2013 septembrie 12,
Pentru cei care nu stiu, România este o ţară aşezată undeva în estul Europei dar neaşezată în culcuşul pregătit de către cei care au format-o ca stat unitar şi, cum spune la Constitiţia din 1991, naţional. S-au străduit multe sute de ani toţi trăitorii acestor pământuri să consume din resursele lui în aşa fel încât să ne rămână şi nouă dar şi celor care vor veni după noi. Poate că n-au fost ei dintre cei mai deştepţi din vremea lor, dar negoţul bulgăresc nu s-a lipit de ei nicicum. Aveau „cântarul” la ei mai mereu şi cu greu scoteai „da”-ul. Era mai demult un rege care strânsese ceva avere, iar când o delegaţie dintr-o ţară cu veleităţi de jaf i-a făcut o „vizită”, acesta nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să le arate vistieria, socotind în mintea lui că un astfel de comportament îi va ridica valoarea. Nesăbuitul a plătit cu vârf şi îndesat, vistieria şi poporul luând drumul Babilonului străvechi. Întotdeauna s-a cunoscut bogăţia din subsolurile noastre şi nu este de mirare, (în afara celor cărora le trece repede) cât efort (de multe ori chiar suprem) s-a depus pentru a o apăra. Desigur, nu numai pentru rezerva din Roşia Montană. Cu toate acestea, cei care au avut puterea după 1990 nu s-au preocupat decât cu tăierea crengilor pe care stăteau chiar şi ei. Aproape fără excepţie.
Exemplul defrişărilor fără noimă a pădurilor, cu efecte catastrofale în modificarea mediului, ar trebui să fie unul care să dea de gândit măcar celor care s-ar presupune că au această îndeletnicire..
Afacerea Roşia Montană, căci despre o afacere vorbim nu despre vreun act binefăcător, este una care a trecut prin toate guvernele cu excepţia celui a lui Petre Roman, deşi nu bag mâna în foc cu privire la începuturile ei, neoficiale. În 1995 firma care face case cu etaj la minerii din Apuseni a cumpărat caietul de sarcini la licitaţia pe care Regia statului o organizează. Aceasta, bineînţeles câştigă şi aruncă în buget cca 165 mii dolari. De aici începe zăpăceala actelor plus contabilitatea pe caiet a şpăgilor. Caietul, din păcate l-a luat vântul şi l-a aruncat în mizeria roşie, nocivă, de cîteva hectare deja existentă în perimetrul aşa zis minier. Şi atenţie, aceea nu conţine cianuri, dar este mortală pentru orice libelulă sau orice vietate s-ar afla pe aproape. Toţi aceia care vor locuri de muncă şi se gudură prin televiziuni de binele adus de RMGC, n-au decît să stea la plajă lângă lacul fără viaţă, şi apoi să meargă la convins oameni. Din păcate pentru RMGC, vremea convingerii cu revolverul din dotare a apus. Acolo, la Roşia Montană oamenii sunt mai mulţi decât neoamenii, cu toată strădania Antenei 3 şi a celorlalte televiziuni, de a ne convinge de existenţa a două tabere sensibil egale.
Cum spuneam, toţi se pare că au încasat de la Gabriel, (firmă mare cu sediul pe o esplanadă din nişte insule aflate între Anglia şi Franţa) iar acum se dau cocoşi în faţa naţiunii pentru că angajamentele personale trebuie respectate. Cine crede că mituirile s-au dat aşa pe ochi frumoşi se înşală. Undeva, există ceva documente, semnături iar cei mai mulţi dintre beneficiari sunt în viaţă.
Speranţa rezilierii acordurilor pe de o parte, este egală cu cea a încredinţării că poporul se va mulţumi cu atât iar jocul burselor de aiurea ar putea acoperi în bună măsură ceea ce RMGC ar putea spune că este pierdere, deşi mulţi dintre noi nu credem asta. Într-un fel sau altul se va da un punct final acestei mizerii iar în următoarele sondaje mulţi îşi vor găsi din nou loc în aprecierea românilor.
Minerii din Roşia Montană, care vor un loc de muncă, trebuie să ştie că ceea ce vor lucra la compania RMGC nu are nici un fel de legătură cu ceea ce ar presupune meseria. Ei mai degrabă vor „planta mine” ce vor deveni o bombă şi atunci este justificată noţiunea de miner.
Dacă Ponta continuă să ne mintă cu privire la argumentele pro, îl invit să se aşeze pe harta lumii şi să caute locuri unde se „cianurează”. Asta doar pentru a ne asimila ţara cu lumea a ….. cât vrea el.
Ăsta e blestemul nostru, să nu avem de unde alege, pe când ei aleg întotdeauna să ne vândă. Fără număr….
Virgil Florea