2015-02-06

Regionalizare si fonduri europene la Eurosfat 2014

Gratian Mihailescu martie 31, 2014
Luni, 7 Aprilie, in Bucuresti la Palatul Parlamentului va avea loc Eurosfatul 2014, impartitit in doua sesiuni plenare si mai multe ateliere. Cele două sesiuni de ateliere vor avea invitați la fel de importanți și vor dezbate problemele cu care se confruntă România: agricultură,aderarea la Schengen, protejarea democrației și statului de drept, ieșirea din periferia economică a UE , mobilitatea forței de muncă la nivel european: drepturile şi protecția socială a lucrătorilor români.
Ca expert afiliat Europuls, voi face parte din workshopul Regionalizare şi fonduri structurale unde alături de alți experți și politicieni vom dezbate despre viitorul fondurilor europene, despre modelul polonez de succes, despre regionalizare și descentralizare, despre importanța lobbyului la Bruxelles, despre reforma administrativă.
Regionalizare/Descentralizare
Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare și descentralizare și consider că un asemenea proces bine realizat poate duce la o reformă a administrației, la o eficientizare a funcționării acesteia, la o dezvoltare regională, la reducerea disparităților economice, la o implicare activă a cetățenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiarității (unul din principiile de bază ale UE) și nu în ultimul rând la o absorbție mai bună a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie realizată pentru a trece de la guvernare la guvernanța pe mai multe niveluri. Guvernanța reprezintă un altfel de guvernare, modernă, ce corespunde dinamicii si complexității lumii globalizate, care vizează (re)distribuirea puterii in spațiul public printr-o (re)negociere a autorității și o decizie a politicilor publice făcute în parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila). Guvernanța pe mai multe niveluri se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (“stakeholders”), precum si acțiunea comunicativă a acestora. Guvernanța implică o decizie politică de jos în sus conform intereselor comunității locale sau regionale.
Din păcate procesul de regionalizare demarat de guvernanți în toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanța pe mai multe nivele. În ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis în unanimitate de voturi că legea descentralizării este neconstituțională, pentru că încălcă principiul autonomiei locale și regimul constituțional al proprietății. Pentru moment, marele proiect al regionalizării rămâne blocat.
Regionalizarea si descentralizarea, așa cum au fost creionate aratau ca o formă fără fond. Se vorbea despre descentralizare însă nu se spunea nimic despre descentralizare fiscală și redistribuție, se vorbea despre absorbție de fonduri europene, dar nu nimeni nu spunea despre slaba capacitatea administrativă, se vorbea despre reducerea disparităților economice, dar nu se aduceau argumente și planificări de dezvoltare regională. În plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla în continuare județele sau regiunile financiar și politic. Gestiunea banilor urma să fie de 50 local și 50 central, fără nici o schimbare față de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie făcut nu vorbea deloc despre reforma unităților administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orașe): 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului. Cei de la ExpertForum explică clar acest lucru aici:
Regionalizarea, așa cum a fost propusă nu aducea nimic nou; ba mai mult conform CCRlegea încălca principiul autonomiei locale, regimul consituțional al proprietății, exigențele de claritate (de exemplu Agentiile pentru Protecția Mediului apartinand Ministerului, aveau rol de supervizare a CJ-urilor, trecand in subordinea acestora se ajungea la conflict de interese) și principiul legalității. De asemenea nu au existat măsuri pregătitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost și sisteme de indicatori de monitorizare.
Deci ce vom face cu regionalizarea pe viitor?
Fondurile europene
2007-2013 a reprezentat un fiasco pentru fondurile europene, România clasându-se încă pe ultimul loc, cu un procent conform Ministerului Fondurilor Europene de 34.25%. Cauzele sunt multiple și am vorbit despre ele. Mai multe analize puteți găsi aici. Printre cei mai importanți factori care au dus la dezastul amintim lipsa unor indicatori reali de dezvoltare și stabilirea unor obiective incoerente în documentele strategice, înainte de 2007, coroborată cu lipsa strategiilor de dezvoltare locală și regională, birocrația excesivă și lipsa de comunicare între ministere și organismele regionale, lipsa co-finanțării, lipsa de resurse umane calificate din partea beneficiarilor dar și a autorităților de management, (slaba documentare a aplicațiilor, volumul prea mare de evaluare al proiectelor, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public și privat, eșecul de a menține specialiști în administrația publică. etc). Alți factori au fost legați de gestionarea incorectă a fondurilor de pre-aderare (peste 90% din fondurile de pre-aderare au fost afectate de nereguli), lipsa de transparență a banilor europeni, nepotismele și clientelismul din administrație (achiziții publice “aranjate”, proiecte “cu dedicație”), instabilitatea politică (în România s-au schimbat ministerele şi miniştrii responsabili pentru gestionarea politicii regionale în perioada 2008-2012 au fost implicaţi patru miniştri: László Borbély, Vasile Blaga, Elena Udrea și Leonard Orban), lipsa înțelegerii fenomenului afaceri europene, lipsa de lobby la Bruxelles și lista poate continua.
În prezent România a definitivat Acordul de Parteneriat în cadrul Comitetului Interinstituțional pentru 2014-2020 și așteaptă unda verde din partea Comisiei. Cu toate acestea probabil beneficiarii români vor putea accesa fondurile pentru această perioada, abia la începutul lui 2015. Asta în cazul în care Comisia va fi de acord cu obiectivele propuse de Guvernul României. Precizez acest lucru, deoarece cu puțin timp în urmă, Shirin Wheeler, purtatorul de cuvant al lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politică regională a declarat: “Nu vom aproba programele operationale 2014-2020 legate de transport fara sa vedem un progres clar si relevant al Romaniei in realizarea Masterplanului”.
S-a vorbit despre modelul polonez, fiind dat ca model pozitiv și de urmat. Polonezii au urmărit consolidarea cooperării la toate nivelurile guvernamentale, ale municipiilor şi ale actorilor publici şi privaţi; consolidarea capacităţilor guvernelor sub-naţionale; sprijinirea responsabilităţii, la toate nivelurile de guvernare şi de monitorizare a performanţelor politicilor regionale şi sectoriale.Utilizarea de parteneriate publice-private (PPP), crearea unui sistem eficient de angajaţi în sectorul public, eliminarea riscurilor de politizare a serviciului public şi clarificarea distribuţiei competenţelor între regiuni, districte şi municipii au fost măsuri care s-au luat cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa cadrului de guvernare multi-nivel şi a politicii de dezvoltare regională. Plus lobbyul puternic de la Bruxelles. Iar pe lângă aceste acțiuni macro, politicile si programele din Polonia s-au realizat de către regiuni și specific nevoilor regiunilor: regiunile poloneze au administrat pentru 2007-2013 25% din fondul de coeziune. Sub cele 16 Programe Operaţionale (PO) Regionale (unul special pentru fiecare regiune în parte), PO Polonia de Est şi o componentă regională a PO de resurse umane, aproape 24,8 miliarde de euro au fost alocaţi pentru investiţii în voievodate. (voievodatele sunt regiunile lor de dezvoltare similare celor opt regiuni ale noastre). Dezvoltarea celor 16 PO este justificată de procesul descentralizat de dezvoltare regională.
Din păcate noi nu avem nimic în comun cu modelul polonez, pentru perioada 2014-2020, banii fiind gestionați tot la București, având un singur POR, pentru toate cele 8 regiuni, nu avem axe prioritare din cadrul unor PO-uri care să fie gestionate regional (resurse umane sau IMM-uri), nu prea înțelegem cu ce se mănâncă PPP-urile, la Bruxelles nu suntem prea vizibili în materie de parteneriate și proiecte, iar guvernanța multi-nivel lispsește cu desăvârșire.
În prisma acestor probleme, workshopul de la Eurosfat 2014, moderat de Dan Cărbunaru, își propune să răspundă la următoarele întrebări:
Cum poate contribui regionalizarea/descentralizarea la o absorbție mai bună a fondurilor europene?
Ce trebuie făcut pentru o mai bună absorbție în viitoarea perioadă, la nivel instituțional, însă și din partea beneficiarilor?
Cum putem folosi lobby-ul la Bruxelles pentru o mai bună absorbție?
Care este viziunea candidaţilor români la PE asupra regionalizării?
În caz că sunteți interesați de această dezbatere, sau de celelalte dezbateri legate de democrație, agricultură, Schengen, mobilitatea forței de muncă, vă puteți înscrie aici. Ne vedem pe 7 Aprilie, la Eurosfat, da?
EUROSFAT este forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene și este organizat deEuropuls şi Centrul Român de Politici Europene sub înaltul patronaj al Parlamentului European, Preşedinţiei elene a Consiliului UE şi a Camerei Deputaţilor și numeroși parteneri (Fundaţia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei şi Irlandei la Bucureşti, Fundaţia Konrad Adenauer-Programul Statul de Drept Europa de Sud Est,Institutul Aspen România, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Institutul Qvorum, RFI România, Money Channel, Adevărul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.)
Scopul evenimentului este de a reuni societatea civilă, politicieni, mediul de afaceri și cetățeni, pentru a contura pozițiile dar şi așteptările pe care aceștia le au față de Uniunea Europeană. Evenimentul se va desfășura, luni, 7 Aprilie, la Palatul Parlamentului, în București şi va fi intitulat „Europa, încotro?”. EUROSFAT 2014 va consta din două reuniuni plenare și din şase ateliere. 
Cele două reuniuni plenare vor fi moderate de Luca Niculescu și Emil Hurezeanu, invitati fiind europarlamentari români (Cristian Preda, Ioan Mircea Pașcu, Corina Crețu), reprezentanți ai unor think-tankuri (Ciprian Ciucu, CRPE, Yves Bertoncini, Notre Europe-Institutul Jacques Delors) și politicieni europeni (Guy Verhofstadt, Preşedinte ALDE, Jean-Claude Juncker, Candidatul desemnat de PPE pentru Preşedinţia Comisiei Europene).

