalte televiziuni, de a ne convinge de existenţa a două tabere sensibil egale.

Cum spuneam, toţi se pare că au încasat de la Gabriel, (firmă mare cu sediul pe o esplanadă din nişte insule aflate între Anglia şi Franţa) iar acum se dau cocoşi în faţa naţiunii pentru că angajamentele personale trebuie respectate. Cine crede că mituirile s-au dat aşa pe ochi frumoşi se înşală. Undeva, există ceva documente, semnături iar cei mai mulţi dintre beneficiari sunt în viaţă.

Speranţa rezilierii acordurilor pe de o parte, este egală cu cea a încredinţării că poporul se va mulţumi cu atât iar jocul burselor de aiurea ar putea acoperi în bună măsură ceea ce RMGC ar putea spune că este pierdere, deşi mulţi dintre noi nu credem asta. Într-un fel sau altul se va da un punct final acestei mizerii iar în următoarele sondaje mulţi îşi vor găsi din nou loc în aprecierea românilor.

Minerii din Roşia Montană, care vor un loc de muncă, trebuie să ştie că ceea ce vor lucra la compania RMGC nu are nici un fel de legătură cu ceea ce ar presupune meseria. Ei mai degrabă vor „planta mine” ce vor deveni o bombă şi atunci este justificată noţiunea de miner.

Dacă Ponta continuă să ne mintă cu privire la argumentele pro, îl invit să se aşeze pe harta lumii şi să caute locuri unde se „cianurează”. Asta doar pentru a ne asimila ţara cu lumea a ….. cât vrea el.

Ăsta e blestemul nostru, să nu avem de unde alege, pe când ei aleg întotdeauna să ne vândă. Fără număr….

Virgil Florea

Parlamentarii din Comisia specială pentru Roşia Montană au chefuit în cartierul strămutaţilor

http://stareanatiunii.com/parlamentarii-din-comisia-speciala-pentru-rosia-montana-au-chefuit-in-cartierul-stramutatilor.html

 2013 septembrie 25,

Parlamentarii au petrecut din greu până spre dimineaţă cu muzică, berbecuți la proţap, purceluşi de lapte, palincă şi vin

Opt parlamentarii ai Comisiei comune speciale pentru Roşia Montană au fost invitaţi de către conducerea de la Roşia Montană Gold Corporation pentru socializare la un local din zonă

Un număr de opt din 12 parlamentari ai Comisiei comune speciale pentru Roşia Montană care au anunţat că se vor face deplasarea în zonă au ajuns marţi seara la Alba Iulia, iar ceilalţi patru au sosit în această dimineaţă.

Parlamentarii care au ajuns marţi seara la Alba Iulia, în frunte cu preşedintele comisiei, senatorul Darius Vâlcov, au fost întâmpinaţi de autorităţile locale şi de staff-ul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). După obişnuitul schimb de amabilităţi, parlamentarii au fost invitaţi de către conducerea companiei să viziteze cartierul rezidenţial Recea, construit de Roşia Montană Gold Corporation la Alba Iulia în 2007, unde acum locuiesc 125 de familii din Roşia Montană au optat pentru strămutarea în această zonă unde beneficiază de avantajele unei locuinţe construite la standarde europene.

După terminarea vizitei, cei opt parlamentarii ai Comisiei comune speciale pentru Roşia Montană au fost invitaţi de către conducerea de la Roşia Montană Gold Corporation pentru socializare la un local din zonă. Aici atmosfera s-a destins, si parlamentarii au petrecut din greu până spre dimineaţă cu muzică, berbecuți la proţap, purceluşi de lapte, palincă şi vin de Jidvei la discreţie. Astăzi, parlamentarii din această comisie au ajuns, în jurul orelor 9.00, la Roşia Montană urmând să se deplaseze în teren unde vor vizita perimetrul minier inclus în proiectul demarat de către la Roşia Montană Gold Corporation. Sursă: ZiuaNews.ro

CATASTROFA de la Certej: BARAJUL lacului plin de CIANURI se rupe, rezultând 89 de morți

http://stareanatiunii.com/catastrofa-de-la-certej-barajul-lacului-plin-de-cianuri-se-rupe-rezultand-89-de-morti.html

 2013 septembrie 24,

Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol plin de cianuri

Ruperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la Certej: valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime

Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.

