2015-07-20

Programe de Cooperare Teritoriala 2014-2020

În perioada de programare 2014-2020, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice gestionează, în calitate de autoritate de management sau de autoritate naţională, 12 programe de cooperare teritorială europeană la care participă şi România, programe care se deruleaza atât la graniţele interne, cât şi la graniţele externe ale Uniunii Europene.
Programe pentru care MDRAP este Autoritate de Management (AM)
Programul Interreg V-A România – Bulgaria 2014-2020;
Programul operaţional comun România - Republica Moldova 2014 - 2020;
Programul operaţional comun România - Ucraina 2014 - 2020
Programul IPA de cooperare transfrontalieră România - Republica Serbia 2014 - 2020;
Programul Interreg V-A România - Ungaria 2014 - 2020;
Programul operaţional comun ''Bazinul Mării Negre'' 2014 - 2020;
Programe pentru care MDRAP este Autoritate Naţională (AN)
Programul de cooperare interregională INTERREG EUROPE;
Programul operaţional URBACT III;
Programul de cooperare INTERACT III 2014 - 2020;
Programul transnaţional ''Dunărea'' 2014 - 2020;
Programul de cooperare ESPON 2020;
Alte programe
Detalii despre programele de cooperare teritorială europeană se găsesc în secţiunea dedicată din site-ul Comisiei Europene.
Cadru legislativ
REGULAMENTUL (UE) NR. 1299/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană
HOTĂRÂRE nr. 274 din 22 aprilie 2015 privind constituirea secretariatelor comune, a secretariatelor tehnice comune, a punctului naţional, a punctelor naţionale de contact şi a persoanei naţionale de contact, precum şi a unităţilor de control de prim nivel, în vederea implementării programelor de cooperare la care participă România în perioada de programare 2014-2020
Actualizat Joi, 2 Iulie 2015

Eul şi galoşul

Lelia MUNTEANU17.07.2015 
Ce (era să zic “cere”) pretinde preşedintele Iohannis? Prudenţă. Ce răspunde premierul Ponta? Oscilează în a-l acuza de blocare a României sau de trădare a ţării.
Mi-ar fi plăcut ca polemicile asupra noului Cod Fiscal să fie purtate de specialişti în economie. Din păcate, le poartă politicienii, cu hăulituri.
Ce spune Klaus Iohannis, cu vorbele sale, are sens. Are sens şi dorinţa lui Victor Ponta de a susţine reducerea taxelor.
Că noul Cod Fiscal a fost votat în unanimitate în Parlament nu e un argument al irefutabilităţii. E Parlamentul României, adică locul acela unde, în Comisia economică, preşedinte e fostul primar de Giurgiu, protejatul clanului Butoane, iar secretar – învăţătoarea suprarealistă din Caracal.
Că l-au votat şi liberalii nu e nici ăsta un argument spre neschimbare. Ca dovadă, după ce-au ascultat Their Master's Voice, peneliştii o dau cu patos la întors.
Dar că ministrul Finanţelor, Orlando Furioso Teodorovici, în loc să ne împuie capul cu cifre şi corelaţii, ne face cu ochiul, ca un dandy de Dâmboviţa, asta e chiar supercalifragilistic: “Modul în care aceste lucruri se vor întâmpla va fi o surpriză plăcută pentru români şi neplăcută pentru cei care s-au opus intrării în vigoare a Codului Fiscal”.
Cine s-a opus? Nici măcar preşedintele Iohannis. A cerut “reexaminarea”. Dacă te gândeşti cum cel mai pripit guvern a pus taxe şi a anulat taxe, te poţi teme că, şi de data asta, i-a scăpat ceva. Văzându-l acum că umflă cheltuielile cu salarii, dezumflând Bugetul, poţi deduce că nu taxele mici ar fi problema, ci cheltuielile mari.
Chiar un personaj cum e Klaus Iohannis a dovedit că se poate elibera, din când în când, de sub autoritatea eului său hipertrofiat şi se poate lăsa tras de mânecă de guvernatorul BNR.
În ce-l priveşte, premierul a început (cam devreme) să plimbe galoşul: “Că alte ţări or fi nemulţumite că România se dezvoltă, asta e problema lor”, “Este clar că cei care sunt împotriva Codului Fiscal sunt împotriva intereselor legitime ale României!”, “Eu cred că reprezintă, în aceste critici, nu ştiu, analiştii din afara ţării, care zic: domle, România asta merge prea bine, ia să...”.