Pledoarie pentru regionalizarea României
Gratian Mihailescu noiembrie 20, 2012 
Vineri 23 Noiembrie 2012, Academia de Advocacy din Timişoara, organizează audierea publică „Regionalizarea României-De Ce?”, printre numeroșii invitaţi fiind Ambasadorul Olandei în România Matthijs van Bonzel și Directorul general adjunct al Agenţiei de Dezvoltare Regională a Ţării Bascilor, Juan Castro Pinedo. La evenimentul organizat în Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş şi-au anunţat prezenţa aproape 100 de persoane, printre care mă aflu şi eu. După ce am parcurs motivaţia acestui eveniment, am decis să transmit o depoziţie scrisă pe care să o susţin în timpul audierii.
Descentralizarea prin ochii mei
Am trăit un an şi jumătate în Tübingen, Baden Württenberg şi aproape un an în Trento, Trentino Aldige. Acestea sunt unele dintre cele mai bogate zone din Europa, economic vorbind, deși acum 50 de ani erau total distruse de pe urma războiului. Am fost şi în Vojvodina, unde am urmărit activitatea Centrului de Studii Economice Strategice şi am observat că zona Vojvodina, după capitala Belgrad, reprezintă al doilea pol de dezvoltare al Serbiei. Ce au în comun cele 3 regiuni? Se bucură din plin de autonomie administrativă şi financiară, se guvernează singure, deţin controlul asupra a ceea ce se întâmplă în zona respectivă şi pot să elaboreze politici, în funcţie de nevoile lor de dezvoltare.
Am locuit peste patru ani în diferite ţări europene şi am întâlnit sute de europeni cu care am interacţionat şi am socializat. Mulţi dintre ei nu se mai identificau cu ţara, ci cu regiunea din care veneau: erau din Bavaria, din Catalunia, Alsacia sau Veneto. Şi eu la rândul meu m-am conformat: veneam din Banat şi Timişoara, oraşul în care a început revoluţia şi eram mândru de acest lucru. Oamenii nu ştiau prea multe despre oraş, aşa că le explicam despre revoluţie sau despre primul oraşiluminat electric stradal din Europa. Obiceiurile şi tradiţiile regionale erau mai importante decât stereotipurile naţionale prin care eram identificaţi, italieni, polonezi sau români. Am ajuns la concluzia că în Europa regiunile au o importanţă aparte.
Am căutat în Tratatul de la Lisabona cuvântul subsidiaritate. Principiul subsidiarităţii apare în tratat, în diferite contexte, de aproape 30 de ori. Chiar dacă a fost stabilit în 1992, prin Tratatul de la Maastricht, la nivel local, principiul subsidiarităţii a fost deja un element-cheie încă din 1985, atunci când Consiliului Europei a promulgat Carta Europeană a Autonomiei Locale. Principiul subsidiarităţii este unul dintre principiile centrale ale UE, care prevede că deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate la nivel local, administrativ şi politic şi cât mai aproape de cetăţeni: articolul 4, alineatul 3 din Cartă prevede că exercitarea responsabilității publice ar trebui să fie descentralizată. Deși a semnat şi Tratatul de la Lisabona şi Carta Europeană a Autonomiei Locale a Consiliului Europei ,,România este unul dintre statele cele mai centralizate din Europa. Din punctul meu de vedere, centralizarea generează ineficienţă, inechitate şi corupție. Într-un articol publicat de SAR spuneam că fondurile bugetare nu sunt cheltuite în locul în care sunt generate, de fapt sunt trimise mai întâi la centru, prelucrate de către un aparat birocratic dens şi sunt repartizate în teritoriu pe linie politică și pe baza unor principii arbitrare. Centrul nu ştie sau nu-i pasă de prioritățile regionale, prin urmare, alocarea este ineficientă.
În 2008-2009 am făcut toate demersurile posibile pentru a deschide un birou de reprezentanţă regională în Bruxelles, care să reprezinte zona Banat în capitala Europei, dar care să aducă şi Europa mai aproape de bănăţeni. Intenţia finală era sa atrag în acest proiect partea sârbă şi partea ungurească pentru o reprezentare a zonei Dunăre, Criș, Mureș, Tisa (DKMT) la nivel european. Lipsa susţinerea politicienilor locali, coroborată cu faptul că Agenţia de Dezvoltare Vest nu are nici o putere de decizie, au făcut ca acest proiect să nu se realizeze. Este foarte important ca Agenţiile de Dezvoltare Regională să devină adevăraţi promotori ai procesului de dezvoltare în fiecare regiune. Pentru aceastea fiecare ADR trebuie să aibă un statut mai clar definit și care să îi acorde mai multe atribuții pentru a trasa politici şi elabora priorităţi şi strategii, care să fie puse în practică tot de acestea, fără a fi influenţate politic.
Personalul stufos şi neperformant al administraţiei publice e un alt motiv pentru care descentralizarea ar trebui să se realizeze. De-a lungul timpului, prin prisma jobului meu am avut contacte directe cu administraţia publică locală şi regională. Caraş-Severin, de exemplu, este unul dintre cele mai sărace judeţe din România, însă împreună cu agenţiile şi serviciile adiacente, numărul angajaţilor ajunge aproape 2.000 de persoane. Consiliul Județean Caraş-Severin este unul dintre cei mai mari angajatori din judeţ. Mulţi dintre angajaţi însă sunt specialişti ai jocului Solitaire, din lipsă de activitate. De aceea, odată cu realizarea procesului de descentralizare, trebuie evaluat şi testat personalul din administraţia locală şi regională şi probabil comasat într-o singură instituţie. Deşi unii politicieni susţin păstrarea judeţelor ca unităţi administrative coordonate de regiuni, pentru a nu pierde influenţa din zona respectivă, din punctul meu de vedere e nevoie de înfiinţarea unui singur aparat administrativ care să coordoneze activităţile într-o viitoare regiune. Altfel vom risca să ajungem ca Grecia!
Importanţa dezvoltării locale şi regionale pentru perioada 2014-2020
Comisia Europeană a adoptat un proiect de pachet legislativ, prin care va fi elaborată politica de coeziune pentru perioada 2014-2020. În cadrul acestui pachet, conceptul de dezvoltare locală şi regională are un loc aparte, pentru că acesta constituie una dintre priorităţile UE. Noile propuneri sunt concepute pentru a consolida dimensiunea strategică a politicii şi a asigura orientarea investiţiilor UE pe obiectivele pe termen lung ale Europei: creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, conform strategiei “Europa 2020″. În noul pachet legislativ se pune accentul pe consolidarea coeziunii teritoriale, pentru care Comisia Europeană va investi sume importante în urmatoarea perioadă financiară 2014-2020. Accentul va fi pus în viitor pe dezvoltarea urbană durabilă (cel putin 5% FEDR), pe crearea unor platforme de dezvoltare urbană şi pe acţiuni inovatoare în domeniul dezvoltarii urbane durabile. De asemenea se va pune accent pe dezvoltarea comunităţilor locale şi implicarea acestora în procesul de decizie de la bază spre centru.
Prin această schimbare legislativă, regiunile devin motoarele de dezvoltare economică ale Europei, iar faptul ca fiecare stat membru are împărţit teritoriul în regiuni NUTS II pentru o mai uşoară folosire a instrumentelor structurale ale UE, arată importanţa dezvoltării regionale şi locale, în contextul globalizării. Scriam într-un articol că politica de coeziune a UE este gestionată şi pusă în aplicare în primul rând de către administrația publică a statelor membre ale UE şi, prin urmare,contextul instituțional şi sistemul de administraţie publică al unei țări sunt principalii parametri pentru o realizare eficientă şi eficace a acestei politici.
Descentralizarea şi fondurile
Într-un sistem excesiv de centralizat, o reformă aplicată de la centru include un mare risc de a nu aduce modificările dorite, ci mai degrabă de a întări puterea centrală. În acest tip de sistem centralizat de administrare a afacerilor publice, fiecare decizie greșită are repercusiuni grave pentru întreaga țară. Un sistem descentralizat se apără de aceste pericole, fiind mult mai sigur, servind democraţia şi buna gestionare a resurselor. Administrația publică este o forță importantă care influențează direcția de dezvoltare; aceasta poate fi o forță creativă și constructivă sau una distructivă, prevenind dezvoltarea și obstrucționând orice transformare. Din păcate acest lucru s-a întâmplat în România. Sistemul şi birocraţia „au învins” fondurile europene şi performanţa economică.
În Polonia, procesul de descentralizare , realizat în două etape, 1992 şi 1999, a dus la o reformă a administraţiei publice, principalul beneficiar al fondurilor europene, ceea ce a permis ca ţara să absoarbă majoritatea fondurilor europene. În România, situaţia edezastruoasă în acest domeniu şi o parte de vină o au autorităţile publice reprezentate de administraţia centrală şi locală, prin autorităţile de management sau cele intermediare, care se ocupă cu gestionarea fondurilor.
Structura principală și regulile de funcționare ale administrației publice au fost create în 1968, când s-a realizat ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România, reformă ce a avut loc în conformitate cu principiile politice și circumstanțele din acea perioadă.Sistemul adminstrativ românesc a moştenit de la sistemul comunist un amestec foarte dăunător între politică şi funcţiile pur administrative, care a creat o diviziune neclară între responsabilitatea politică şi competenţele administrative şi acest lucru trebuie să se schimbe printr-o reformă a administraţiei care se poate realiza prin descentralizare. Suntem în 2012, iar nevoile s-au schimbat, state importante ale Europei preferă guvernarea multi-nivel: Germania, Spania, Italia, Polonia, Olanda.
Reorganizarea administrativă ar spori puterea Agenţiilor de Dezvoltare Regională, care în prezent au doar rol intermediar în managementul fondurilor. După modelul polonez, unele Programe Operaţionale ar putea fi gestionate la nivel regional, în funcţie de nevoile de dezvoltare ale fiecărei regiuni.
România are nevoie de descentralizare şi regionalizare pentru transparenţă, responsabilitate, eficienţă, guvernare multi-nivel şi competitivitate. România are nevoie ca principiul subsidiarităţii să funcţioneze şi are nevoie cu adevărat ca procesul decizional să se realizeze de jos în sus. România are nevoie de o schimbare administrativă, cu sau fără judeţe, descentralizarea trebuie realizată, pentru a face faţă cu succes viitoarelor politici de dezvoltare ale UE. “
Articol aparut pe site-ul Europuls