În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.

Certej, locul care a întâlnit moartea

O dimineaţă de toamnă – 30 octombrie 1971

Ora cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre în schimbul de dimineaţă la mină. O dimi­neaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vâr­furile brazilor.

Totul a început în tăcere

Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil. O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogo­lea cu o viteză incredibilă. Brazii s-au în­doit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era un suflu dis­trugător, ca al unei explozii. Pri­mele case au fost spulberate. Şi, imediat, au înce­put să bubuie feres­trele celorlalte şi să zboare acoperi­şurile. Acel suflu gigantic arunca în aer ani­male, ma­şini, mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de ura­gan. Apoi a urmat o secundă de linişte.

Ce-a fost asta?

Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colo­sală, pe care instinctul ţi-o dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să reacţio­neze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau să meargă la fereastră, să vadă ce se în­tâmplă. În negura malefică a acelei dimineţi, întune­ricul plin de ceţuri sfâşiate era com­plice cu moartea: trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga vale a Certejului. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie blo­curi, case, gră­dini. Toate au fost făcute una cu pămân­tul, în doar câteva clipe. Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se prăbuşeau cu sunet înfun­dat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte. Apoi, când masa aceea nea­gră şi di­formă a aco­perit totul, au urmat iarăşi câteva clipe de linişte to­tală.

Şi abia apoi au iz­bucnit urletele. Stri­găte de ajutor, strigăte dis­perate, ridicându-se de pe întrea­ga vale, din stra­tul de nămol.

Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au început alte stri­găte, care anunţau catastrofa:

“S-a rupt bara­jul!”

Întregul steril rezul­tat din tratarea cu cianuri a mine­reului aurifer era de­pus într-un lac artificial şi zidul ba­rajului cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, Certejul nu era o sim­plă localitate din Apu­seni, era o colonie minieră ve­che, unde se extrăgea şi se pre­lucra minereul auri­fer. Tot sterilul rezultat din tra­tarea minereului cu cia­nură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a răz­bu­nat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scor­monit, otrăvit.

În acea zi fatidică de 30 octom­brie 1971, până la prânz erau deja aliniate, pe po­deaua cămi­nului cultural din Cer­tej, 21 de ca­davre. Bă­trâni, copii, soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în va­lul de steril, ce îi mumificase instantaneu.

Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, pen­tru că cia­nura din steril le topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.

Bilanţul: 89 de morţi, şase blocuri şi un cămin cu 30 de camere rase, şapte case şi 24 de gos­podării distruse to­tal. Numă­rul decedaţilor a fost numă­rul ca­davrelor găsite. Nu s-a spus ni­mic despre cei dis­pă­ruţi, adică despre cei ce nu au mai fost gă­siţi în hal­da de steril revărsată. Ei zac probabil şi acum sub lava aceea otrăvită care ocupă, şi astăzi, valea Certe­jului.

Se spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai mult

Din feri­cire, au exis­tat şi câţiva supravieţuitori. Domnul Mîrza îşi aminteşte acele zile de teroare:

“Am par­ticipat la salvarea oameni­lor. Era foarte dificil, din cauză că sterilul, mâlul acela gros care se revăr­sase, în anu­mite locuri era destul de adânc. Riscai să te afunzi şi tu în el şi să nu mai poţi ieşi. Era ca un nisip mişcător care te în­ghi­ţea cu cât te zbăteai mai mult. În plus, din cauza cianurii, nu te puteai atinge de el, că topea tot. Pen­tru salvarea oamenilor s-au impro­vizat podeţe de scânduri pe care mer­geam până la ei şi încercam să îi scoatem. Unii erau prin pomi, alţii pe câte o bu­cată de zid rămasă în picioare. A fost o tragedie”.