Cum să nu guvernezi o ţară: 10 teme despre viitorul României, pe înţelesul lui Victor Ponta

de Alex LIVADARU 17.07.2015 
Câteva observaţii despre Codul Fiscal, pe care nu le veţi găsi pe contul de Facebook al premierului şi nici la televiziunile pe care le controlează:

Foto: Remus Achim

1. Şomajul în rândul tinerilor este peste media ţărilor din UE. Detalii înfiorătoare din statistici, care nu ar trebui să îi lase pe guvernanţi să doarmă, aici.
2. Noul Cod Fiscal prevede eliminarea "taxei pe construcţii speciale" (taxa pe stâlp) şi a supraaccizei pe carburant, menită să fie utilizată la construcţia autostrăzilor. Ambele taxe au fost introduse de Guvernul Victor Ponta. 
3. România a pierdut ultimii 3-4 ani în privinţa infrastructurii şi nimeni nu pare să aibă o strategie în această zonă. Acesta este cel mai mare eşec al PSD, UDMR şi ALDE în ultimii ani, alături de atacurile permanente la justiţie, lipsa unor reforme reale şi cu efecte pe termen lung în educaţie şi sănătate. Politica lui Victor Ponta este foarte limpede: aruncă bani în consum şi cumpără bunăvoinţa votanţilor, sacrificând investiţiile, medicii şi profesorii.
4. Noul Cod Fiscal este axat pe încurajarea consumului privat, în vreme de creştere economică. Ce nu va spune niciodată guvernul este faptul că riscul major este ca veniturile să scadă, iar cheltuielile de la buget să crească. România priveşte acum la o clonare a perioadei lui Tăriceanu. Premierul iresponsabil care a avut creştere economică de aproape 10 procente de la un an la altul şi nu a făcut un metru de autostradă.
5. Ţara nu îşi mai permite să trăiască de pe azi pe mâine. Orice modificare a Codului Fiscal ar trebui să fie pusă în contextul marilor politici pe termen scurt, mediu şi lung ale României. Nu mai poţi să faci o reformă a Codului Fiscal fără să te gândeşti cât investeşti în educaţie şi salariile profesorilor, cât investeşti în spitale şi medici, dar şi câte autostrăzi vei face în următorii ani sau căi ferate, sau aeroporturi. O scădere de taxă nu va încuraja un investitor străin să meargă în Vaslui, dacă de acolo nu are o autostradă spre Vest, ca să-şi exporte produsul. Cea mai mare problemă a României este încapacitatea de mişcare liberă în ţară, din cauza indolenţei şi lipsei de viziune a polticienilor din ultimii 25 de ani. Este inadmisibil să faci 400 de kilometri în 6 ore cu maşina şi 8 ore cu trenul.
6. Schimbarea Codului Fiscal ar trebui să vină la pachet şi cu o reformă majoră, profundă, extrem de complexă a aparatului bugetar. România trebuie să scape de funcţionării care taie chitanţe şi mimează munca prin birouri, unii peste alţii. Guvernul trebuie să aducă digitalul în toate instituţiile publice. Modelul este în Estonia şi este foarte uşor de aplicat, e nevoie doar de voinţă.
7. România nu îşi mai poate permite să piardă bani în negura instituţiilor publice. Un nou Cod Fiscal ar trebui să vină la pachet - alături de reforma în aparatul bugetar - şi cu transparentizarea totală a cheltuielilor. Fiecare român să poate vedea cât costă şi o singură coală de hârtie A4 în cea mai îndepărtată primărie din nordul României sau din Tulcea.
8. Şomajul este în creştere în România, chiar şi pe timp de boom economic. 
9. Rata de absorbţie a fondurilor UE este ruşinoasă şi arată incompetenţa clasei politice actuale şi aparatului administrativ controlat de politicieni. 
10. Pachetul cu noile legi a fost făcut în cea mai mare parte în mandatul lui Darius Valcov, un Ministru de Finanţe care este cercetat pentru că lua spăgi şi ascundea banii prin cimitire. Întrebarea este cât de credibilă poate fi o legislaţie gândită, demarată, girata de un politician corupt.
România are nevoie de scăderea taxelor, fără niciun dubiu. Numai că, după 25 de ani de iresposabilitate, amatorism, impostură, prostie, minciună şi hoţie, nu şi mai permite să arunce banii fără să aibă politici pentru copiii şi nepoţii noştri. 
Klaus Iohannis e de înţeles pentru că a trimis înapoi Codul Fiscal făcut de aceşti amatori. Pare să fie singurul care gândeşte "macro" şi pe termen lung. 
Prostia şi balbaiala şefilor PNL, care mai întâi votează noul pachet, iar astăzi devin ridicoli... sunt greu de pus în cuvinte care să nu jignească.