_________________________________

Europuls este o organizaţie non-guvernmentală formată din tineri români experţi în afaceri europene. Scopurile ei sunt îmbunătăţirea cunoştinţelor românilor despre Uniunea Europeană şi încurajarea unei mai bune comunicări despre România la nivel european prin schimburi de idei şi a celor mai bune practici. Europuls publică articole şi analize pe site-ul www.europuls.ro, organizează dezbateri, seminarii şi conferinţe.
Bejegyezte: dátum:

2015-02-01

Vicepremierul Ungariei, despre autonomia maghiarilor din România: „În spatele fiecărui maghiar este Ungaria. Orice s-ar întâmpla, puteţi conta pe noi!

1 februarie 2015 de Elena Dumitru
Semjen Zsolt, vicepremierul Ungariei, a vorbit despre autonomia minorităţii maghiare din România. FOTO via kolozsvaros.ro Semjen Zsolt, vicepremierul Ungariei, a declarat sâmbătă că maghiarii din România nu au cerut nimic care să nu fie acceptat la nivelul Uniunii Europene din punctul de vedere al autonomiei acordate minorităţilor etnice. 
Politicianul maghiar s-a aflat în România pentru a participa la gala de aniversare a 25 de ani de la înfiinţarea UDMR. 
„Ungaria este ţara tuturor maghiarilor, în spatele fiecărui maghiar este Ungaria şi să ştiţi şi dumneavoastră că orice s-ar întâmpla puteţi conta pe noi”, a declarat Semjen Zsolt, ministru fără portofoliu şi vicepremier al Guvernului de la Budapesta. Referindu-se la demersurile întreprinse pentru acordarea autonomiei pentru maghiarii din România, Zsolt a subliniat că propunerile nu ating niciun punct care să nu fie deja acceptat în alte părţi ale Uniunii Europene. 
 „Comunitatea maghiară din România nu a revendicat niciodată nimic ce nu este acceptat în altă parte a UE. Prietenii români să înţeleagă că dacă ar accepta că în Europa există un drept care-l revendică această comunitate, forma de autonomie care este justificată într-o parte a Europei, nu este justificată în România, atunci se acceptă că dumneavoastră sunteţi cetăţeni de rangul al doilea, dar nu suntem mai prejos de nimeni altcineva, nu suntem cetăţeni de rangul doi”, a declarat Semjen Zsolt, citat de Agerpres. 
 „Nu putem accepta că dacă există drepturi recunoscute undeva în UE, dacă există forme de autonomie acceptate în diverse ţări, acele drepturi şi acele forme nu pot fi revendicate şi date comunităţii maghiare din Transilvania”, a continuat acesta. Zsolt a mai spus că orice român din Ungaria care doreşte poate folosi în Ungaria simbolurile sale naţionale, limba sa natală şi poate asculta imnul său naţional, toate acestea fiindu-i premise. 
Vicepremierul ungar a afirmat că în aceste condiţii aşteaptă de la „prietenii români” să acorde aceleaşi libertăţi cetăţenilor maghiari.
Bejegyezte: dátum:

Dosarele lui Talpeş la Adevărul Live: Dacă România ar da autonomie maghiarilor, a doua zi vor cere autodeterminare

Articolul de mai arată cât de neștiuntorii sunt unii care de altfel au condus o importtntă instituție și care vorbește de ceva dar nu prea înțelege despre ce vrea să vorbească: a se vede că domnia sa  nu înțelege că autonomia sau autodeterminare sunt același lucru, vezi ce susține Ion Rațiu despre autodeterminarea românilor din Transilvania. (Civicul Ardelean)  
9 ianuarie 2015,Redacţia Adevărul
Generalul Ioan Talpeş, fost şef la Serviciului de Informaţii Externe al României, a vorbit, într-o ediţie specială Adevărul Live, despre posibilitatea modificării frontierelor actuale ale Europei în contextul presiunilor generate de mişcările autonomiste şi independiste. 
In seria Adevărul Live, vineri - 9 ianuarie, prima parte a emisiunii dedicate unui subiect sensibil, extrem de controversat şi, din nefericire, încă deosebit de actual: 
„Mai sunt posibile modificări de frontiere în Europa în perioada următoare?”. 
Tema este pe cât de delicată, pe atât de neplacută, dar despre ea trebuie vorbit atât timp cât, în spatele cortinei, există încă autori de scenarii pentru o Europă explodând sub presiunea mişcărilor autonomiste şi independentiste. În afara unei dezbateri strict teoretice, această tema mai poate avea oare vreo relevanţă practică pentru România anului 2015? 
Iată doar câteva dinte subiectele dezbaterii la care jurnalistul Cristian Unteanu l-a avut ca invitat pe generalul Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Extene. 
 Principalele declaraţii: „Popoarele îşi pot decide singure soarta şi propriile frontiere. La Trianon s-a decis că frotiera etnică este principală“, consideră Ioan Talpeş. Nici un fluviu nu desparte etnii. În zona de est îndepărtat a Transilvaniei, au fost colonizaţi acolo secuii, pentru că vroiau să ţină sub control regiunea şi să ţină în loc invaziile din est. S-a constatat că România avea şi nişte eclave de populaţie de sorginte maghiară, germană, evreiască. Ele nu au fost asimilate. Geografia statală a ţinut cont de majoritate. Declaraţia de la Budapesta, prin care s-ar fi spus că românii şi ungurii au trăit împreună în Ardeal din totdeauna, nu angajează ceva. Americanii erau informaţi că erau mai mulţi unguri După 1989 s-a încercat încurajarea României să dezvolte etnic din punct de vedere teritorial. Este vorba despre maghiari. Dacă statul român ar recunoaşte autonomia maghiarilor, sau dupa un timp, scurt sau lung, vor cere autodeterminarea. 
 Cum se va rezolva problema? 
Am avut discuţii chiar şi la Washington, unde le-am spus că românii sunt şapte milioane iar ungurii sunt vreo 4,5 milioane. Cum vor ei să alipească Ardealul Ungariei? Americanii erau însă informaţi altfel: ei nu ştiau că eram mai mulţi români. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina nu este un dosar separat, ci este istoria unui stat preexistent.
Bejegyezte: dátum:

2015-01-29

Calota unui craniu de Homo sapiens, veche de 55.000 de ani, descoperită într-o grotă din Israel

29 Ian 2015  SCI&TECH 
Descoperirea unei calote craniene datând de aproximativ 55.000 de ani într-o peșteră din Israel oferă prima dovadă concretă a prezenței omului modern în Orientul Mijlociu în aceeași perioadă în care în această regiune trăiau și oamenii de Neanderthal, conform unui material publicat de AFP, Reuters și EFE.
Foto: (c) Simion MECHNO / AGERPRES FOTO