Sorin Chirla este un alt supravieţuitor al dezas­trului de la Certej. Pe atunci avea doar câţiva anişori:

“Noi aveam prima casă de lângă baraj. Din cauza asta, suflul barajului rupt a spulberat-o pe jumătate. Dormeam înăuntru eu, mama mea şi fratele meu. Tata era plecat la lucru, în schimbul de noapte. Din nefericire, mama şi fratele meu au fost în acea ju­mătate de casă spulberată şi nu au supravieţuit. Eu am fost aruncat cumva în fereastră şi am rămas agăţat acolo. Acolo unchiul meu m-a găsit şi de acolo am fost salvat. A fost o tragedie. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că am trăit”.

Autorităţile comuniste de la acea vreme au de­clarat în mod oficial doar 48 de victime, pentru a nu fi nevoite să recunoască o catastrofă şi să declare zi de doliu naţional. Au demarat imediat cercetările pen­tru găsirea vinovatului. În primul rând, l-au pus sub acuzaţie pe proiectantul iazului pentru decan­tare. Însă probele nu au arătat că ar fi fost o greşeală de proiectare la iaz sau la baraj. S-a discutat inclusiv despre cârtiţele ce ar fi putut să slăbească pământul de sub baraj. O cauză posibilă ar fi fost tipul steri­lului depozitat: în anumite zone, avea o granulaţie sau o umiditate diferită şi asta ar fi declanşat alu­necarea. Nimic însă nu a fost clar, nicio cauză nu a fost stabilită cu exactitate.

Clară a fost însă ca­tastro­fa şi clare au fost victimele, oameni nevinovaţi stri­viţi în somn de o haldă uriaşă de steril.

Anchetarea catastrofei de la Certej

În procesul-verbal din 30 octombrie 1972, procurorul de caz consemnează că valul de steril a surprins oamenii în somn, lucru care a cauzat numărul mare de victime. Pe o suprafaţă de rază cuprinsă între 4 şi 5 kilometri, localitatea Certej era înecată în steril acid. Raportul menţionează că în prima zi au fost scoşi 21 de morţi de sub nămol şi din locuinţe. Cadavrele au fost depuse în sala căminului cultural din Certej unde au fost spălate de nămol. Procurorul menţionează că identificarea unor cadavre s-a făcut cu mare greutate, corpurile fiind deformate de târârea lor pe zeci de metri de avalanşa sterilului. Cu ajutorul militarilor, 85 de persoane rănite, copii, femei şi bărbaţi, au fost duse la spital. Stratul de nămol varia de la jumătate de metru în jurul sediului administrativ al minei, la 28-30 de centimetri pe şosea. Ancheta a fost preluată de o comisie guvernamentală formată din 16 experţi.

MARTOR: Toate cadavrele erau găsite goale

Erau şapte grade minus în acea dimineaţă la Certej şi ceaţă. Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale.

“Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla. Râul de steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la faţa locului. “Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă.”

- spune Ioan Ghirla.

VIDEO – Montaj EMOȚIONANT Roșia Montană

Certejul de azi

“Domnii sunt de la com­panie“, îmi spune în şoap­tă o chelneriţă în vâr­stă de la una dintre cârciu­mile Certejului şi se uită la mine cu înţeles.

“Dom­nii” sunt nişte zdrahoni care stau relaxaţi, fiecare cu câte o bere în faţă, discu­tând cu voce tare şi atitu­dine de stăpâni ai locului. Sunt îmbrăcaţi bine şi maşina de teren parcată în faţă e a lor. La masa de lângă ei, doi bărbaţi trecuţi de a doua tinereţe împart o bere trecându-şi de la unul la altul sticla. Sunt îmbră­caţi terfelogit şi unul din ei îl întreabă periodic pe ce­lă­lalt: “Şi zici că n-ai o ţi­gară?“.

Cam aşa arată, de fapt, întregul Certej de as­tăzi

Altădată, era o co­lo­nie minieră prosperă. Ve­neau aici să se angajeze muncitori din toată ţara, pentru că munca era grea, dar şi salariile erau pe mă­sură. Se dădeau locuri de cazare şi exista o can­tină.

