Trebuie să admitem că ardelenii au o sensibilitate aparte față de restul românilor. Nu voi fi niciodată de acord cu acei ardeleni care îi privesc de sus pe regățeni, considerând că simpla lor apartenență la Transilvania îi face superiori celorlați români. În același timp, cred că Transilvania ar putea reprezenta un model pentru restul României, atât din punct de vedere economic, cât și din perspectiva interacțiunii cu alte etnii.
Nu cred că guvernanții de la București sunt animați de sentimente patriotice, atunci când resping cu vehemență orice discuție despre autonomie și flutură steagul patriotismului. Profitând de ignoranța cultural-istorică a atâtor analfabeți funcționali, oamenii noștri politici agită spectrul pericolului maghiar și gogorița secesiunii Transilvaniei.
Dar Ungaria este un model etatic de succes, iar politica externă a Budapestei ar trebui să le ofere politicienilor de la București, teme de meditație. Din 1990 încoace, ardelenii au votat mai mereu altfel decât restul țării, iar tradițiile lor istorice sunt sensibil diferite față de regățeni.
De ce nu am admite o discuție aplicată vis a vis de ideea autonomiei?
Pentru că nu e vorba aici doar de doleanțele comunității maghiare din România. Este vorba despre tot mai mulți români de dincolo de munți, sătui să mai fie jupuiți de un sistem clientelar, care nu oferă drept modele etico-politice, decât figuri jalnice, semi-analfabete și certate cu legea. Atâta timp cât România va fi guvernată așa cum este acum, ardelenii au tot dreptul să se simtă tot mai străini, într-un stat care devine pe zi ce trece, un latifundiu al Bucureștilor ticăloșiți.
O Românie federală ar putea fi o posibilă soluție pentru rezolvarea multor probleme existente acum. Nu din patriotism sar indignați politicienii de Dâmbovița, ci din teama că baronii locali și-ar putea pierde orice influență, într-un stat federal. Austria sau Germania – state federale – sunt povești de succes. Noi –rămânem mai departe cu frustrările râului și ramului...