Craniul parțial a fost descoperit în peștera Manot, din Galileea Occidentală.
Caracteristicile acestei calote craniene, ce datează dintr-o perioadă în care membri ai speciei noastre părăseau Africa, leagănul omenirii, sugerează că acești oameni erau înrudiți îndeaproape cu prima populație de Homo sapiens care s-a răspândit ulterior în Europa. Conform analizelor preliminare se pare că este vorba de o parte din craniul unei femei.
De asemenea, această descoperire demonstrează faptul că Homo sapiens trăia în Orientul Mijlociu în aceeași perioadă cu oamenii de Neanderthal, "verii primari" ai omului modern.
Antropologul Israel Hershkovitz de la Universitatea din Tel Aviv, coordonatorul studiului despre această descoperire ce a fost publicat în ultimul număr al revistei Nature, a susținut că această bucată de craniu "este o piesă importantă din puzzle-ul evoluției umane", în contextul în care aceste două populații hominide au coexistat într-o regiune geografică în aceeași perioadă de timp în care analizele genetice au determinat că s-au produs încrucișări între cele două specii.
Oamenii de Neanderthal au populat Europa și Asia într-o perioadă de timp care a început acum 350.000 de ani și s-a încheiat în urmă cu 40.000 de ani, la câteva mii de ani după ce Homo sapiens a pătruns în aceste habitate.
Conform paleoantropologilor, Homo sapiens a apărut în Africa în urmă cu aproximativ 200.000 de ani. Peștera în care a fost descoperită această calotă craniană este amplasată în apropierea rutei pe care strămoșii noștri au migrat din Africa spre Orientul Mijlociu, Asia și Europa.
Peștera în care a fost făcută descoperirea a fost blocată timp de 30.000 de ani, fiind descoperită întâmplător, în 2008, cu ocazia unor lucrări pentru construcția unei canalizări. În peșteră au fost descoperite și unelte de vânătoare, scoici perforate, folosite probabil în scopuri decorative și oseminte de animale.
AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu)
Bejegyezte: dátum:

2015-01-23

Părerea șefului statului despre Roșia Montană și gazele de șist

Publicat  23.01.15
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi, la Realitatea TV, că poziţia sa privind proiectul Roşia Montană nu s-a schimbat şi consideră în continuare că nu a fost bine abordat. El a precizat că îi invită pe cei implicaţi, firma care doreşte să investească şi Guvernul, să reia discuţiile, transmite Mediafax. Cât despre gazele de șist, președintele e de părere că această chestiune „se rezolvă de la sine”, interesul scăzând simțitor, odată cu prăbușirea prețului petrolului.

FOTO: Mediafax Foto

„Trebuie revăzut, sunt foarte multe aspecte. Nu este treaba preşedintelui să renegocieze contractele, nici treaba preşedintelui să spună ce soluţii tehnice există, dar este treaba mea să spun că, după părerea mea, aşa cum a fost conceput proiectul, mie nu mi se pare potrivit şi să invit pe cei care sunt implicaţi, direct, să reia discuţiile", a menţionat Klaus Iohannis, vorbind despre Roșia Montană.
Şeful statului a mai spus că fără o negociere bună, serioasă şi aplicată, lucrurile nu vor putea fi rezolvate, iar negocierea trebuie să aibă loc între firma care doreşte să investească şi reprezentanţii Guvernului României.
„Sunt convins că o astfel de discuţie se poate purta”, a adăugat Iohannis.
El a mai spus că, în privinţa gazelor de şist, „deja are impresia că problema se rezolvă de la sine, datorită scăderii preţului hidrocarburilor, în esenţă a petrolului".
„Lucrurile s-au schimbat radical şi deja exploatarea gazelor de şist, cel puţin în zona noastră, nu cred că mai este în zona rentabilităţii”, a spus Klaus Iohannis, precizând că tehnologia nu este nouă, dar nu a fost folosită, pentru că nu era rentabilă. Creşterea preţului petrolului a dus însă la sporirea interesului pentru acest tip de exploatare. „Impresia mea este că acum, în această etapă, interesul pentru gazele de şist este în scădere”, a adăugat Klaus Iohannis.
Compania Gabriel Resources a anunţat, marţi, că vrea o soluţie amiabilă privind Roşia Montană şi a trimis Preşedinţiei şi premierului o notificare prin care cere autorităţilor române să se angajeze într-un proces de consultare, menţionând că ar putea recurge la arbitraj, dacă nu se găseşte o soluţie pentru dezvoltarea proiectului.
Comunicatul menţionează că Gabriel Resources nu a inițiat nicio cerere de arbitraj sau vreun alt demers în instanțele internaționale de arbitraj și că își menține angajamentul "ferm" de a dezvolta proiectul minier de la Roșia Montană.
În luna iunie a anului trecut, Camera Deputaţilor a respins proiectul de lege privind exploatarea minereurilor auro-argentifere din Roşia Montană. O lună mai târziu, premierul Victor Ponta afirma că proiectul Roşia Montană este blocat până când va exista o susţinere politică clară, el adăugând că, personal, consideră că pentru România este mai bine totuşi să fie exploatate toate resursele naturale, inclusiv aurul, dacă sunt respectate toate normele de mediu.
NOTA Red. Civicul Ardelean:
Data fiind exprimarea domnului presedinte trebuie sa contrapunem si declaratia celor de la Rosia Montana adica celor de la Asociatia "Alburnus Maior":

Alburnus Maior i-a scris lui K. Iohannis: Să vă clarificaţi opinia privind Roşia Montană! Schimbarea tonului pune la îndoială încrederea cu care aţi fost învestit

 23.01.2015
Preşedintele asociaţiei Alburnus Maior, Eugen David, i-a transmis lui Klaus Iohannis o scrisoare deschisă prin care îşi exprimă nemulţumirea după declaraţiile preşedintelui cu privire la proiectul Roşia Montană.

FOTO: Mediafax

"Proiectul de minerit cu cianuri propus la Roșia Montană este supus ultimei tentative de resuscitare, Gabriel Resources fiind în căutare de aliați. Acest lucru nu este deloc nou, istoricul avizării minei arătând deja că oficiali români de rang înalt au renunțat adesea prea ușor la apărarea interesului public și s-au îmbarcat în susținerea conducerii Gabriel Resources. 
Invitația la conciliere amiabilă transmisă de către compania minieră domniei voastre nu este un act de curtoazie al unui investitor de bună credință, ci doar o o formalitate necesară în avansarea unui eventual caz de arbitraj internațional. De altfel, această opțiune rămâne ultima resursă a managementului companiei de a oferi satisfacție investitorilor speculanți, în condițiile în care societatea românească respinge cu fermitate mineritul cu cianuri”, a transmis asociaţia. 
Asociația Alburnus Maior este un ONG cu sediul în Roşia Montană, judeţul Alba, și reprezintă interesele acelor locuitori din Roșia Montană și din Bucium care se opun proiectului Roșia Montană și refuză să-și înstrăineze proprietățile pentru a face loc proiectului minier, potrivit prezentării sale de pe site-ul propriu.

Gabriel Resources își recunoaște înfrângerea și demarează pașii formali pentru arbitrajul internațional
Notificarea formală a companiei miniere Gabriel Resources la ‘rezolvarea amiabilă a diferendului privind proiectul minier’ reprezintă o recunoaștere oficială a imposibilității continuării proiectului Roșia Montană în fața investitorilor. La 15 ani după începerea demersurilor, managementul companiei caută soluții legale prin care să evite recunoașterea insuccesului. Scrisoarea de conciliere amiabilă deschide calea către arbitrajul internațional, ultima instanță de șantaj și amenințare disponibilă companiei în fața statului român. În același timp, notificarea transmisă Guvernului și Președintelui României reprezintă un ultim efort de relații publice în crearea imaginii investitorului victimă a contextului socio-politic românesc.
Totodată, în relatările din presă, manipulări grosolane prezintă deja potența industriei miniere, prin relatarea unor arbitraje internaționale câștigate ca urmare a amenințărilor formulate și negocierilor derulate cu ușile închise. Gabriel Resources, companie junior, fără experiență în domeniul minier s-ar afla la prima acțiune de acest gen, iar principala cale de acțiune ar putea fi co-interesarea factorilor de decizie. Această suspiciune este generată și de numeroasele eșecuri fulminante ce au marcat activitatea companiei Gabriel Resources și a subsidiarelor sale, ce s-au încăpățânat în risipirea banilor investitorilor de-a lungul anilor. Această practică a continuat, deși li s-a refuzat finanțarea de către instituții precum Banca Mondială (2002) sau asigurarea pentru risc de accident de către grupul Allianz (2013). Mai mult, înainte ca Gabriel să preia proiectul în 1997, zăcământul Roșia Montană a fost analizat și imediat abandonat de numeroase alte companii miniere, tocmai datorită riscului mare asociat și imposibilității de îndeplinire a condițiilor de legalitate. Gabriel Resources nu a evaluat corect riscurile aferente deschiderii celei mai mari mine de aur din Europa peste un sat locuit, ce găzduiește importante vestigii arheologice, unice în lume.
“Proiectul de minerit a fost respins irevocabil de societatea românească în ciuda tentativelor companiei de a cosmetiza efectele sale dezastruoase pentru mediu, patrimoniu și sănătatea oamenilor. Campaniile manipulative lansate în presă au fost considerate de mulți cetățeni drept o insultă la adresa inteligenței. Nu mare mi-ar fi mirarea dacă prin același tip de manipulări vor încerca să demonstreze soliditatea cazului lor în timp de cointeresează oficiali români la o slabă reprezentare și implicit la o cotă parte din daune”, a declarat Ștefania Simion, consilierul juridic al Asociației Alburnus Maior.
“Dacă investitorii vor să dea în judecată pe cineva, atunci să își dea în judecată propriii angajați care i-au dus cu zăhărelul ani de zile, alimentându-le speranțe deșarte de îmbogățire de pe urma distrugerii Roșiei Montane. Orice tentativă de mituire a oficialilor români predispuși la acte de corupție și blat cu compania minieră în procesul de arbitraj va fi aspru pedepsită de toți cetățenii români. Forțele politice care continuă să bată palma cu acești procesomani vor pierde pentru totdeauna sprijinul cetățenilor, care deja le-au dat un semnal foarte clar în toamna lui 2013, a declarat Eugen David, președintele Alburnus Maior”.
***
Informații generale
Riscurile financiare, politice, legale și sociale ale proiectului propus la Roșia Montană au fost comunicate investorilor și manangementului companiei Gabriel Resources de către organizații ale societății civile începând cu 2004. Raportul “Anticiparea Surprizei – Evaluarea riscului” detaliază aceste riscuri concluzionând că lucrările legate de proiect se desfășoară în lipsa unor aprobări necesare precum acordul de mediu. Mai mult, raportul mai arăta că “investitorii ar trebui să fie conștienți că este puțin probabil ca acest proiect sa fie aprobat de către autoritățile române. Însă, atât timp cât investitorii vor fi dispuși să sprijine acest proiect, oficiali fără scrupule vor profita și vor insista pe mai multe condiții și aspecte birocratice”.
Un alt raport - “Analiză Actualizată a Riscurilor” destinat investitorilor Gabriel Resources, realizat în noiembrie 2007, subliniază că orice investitor care face analize de risc ar trebui să ia în considerare cu foarte mare atenţie multiplele acţiuni în instanţă şi alte obstacole legale care s-au acumulat de-a lungul anilor şi care continuă să ‘scoată’ proiectul Roşia Montană ‘de pe linia dreaptă’. Raportul concluziona că “orice investitor care speră că riscurile asociate cu acest proiect se vor evapora de la sine o dată cu eliberarea eventuală a Acordului de mediu a ales în mod deliberat să nu înţeleagă toată miza jocului”.