Acum, peste Certej s-a lă­sat lepra sărăciei, muş­când viguros din tot ceea ce odi­nioară era în­flo­ritor. Blo­curile munci­to­rilor ara­tă ca nişte ghe­touri, ve­chiul magazin uni­versal s-a în­chis, mina nu mai func­ţionează şi fos­tul sediu ara­­tă exact ca în urmă cu 40 de ani. Toate sunt în­văluite în aerul co­munist al anilor ’80, la care se adau­gă femeile şi bărbaţii şo­meri, ce stau pe la câte un colţ de stradă, bâr­find mărunt. Sunt îm­bră­caţi jer­pelit şi parcă tot aşteaptă ceva, cu un licăr de spe­ran­ţă în privire, ca o luminiţă gata să se stingă. Lân­gă fosta clădire de birouri este statuia unui mi­ner. Ros de timp, mine­rul-statuie este ciung de o mână şi pare cu adevărat simbolul mine­rilor din Certejul de as­tăzi. Mai de­parte de car­tierul de blo­curi sunt şi case, unele dintre ele în­grijite. Cine a avut şansa unei case cu grădină acum o duce mai bine un pic.

În rest, Certejul s-a de­populat masiv: unii au ple­cat să facă bani în altă parte, alţii au plecat tocmai pentru că au făcut bani aici. Pentru că singurele afa­ceri care mai merg sunt cele cu “Compania“, adi­că cu canadienii de la Eldorado Gold Cor­pora­tion, care de­ţin 80% din Deva Gold SA. Această com­panie a cum­­părat drep­turile de ex­ploa­tare ale fostei mine şi s-a apu­cat de investiţii.

La fel ca la Roşia Montană, în pri­mul rând au cumpărat de la oameni terenuri şi case, acolo unde au ştiut că în adân­curi aşteaptă să fie scos la suprafaţă aurul. Mult aur. Au fost oameni care şi-au vândut pămân­turile sau casele la preţuri exor­bi­tante. Satul Bocşa Ma­re a fost cumpărat în to­tali­tate. În Bocşa Mică, doar doi oameni mai deţin pă­mânt.

Pen­tru o proprie­tate s-a plătit, după cum se vorbeşte, şi un milion de euro

Aşa s-au cum­părat supra­feţe impresio­nante de către Eldora­do. Speranţa celor ce au rămas este să se por­nească odată exploatarea, ca să aibă un loc de muncă. Ca şi cum nicio­dată Cer­tejul nu ar fi sufe­rit cea mai mare catastrofă din Ro­mâ­nia. Ca şi cum nicio­dată aici ni­mic nu s-ar fi întâmplat. Ca şi cum nu familiile şi prietenii şi rudele lor au fost scoase din sterilul cu cianu­ră. Sărăcia şi dorinţa unui viitor pentru ei şi pentru copii îi fac pe oa­meni să uite ceea ce s-a întâmplat. Aşteaptă cu toţii să se împlinească promisiu­nile de bu­năstare ale “Com­paniei” vi­sând la ziua când Certejul va deveni el însuşi un ade­vărat Eldo­rado.

În ciuda dezastrului din 1971, “compania Eldorado” vrea să facă un alt iaz pentru de­cantare, mai ma­re şi mai sus, în munte. Peste 180 de hectare de pădure de­frişate, doi munţi raşi în tota­litate şi un lac de acu­mulare pentru cia­nu­rile folosite la extragerea au­ru­lui, de 63 de hectare. O idee des­pre cum va arăta locul poţi să îţi faci vizi­tând, la marginea satului, cariera, locul de unde deja s-a ex­tras minereu prin de­coper­tare. Câteva utilaje fo­rează şi acum non-stop, su­prave­gheate de oameni în pele­rine galbene.

Peisajul este însă unul selenar. Aces­ta este preţul de plătit pen­tru doar 16 ani de viaţă mai uşoară.

Va rezista de data aceasta barajul?

Cândva, pe aici, se plimba Avram Ian­cu. Nu departe, la Să­că­râmb, s-a întâlnit cu Lajos Kossuth, plănuind re­naşterea naţiei române.

Surse: Adevărul.ro; FormulaAS.ro