Bejegyezte: dátum:

2015-01-18

Prima insulă care a luat „naştere” în 2015

Ian 18, 2015
Noua insulă a luat naştere în urma erupţiei violente a unui vulcan. Foto: Ministerul de Externe al Noii Zeelande

Erupţia unui vulcan a creat o nouă insulă. Aceasta are, în prezent, doi kilometri lungime, unul lăţime şi 100 de metri înălţime.

Potrivit The Guardian, insula a luat naştere în arhipelagul Tonga, din Polinezia, în urma erupţiei unui vulcan situat la circa 65 de kilometri depărtate de capitala regatului, Nuku’alofa.
Vulcanul a început să erupă în data de 20 decembrie, iar volumul enorm de roci şi cenuşă au condus la crearea acestei noi insule.
Un grup de experţi a anunţat că vulcanul arunca, din 5 în 5 minute, cenuşă şi roci mari, până la o înălţime de 400 de metri.
Erupţia vulcanică a produs şi serioase pagube vegetaţiei din insulele Hunga Tonga şi Hunga Ha’apai.
Tonga este un stat format din 170 de insule. Este locuit de 120.000 de locuitori, obişnuiţi cu activităţi seismice şi vulcanice, întrucât arhipelagul se află în Centura de Foc a Pacificului.
În 2013, a apărut o nouă insulă şi în Europa
În Europa, bucăţile noi de uscat apar mult mai rar. În 2013, o nouă insulă, care măsoară aproape 14 hectare și este sanctuar pentru sute de păsări de mare, a apărut într-un timp-record în Marea Nordului. Insula în formă de seceră se află la circa 25 de kilometri în largul coastei landului german Schleswig Holstein. 50 de specii de plante au fost deja identificate pe noua insulă, care atrage numeroase păsări. Insula a avut nevoie de doar 10 ani pentru a se forma, iar această apariție extrem de rapidă i-a luat prin surprindere pe oamenii de știință. Formarea de insule în Marea Nordului, în largul coastei germane, este împiedicată de obicei de vânturile puternice.
“Este impresionant că o insulă nouă s-a format în numai câțiva ani. Pentru conservaționiști, este cu siguranță ceva deosebit”, declara, la acea vreme, Detlef Hansen, de la Parcul Național Marin Wadden.
În apele puțin adânci ale parcului național, bancurile de nisip se formează adesea, dar puține ajung să evolueze în insule. Și, când evoluează în insule, cele mai multe sunt distruse de furtunile din anotimpul rece.
Însă, noua insulă, numită Norderoogsand, pare că va rezista furtunilor. Are deja patru metri altitudine, iar rădăcinile plantelor par să o ajute în lupta sa cu natura.
Totuși, oamenii de știință preferă să rămână sceptici: o furtună foarte puternică, spun ei, ar putea distruge insula.
Bejegyezte: dátum:

2015-01-10

Politicieni fără talent

Scris de Dragos Moldovan
Politica este inclusă, de diferite publicaţii şi experţi, în categoria artelor. Se vorbeşte adesea depre „arta politicii”. Pe drept cuvânt sau nu. Eu aş înclina să dau dreptate celor care acordă un titlu de nobleţe politicii. Desigur, ca şi în celălalte arte, numărul celor lipsiţi de har, a ageamiilor, este mult mai mare decât al celor talentaţi.
Despre genii nu se cade să vorbim. Arghezi, am impresia, spunea că talentul înseamnă 90% transpiraţie şi 10% inspiraţie. Noi avem în politică mulţi lideri care transpiră abundent la locul e muncă: Vasile Blaga, Liviu Dragnea, Varujan Vosganian, Laszlo Borbely, sunt exemple simbolice. Ion Iliescu şi Traian Băsescu au fost născuţi pentru a fi politicieni. Crin Antonescu are deseori inspiraţie. Posedă şi un instinct aparte care-i dictează când să se poziţioneze alături de grup şi când să se detaşeze. Victor Ponta încă recită din clasici. Dar o face bine. România nu mai are, la ora actuală, politicieni talentaţi. Traian Băsescu nu mai e nici un sfert din ceea ce era. Ratează lovituri uşoare, se-mpiedică în driblinguri. Cred că de multe ori este enervat pe sine însuşi. România este condusă de ani de zile de carierişti. Lucru pe care-l resimte, dureros, fiecare concetăţean. 
Bineînţeles că fiecare nou-venit pe un fotoliu de înaltă demnitate şi înaltă vizibilitate în statul român încearcă să interpeteze, cu cât mai mare succes la public, rolul vizionarului şi a personajului providenţial. De cele mai multe ori nu ne alegem decât cu transpiraţia protagonistului. Cu încă o sforţare lipsită de pasiune şi de energie. 
În România politica se face după reţetă. Principiile de bază sunt gaşca şi Gică CONTRA. Un panaceu este miştocăreala. Pardon, ironia. Trebe să te dai „telectual”, ager la minte şi sprinten în limbaj. Schema e simplă. |n gaşcă dăm năvală şi nu iertăm nimic. Gică Contra n-are cum să fie mulţumit, darămite de acord. E un fel de „purceluşul isteric”. |n felul ăsta România ratează oportunităţi după oportunităţi. Un rol extrem de nefast îl joacă şi consilierii de imagine şi birourile de presă, care consideră că o caterincă, o poantă, o glumiţă, ceva, dă foarte bine la mase, că românul e vesel, hazliu.
Ponta a chemat opoziţia parlamentară, adică PDL şi UDMR la consultări privind situaţia economică a ţării şi eventual regionalizarea. |ntrunirea ar urma să aibă loc pe 12 septembrie la Parlament, propune primul ministru. Răspunsul venit de la PDL, pentru că UDMR vine în pas alergător fiind vorba şi depsre regionalizare, este un „da” cu dus şi întors. Vor raportul execuţiei bugetare pentru primele şase luni ale anului şi să-şi consulte şi agenda, să vadă ce program au, însă, în principiu, ok. Nu mă pricep la chestiuni economice mai ales când e vorba despre Bugetul de Stat. Ponta, cică, pot să ia tot ce-i interesează de site-ul Ministerului Finanţlor. Dar oricum nu e vorba despre ceea ce s-a întâmplat în primele ţase luni ale anului ăsta ci despre ceea ce o să se întâmple în următorii trei, patru ani. Sigur, e important şi felul în care s-au cheltuit banii în primul semestru al anului ăsta, dar există comisii parlamentare de specialite şi specialişti cu notorietate în interiorul PDL. Nu mai avem talente în politică! Democrat liberalii ar fi tebuit sa se prezinte cu o mapă pe care să o înmâneze oficial Cabinetului Ponta, cuprinzând viziunea sa economico-teritorială a ţării. Fără niciun fel de fiţe. În ziua, la locul şi la ora stabilite. Oficiul de curierat ar fi putut fi îndeplinit e oricine. După care ar fi expus conţinutul documentului într-o conferinţă de presă. Sau PDL ar putea participa serios la dezbateri. Dar fără fiţele astea de primadonă ieşită la pensie.
Bejegyezte: dátum:

UDMR vrea autonomie ca in Tiroul de Sud: “Dacă o comunitate de peste un milion de oameni vrea ceva, trebuie să discuţi cu ea”. Proiectul de lege privind autonomia, finalizat in luna august

E. M.
Vicepresedintele UDMR Laszlo Borbely a declarat, miercuri, pentru RFI, ca autonomia “nu-i o noutate, din ’93 există în programul” formatiunii, insa abia recent a a fost formulata “sub forma unui proiect de lege”. In plus, liderul UDMR a argumentat ca, “aşa cum în Tirolul de Sud, în alte părţi ale Europei sunt diferite feluri de autonomie”, si comunitatea maghiara din Romania ar trebui sa beneficieze de drepturi similare.
“Dacă o comunitate de peste un milion de oameni vrea ceva, trebuie să discuţi cu ea civilizat, bazat pe argumente (…) Aşa cum în Tirolul de Sud, în alte părţi ale Europei sunt diferite feluri de autonomie, noi considerăm că o comunitate puternică, minoritatea maghiară are dreptul la unele feluri de autonomie. Nu-i o noutate, din ’93 există în programul nostru, acum am ajuns în faza în care să formulăm acest deziderat sub forma unui proiect de lege”, a spus Borbely.
De asemenea, Borbely a comentat si ipoteza revizuirii Constitutiei, aratand ca o modificare pentru simplificarea regionalizarii si introducerii autonomiei poate fi realizata 66% din Parlament.
“Nu cred că e o problemă să ai formulat un asemenea proiect. Nu e nici neconstituţional, nici împotriva altora să ai unele propuneri. Evident, dacă e nevoie să se modifice Constituţia, cu 66% în Parlament se va modifica. Deci e o dispută mai lungă. În orice caz, este o zonă locuită în majoritate de maghiari. Numai un exemplu vă dau şi nu mi-a răspuns nimeni din partea majorităţii româneşti: de ce nu se poate să avem de exemplu o limbă regională maghiară în România, atunci când şi România şi Ungaria s-au prins de mână când Rada din Ucraina a respins acea lege în vigoare în Ucraina, legea limbilor regionale, de care au profitat şi minoritatea maghiară şi minoritatea română din Ucraina. Păi, atunci noi de ce nu putem discuta când avem o comunitate mare maghiară în România să avem în unele zone ale ţării, unde trăiesc în majoritate maghiari, o limbă regională recunoscută?”, a comentat vicepreşedintele politic al UDMR.
Laszlo Borbely a declarat ca spera ca pana la finalul lunii august proiectul de lege privid autonomia sa fie finalizat, urmand apoi sa se desfasoare dezbateri pe marginea sa.
Bejegyezte: dátum:

Gratian Mihailescu: Regionalizare si fonduri europene la Eurosfat 2014

http://www.finantare.ro/gratian-mihailescu-regionalizare-si-fonduri-europene-la-eurosfat-2014.html


Luni, 7 aprilie, in Bucuresti la Palatul Parlamentului va avea loc Eurosfatul 2014, impartitit in doua sesiuni plenare si mai multe ateliere.

Ca expert afiliat Europuls, voi face parte din workshopul Regionalizare si fonduri structurale unde alaturi de alti experti si politicieni vom dezbate despre viitorul fondurilor europene, despre modelul polonez de succes, despre regionalizare si descentralizare, despre importanta lobbyului la Bruxelles, despre reforma administrativa.
Regionalizare/Descentralizare
Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare si descentralizare si consider ca un asemenea proces bine realizat poate duce la o reforma a administratiei, la o eficientizare a functionarii acesteia, la o dezvoltare regionala, la reducerea disparitatilor economice, la o implicare activa a cetatenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiaritatii (unul din principiile de baza ale UE) si nu in ultimul rand la o absorbtie mai buna a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie realizata pentru a trece de la guvernare la guvernanta pe mai multe niveluri. Guvernanta reprezinta un altfel de guvernare, moderna, ce corespunde dinamicii si complexitatii lumii globalizate, care vizeaza (re)distribuirea puterii in spatiul public printr-o (re)negociere a autoritatii si o decizie a politicilor publice facute in parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila). Guvernanta pe mai multe niveluri se bazeaza pe un set de principii politice postmoderne:gestionarea actiunii colective fara interventia obligatorie a statului, implicarea institutiilor si a actorilor care nu apartin sferei guvernului, implicarea retelelor de actori autohtoni, mai ales a societatii civile, a mediului de afaceri si a beneficiarilor (“stakeholders”), precum si actiunea comunicativa a acestora.Guvernanta implica o decizie politica de jos in sus conform intereselor comunitatii locale sau regionale.
Din pacate procesul de regionalizare demarat de guvernanti in toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanta pe mai multe nivele. In ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis in unanimitate de voturi ca legea descentralizarii este neconstitutionala, pentru ca incalca principiul autonomiei locale si regimul constitutional al proprietatii. Pentru moment, marele proiect al regionalizarii ramane blocat.
Regionalizarea si descentralizarea, asa cum au fost creionate aratau ca o forma fara fond. Se vorbea despre descentralizare insa nu se spunea nimic despre descentralizare fiscala si redistributie, se vorbea despre absorbtie de fonduri europene, dar nu nimeni nu spunea despre slaba capacitatea administrativa, se vorbea despre reducerea disparitatilor economice, dar nu se aduceau argumente si planificari de dezvoltare regionala. In plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla in continuare judetele sau regiunile financiar si politic. Gestiunea banilor urma sa fie de 50 local si 50 central, fara nici o schimbare fata de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie facut nu vorbea deloc despre reforma unitatilor administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orase): 1.000 de unitati administrative din totalul celor 2.861 de comune din Romania se afla in pragul falimentului. Cei de la ExpertForum explica clar acest lucru aici:
Regionalizarea, asa cum a fost propusa nu aducea nimic nou; ba mai mult conform CCR legea incalca principiul autonomiei locale, regimul consitutional al proprietatii, exigentele de claritate (de exemplu Agentiile pentru Protectia Mediului apartinand Ministerului, aveau rol de supervizare a CJ-urilor, trecand in subordinea acestora se ajungea la conflict de interese) si principiul legalitatii.De asemenea, nu au existat masuri pregatitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost si sisteme de indicatori de monitorizare.
Deci ce vom face cu regionalizarea pe viitor?
Fondurile europene
2007-2013 a reprezentat un fiasco pentru fondurile europene, Romania clasandu-se inca pe ultimul loc, cu un procent conform Ministerului Fondurilor Europene de 34.25%. Cauzele sunt multiple si am vorbit despre ele. Mai multe analize puteti gasi aici. Printre cei mai importanti factori care au dus la dezastul amintim lipsa unor indicatori reali de dezvoltare si stabilirea unor obiective incoerente in documentele strategice, inainte de 2007, coroborata cu lipsa strategiilor de dezvoltare locala si regionala, birocratia excesiva si lipsa de comunicare intre ministere si organismele regionale, lipsa co-finantarii, lipsa de resurse umane calificate din partea beneficiarilor dar si a autoritatilor de management, (slaba documentare a aplicatiilor, volumul prea mare de evaluare al proiectelor, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public si privat, esecul de a mentine specialisti in administratia publica. etc). Alti factori au fost legati de gestionarea incorecta a fondurilor de pre-aderare (peste 90% dinfondurile de pre-aderare au fost afectate de nereguli), lipsa de transparenta a banilor europeni, nepotismele si clientelismul din administratie (achizitii publice “aranjate”, proiecte “cu dedicatie”), instabilitatea politica (in Romania s-au schimbat ministerele si ministrii responsabili pentru gestionarea politicii regionale in perioada 2008-2012 au fost implicati patru ministri: László Borbély, Vasile Blaga, Elena Udrea si Leonard Orban), lipsa intelegerii fenomenului afaceri europene, lipsa de lobby la Bruxelles si lista poate continua.
In prezent Romania a definitivat Acordul de Parteneriat in cadrul Comitetului Interinstitutional pentru 2014-2020 si asteapta unda verde din partea Comisiei. Cu toate acestea probabil beneficiarii romani vor putea accesa fondurile pentru aceasta perioada, abia la inceputul lui 2015. Asta in cazul in care Comisia va fi de acord cu obiectivele propuse de Guvernul Romaniei. Precizez acest lucru, deoarece cu putin timp in urma, Shirin Wheeler, purtatorul de cuvant al lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politica regionala a declarat: “Nu vom aproba programele operationale 2014-2020 legate de transport fara sa vedem un progres clar si relevant al Romaniei in realizarea Masterplanului”.
S-a vorbit despre modelul polonez, fiind dat ca model pozitiv si de urmat. Polonezii au urmarit consolidarea cooperarii la toate nivelurile guvernamentale, ale municipiilor si ale actorilor publici si privati; consolidarea capacitatilor guvernelor sub-nationale; sprijinirea responsabilitatii, la toate nivelurile de guvernare si de monitorizare a performantelor politicilor regionale si sectoriale.Utilizarea de parteneriate publice-private (PPP), crearea unui sistem eficient de angajati in sectorul public, eliminarea riscurilor de politizare a serviciului public si clarificarea distributiei competentelor intre regiuni, districte si municipii au fost masuri care s-au luat cu scopul de a imbunatati eficienta cadrului de guvernare multi-nivel si a politicii de dezvoltare regionala. Plus lobbyul puternic de la Bruxelles. Iar pe langa aceste actiuni macro, politicile si programele din Polonia s-au realizat de catre regiuni si specific nevoilor regiunilor: regiunile poloneze au administrat pentru 2007-2013 25% din fondul de coeziune. Sub cele 16 Programe Operationale (PO) Regionale (unul special pentru fiecare regiune in parte), PO Polonia de Est si o componenta regionala a PO de resurse umane, aproape 24,8 miliarde de euro au fost alocati pentru investitii in voievodate. (voievodatele sunt regiunile lor de dezvoltare similare celor opt regiuni ale noastre). Dezvoltarea celor 16 PO este justificata de procesul descentralizat de dezvoltare regionala.
Din pacate noi nu avem nimic in comun cu modelul polonez, pentru perioada 2014-2020, banii fiind gestionati tot la Bucuresti, avand un singur POR, pentru toate cele 8 regiuni, nu avem axe prioritare din cadrul unor PO-uri care sa fie gestionate regional (resurse umane sau IMM-uri), nu prea intelegem cu ce se mananca PPP-urile, la Bruxelles nu suntem prea vizibili in materie de parteneriate si proiecte, iar guvernanta multi-nivel lispseste cu desavarsire.
In prisma acestor probleme, workshopul de la Eurosfat 2014, moderat de Dan Carbunaru, isi propune sa raspunda la urmatoarele intrebari: 
Cum poate contribui regionalizarea/descentralizarea la o absorbtie mai buna a fondurilor europene? 
Ce trebuie facut pentru o mai buna absorbtie in viitoarea perioada, la nivel institutional, insa si din partea beneficiarilor? 
Cum putem folosi lobby-ul la Bruxelles pentru o mai buna absorbtie? 
Care este viziunea candidatilor romani la PE asupra regionalizarii? 
In caz ca sunteti interesati de aceasta dezbatere, sau de celelalte dezbateri legate de democratie, agricultura, Schengen, mobilitatea fortei de munca, va puteti inscrie aici. Ne vedem pe 7 Aprilie, la Eurosfat, da?
EUROSFAT este forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene si este organizat de Europuls si Centrul Roman de Politici Europene sub inaltul patronaj al Parlamentului European, Presedintiei elene a Consiliului UE si a Camerei Deputatilor si numerosi parteneri (Fundatia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei si Irlandei la Bucuresti,Fundatia Konrad Adenauer – Programul Statul de Drept Europa de Sud Est,Institutul Aspen Romania, Centrul de Resurse pentru Participare Publica,Institutul Qvorum, RFI Romania, Money Channel, Adevarul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.)
Scopul evenimentului este de a reuni societatea civila, politicieni, mediul de afaceri si cetateni, pentru a contura pozitiile dar si asteptarile pe care acestia le au fata de Uniunea Europeana. Evenimentul se va desfasura, luni, 7 Aprilie, la Palatul Parlamentului, in Bucuresti si va fi intitulat “Europa, incotro?”. EUROSFAT 2014 va consta din doua reuniuni plenare si din sase ateliere. Cele doua reuniuni plenare vor fi moderate de Luca Niculescu si Emil Hurezeanu, invitati fiind europarlamentari romani (Cristian Preda, Ioan Mircea Pascu, Corina Cretu), reprezentanti ai unor think-tankuri (Ciprian Ciucu, CRPE, Yves Bertoncini, Notre Europe-Institutul Jacques Delors) si politicieni europeni (Guy Verhofstadt, Presedinte ALDE, Jean-Claude Juncker, Candidatul desemnat de PPE pentru Presedintia Comisiei Europene).
Bejegyezte: dátum:

2015-01-05

PREZENTAREA CONCEPTULUI DE DEZVOLTARE TERITORIALA

Dezvoltarea teritoriala este procesul de transformare a geografiei teritoriilor locuite (elemente fizice: infrastructura, peisaj, orase, dar si structura teritoriala si distributia geografica a populatiei si activitatilor umane). Dezvoltarea teritoriala este un concept comprehensiv folosit, de asemenea, ca obiectiv al politicilor publice: nu se urmareste numai cresterea economica in regiunile respective, ci si durabilitatea, cu aspectele sale economice, sociale, de mediu si culturale. in actualul context european caracterizat de rate de crestere scazute si dezechilibre regionale accentuate, dezvoltarea teritoriala a devenit o prioritate generala in vederea imbunatatirii serviciilor si gradului de ocupare si in vederea reducerii dezechilibrelor teritoriale.
La nivelul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, atributiile in domeniile amenajarii teritoriul, urbanismului si habitatului revin Directiei Generale Dezvoltare Teritoriala. Activitatile derulate urmaresc dezvoltarea durabila, echilibrata a teritoriului national, intarirea coeziunii economice, sociale si teritoriale, cresterea policentrica echilibrata a asezarilor umane, protejarea si promovarea patrimoniului national, precum si cresterea calitatii locuirii in cadrul asezarilor umane.
O serie de termeni si expresii din domeniul dezvoltarii teritoriale sunt explicati in ­glosarele urmatoare:
PROIECTE
CONTACTE
Registratura 
Strada Apolodor, nr.17, latura Nord, sector 5, Bucuresti 050741
Birouri
Str. Apolodor nr. 17, etaj 5, sector 5, Bucuresti 050741
Secretariat 
Tel: 037 211 4547
Fax: 037 211 4542
Director General 
Diana ŢENEA
Directia Tehnică
Director
Cristian STAMATIADE
Serviciul Amenajarea teritoriului si urbanism
Şef serviciu
Anca GINAVAR
Directia Politici si Strategii Director
Teofil GHERCA
Serviciul Analize teritoriale si baze de date
Şef serviciu
Radu NECSULIU
Serviciul Politici si Strategii de Dezvoltare Durabila
Şef serviciu
Cristina DEDIU
ASOCIATII PROFESIONALE CU CARE MDRAP COLABOREAZA IN DOMENIUL DEZVOLTARII URBANE
Registrul Urbanistilor din România - RUR - www.rur.ro
Uniunea Arhitectilor din Romania - UAR - www.uniuneaarhitectilor.ro
Ordinul Arhitectilor din Romania - OAR - www.oar.org.ro

GLOSAR *DIN ANEXA 2 LA LEGEA 350/200

  • Aprobare – optiunea forului deliberativ al autoritatilor competente de incuviintare a propunerilor cuprinse în documentatiile prezentate si sustinute de avizele tehnice favorabile, emise in prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotarare a Guvernului, hotarare a consiliilor judetene sau locale, dupa caz) se confera documentatiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic in vederea realizarii programelor de amenajare teritoriala si dezvoltare urbanistica, precum si a autorizarii lucrarilor de execuþie a obiectivelor de investitii.
  • Avizare – procedura de analizã si exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administratiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, avand ca obiect analiza solutiilor functionale, a indicatorilor tehnico-economici si sociali ori a altor elemente prezentate prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism. Avizarea se concretizeazã printr-un act (aviz) cu caracter tehnic si obligatoriu.
  • Circulatia terenurilor – schimbarea titularilor dreptului de proprietate sau de exploatare asupra terenurilor prin acte de vanzare-cumparare, donatie, concesiune, arendare.
  • Dezvoltare durabila – satisfacerea necesitatilor prezentului, fara a se compromite dreptul generatiilor viitoare la existenta si dezvoltare.
  • Documentatie de amenajare a teritoriului si de urbanism – ansamblu de piese scrise si desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizeaza situatia existenta si se stabilesc obiectivele, actiunile si masurile de amenajare a teritoriului si de dezvoltare urbanistica a localitatilor pe o perioada determinata.
  • Parcelare – actiunea urbana prin care o suprafata de teren este divizata in loturi mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regula este legata de realizarea unor locuinte individuale, de mica inaltime.
  • Programe de dezvoltare – ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de dezvoltare.
  • Protectia mediului – ansamblu de actiuni si masuri privind protejarea fondului natural si construit in localitati si in teritoriul inconjurãtor.
  • Regimul juridic al terenurilor – totalitatea prevederilor legale prin care se definesc drepturile si obligatiile legate de detinerea sau exploatarea terenurilor.
  • Retea de localitati – totalitatea localitatilor de pe un teritoriu (national, judetean, zona funcþionala) ale caror existenta si dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relatii desfasurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reteaua de localitati este constituita din localitarti urbane si rurale.
  • Servitute de utilitate publica – sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar.
  • Teritoriu administrativ – suprafata delimitata de lege, pe trepte de organizare administrativa a teritoriului: national, judetean si al unitatilor administrativ-teritoriale (municipiu, oras, comuna).
  • Teritoriu intravilan – totalitatea suprafetelor construite si amenajate ale localitatilor ce compun unitatea administrativ-teritoriala de baza, delimitate prin planul urbanistic general aprobat si in cadrul carora se poate autoriza executia de constructii si amenajari. 
  • Teritoriu extravilan – suprafata cuprinsa intre limita administrativ-teritoriala a unitatii de baza (municipiu, oras, comuna) si limita teritoriului intravilan.
  • Teritoriu metropolitan – suprafata situata în jurul marilor aglomerari urbane, delimitata prin studii de specialitate, în cadrul careia se creeaza relatii reciproce de influenta in domeniul cailor de comunicatie, economic, social, cultural si al infrastructurii edilitare. 
  • Zona de protectie – suprafete in jurul sau in prejma unor surse de nocivitate, care impun protectia zonelor invecinate (statii de epurare, platforme pentru depozitarea controlata a deseurilor, puturi seci, cimitire, noxe industriale, circulatie intensa etc.).
  • Zona protejata – suprafata delimitata in jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau natural, a unor resurse ale subsolului, in jurul sau în lungul unor oglinzi de apa etc. si in care, prin documentaþiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se impun masuri restrictive de protectie a acestora prin distanta, functionalitate, inãltime si volumetrie.
Bejegyezte: dátum:

Dimensiunea teritoriala 2014 - 2020



Pe data de 6 octombrie 2011 Comisia Europeana a lansat spre dezbatere pachetul legislativ pentru viitoarea perioda de programare 2014 – 2020. Propunerile de regulamente vizeaza stimularea cresterii si a ocuparii fortei de munca în toata Europa, orientândinvestitiile UE catre obiectivele agendei europene pentru crestere economica si locuri de munca („Europa 2020”). Accentul pus pe un numar mai limitat de prioritati de investitii în conformitate cu aceste obiective va reprezenta elementul central al noilor contracte de parteneriat, pe care statele membre le vor încheia cu Comisia Europeana. În prezent au loc dezbateri intense la nivelul statelor membre în vederea adoptarii propunerilor pana la sfarsitul anului 2012, pentru a permite lansarea unei noi generatii de programe privind politica de coeziune în 2014.
Propunerile Comisiei Europene evidentiaza o mai mare importanta acordata dimensiunii teritoriale si urmaresc stimularea politicilor urbane integrate pentru a intensifica dezvoltarea urbana durabila în vederea consolidarii rolului oraselor în contextul politicii de coeziune. Sunt prezentate mai jos principalele propuneri în acest sens
· Strategii integrate de investitii, având o abordare cu caracter strategic si holistic mai accentuat:
Ca principiu de baza, Fondul european de dezvoltare regional (FEDR) ar trebui sa sprijine dezvoltarea urbanadurabila prin intermediul unor strategii integratecare abordeaza provocarile economice, climatice, sociale si de mediu din zonele urbane [articolul 7, alineatul (1) din propunerea de regulament privind FEDR]. Acest principiu are dublu sens: resursele ar trebui concentrate într-un mod integrat pentru a viza zonele afectate de provocari urbane specifice si, în acelasi timp, proiectele cu finantare FEDR din zonele urbane ar trebui integrate în cadrul unor obiective mai largi ale programelor. Statele membre UE ar trebui sa caute sa utilizeze Fondul social european (FSE), în sinergie cu FEDR, pentru a sustine masuri în materie de ocupare a fortei de munca, educatie, incluziune sociala si capacitate institutionala, concepute si puse în aplicare în cadrul strategiilor integrate.
· Rezervarea finantarii pentru dezvoltarea urbana durabila integrata 
Cel putin 5 % din resursele FEDR alocate fiecarui stat membru vor fi investite în actiuni integrate în favoarea dezvoltarii urbane durabile, puse în aplicare prin intermediul instrumentului de investitii teritoriale integrate (ITI) (a se vedea mai jos), iar gestionarea si punerea în aplicare a acestora vor fi delegate oraslor [a se vedea articolul 7 alineatul (2) din propunerea de regulament privind FEDR]. Forma şi intensitatea delegării gestionării oraşelor pot varia în funcţie de aranjamentele instituţionale
ale fiecărui stat membru. Orasele care pun în aplicare actiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile, cu gestionate delegata, ar trebui sa fie incluse într-o lista care sa însoteasca contractele de parteneriat [articolul 7 alineatul (2)] si programul operational [articolul 87 alineatul (2) litera (c)]. Aceste liste sunt orientative si ar putea fi modificate în cursul perioadei de programare.
· Platforma de dezvoltare urbana 
În baza unei liste a oraşelor, elaborată de statele membre în cadrul contractului de parteneriat, Comisia va stabili o platformă de dezvoltare urbană, cuprinzând 300 de oraşe din întreaga Europă, care va stimula un dialog la nivel european între oraşe şi Comisie, orientat preponderent spre politică, în ceea ce priveşte dezvoltarea urbană.
Acesta nu este un instrument de finanţare, ci mai degrabă un mecanism destinat creşterii vizibilităţii contribuţiei oraşelor la strategia Europa 2020 în cadrul politicii de coeziune, facilitării acţiunilor integrate şi inovatoare pentru dezvoltarea urbană durabilă, precum şi valorificării rezultatelor acestora (articolul 8 din propunerea de regulament privind FEDR).
· Acţiuni inovatoare în zonele urbane: 
În scopul încurajării soluţiilor noi şi inovatoare în materie de dezvoltare urbană durabilă, FEDR poate sprijini, la iniţiativa Comisiei, acţiuni inovatoare în limita unui plafon de 0,2 % din contribuţia totală a FEDR. Acţiunile inovatoare în mediul urban vor consta în proiecte urbane pilot, proiecte demonstrative şi studii aferente de interes european. Sfera acestora poate include toate obiectivele tematice şi priorităţile de investiţii (articolul 9 din propunerea de regulament privind FEDR).
· Un accent mai puternic pus pe dezvoltare urbană la un nivel strategic:
În baza orientărilor Cadrului strategic comun (CSC), contractele de parteneriat ar trebui să stabilească modalităţile de a asigura o abordare integrată a utilizării fondurilor CSC pentru dezvoltarea durabilă a zonelor urbane. Programele operaţionale ar trebui să stabilească contribuţia la abordarea integrată
a dezvoltării teritoriale, inclusiv, după caz, o abordare integrată a dezvoltării zonelor urbane (articolele 11, 14 şi 87 din propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind fondurile CSC 2014-2020). De asemenea, este de aşteptat ca această abordare a dezvoltării urbane să fie puternic legată de abordarea integrată care pune în discuţie nevoile specifice ale zonelor geografice cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor ţintă cele mai expuse riscului de discriminare sau excludere – astfel cum este stabilit în contractul de parteneriat şi în programele operaţionale.
· Instrumente îmbunătăţite pentru realizarea de acţiuni integrate: 
Investiţiile teritoriale integrate (ITI) reprezintă un nou mod de punere în aplicare ce oferă un pachet de finanţare provenind de la mai multe axe prioritare ale unuia sau ale mai multor programe de intervenţii multidimensionale şi intersectoriale. ITI este un instrument ideal pentru susţinerea acţiunilor integrate în zonele urbane, întrucât acesta oferă posibilitatea combinării finanţării în funcţie de diferite obiective tematice, inclusiv combinarea finanţării provenind de la acele axe prioritare şi programe operaţionale sprijinite din FEDR, FSE şi Fondul de coeziune (CF) (articolul 99 din propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind fondurile CSC 2014-2020).
· Oportunităţi sporite privind abordarea provocărilor urbane vizate de priorităţile de investiţii: 
Patru dintre obiectivele tematice, care vor fi sprijinite din fondurile CSC în vederea contribuirii la strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, conţin priorităţi corespunzătoare de investiţii specifice zonelor urbane (enumerate la articolul 5 din propunerea de regulament privind FEDR). Este recomandat ca oraşele să combine acţiunile sprijinite în cadrul priorităţilor sectoriale de investiţii specifice zonelor urbane (să promoveze strategii pentru emisii scăzute de dioxid de carbon în zonele urbane, să îmbunătăţească mediul urban, să promoveze mobilitatea urbană durabilă, precum şi incluziunea socială prin sprijinirea regenerării fizice şi economice a zonelor urbane defavorizate) şi să le încorporeze în strategia integrată de dezvoltare urbană a oraşului în vederea punerii în aplicare
a principiului dezvoltării urbane integrate [articolul 7 alineatul (1) din propunerea de regulament privind FEDR]. De asemenea, acestea pot combina acţiunile respective cu alte acţiuni sprijinite din FSE în cadrul priorităţilor sale de investiţii (enumerate la articolul 3 din propunerea de regulament privind FSE).
· Instrumente financiare: 
Statele membre sunt încurajate să utilizeze în mod extensiv instrumentele financiare pentru sprijinirea dezvoltării urbane durabile. Sfera instrumentelor financiare este extinsă şi include toate obiectivele tematice şi priorităţile de investiţii şi toate tipurile de beneficiari, proiecte şi activităţi (articolele 32-40 din propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind fondurile CSC 2014-2020).
· Crearea de reţele: 
În cadrul obiectivului de cooperare teritoriala europeana (CTE), programul de schimburi si învatare destinat oraselor va continua sa le furnizeze acestora oportunitati de creare de retele în vederea partajarii si dezvoltarii de bune practici în materie de dezvoltare urbana (articolul 2 din propunerea de regulament privind CTE).
Bejegyezte: dátum:
Abonați-vă la: Postări (Atom)