2015-07-13

Dispare ştampila: persoanele fizice şi unele persoane juridice vor scăpa de obligaţia de a ştampila documentele depuse la instituţii

13 iulie 2015, Dan Străuţ
În multe situaţii, ştampila este doar o uzanţă, nu o obligaţie Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat şi entităţile fără personalitate juridică ar putea scăpa în curând de obligaţia de a aplica ştampilă pe documentele depuse la instituţiile statului, potrivit unui proiect de act normativ lansat recent în dezbatere publică de Ministerul Finanţelor Publice (MFP). ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Ştampila va dispărea şi în România, dar Republica Moldova ne-a luat-o ... ANAF atrage atenţia asupra unei tentative de fraudă mascată sub forma ... Fiscul a mărit colectările din TVA şi impozite, adunând 96 de miliarde... MFP a publicat un proiect de ordonanţa de Guvern care prevede eliminarea obligativităţii folosirii ştampilei pentru documentele depuse la instituţiile şi autorităţile statului. Cine nu va mai avera nevoie de ştampilă Vizate de această măsură sunt atât persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat, ca şi entităţile fără personalitate juridică. "Persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, precum şi entităţile fără personalitate juridică nu au obligaţia de a aplica ştampilă pe declaraţii, cereri sau orice alte documente depuse la instituţiile sau autorităţile publice", scrie în documentul Finanţelor. În plus, ştampila nu va mai trebui aplicată nici pe documentele emise în relaţia dintre persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat şi entităţile fără personalitate juridică. Cum se va proceda Concret, atunci când proiectul de act normativ va intra în vigoare, toate prevederile legale ce impun aplicarea ştampilei de către aceste categorii de persoane şi entităţi vor fi abrogate. În Nota de Fundamentare a propunerii, iniţiatorii arată că, deşi legislaţia primară nu impune utilizarea ştampilei, există o anumită uzanţă în folosirea acesteia. Plus că, în legislaţia secundară, sunt anumite prevederi în baza cărora ştampilă este necesară pentru documentele depuse la autorităţile statului. "În prezent, deşi nu au fost identificate prevederi legale de nivelul legislaţiei primare care să instituie obligaţia pentru persoane fizice autorizate, liber-profesionişti, persoane juridice sau alte entităţi fără personalitate juridică de a utiliza ştampilă în relaţia cu autorităţile sau instituţiile publice sau în relaţiile dintre acestea, totuşi există o anumită uzanţă în utilizarea ştampilei. De asemenea, există şi legislaţie secundară care impune aplicarea ştampilei pe documentele ce se depun la diverse autorităţi publice", scrie în document. Instituţiile vor ştampila în continuare În altă ordine de idei, iniţiatorii au subliniat că persoanele juridice de drept public vor fi obligate în continuare să aplice ştampilă pe documentele pe care le emit. Atenţie: deoarece dispoziţiile fac parte dintr-o propunere de ordonanţă, aplicarea acestora este condiţionată doar de aprobarea Guvernului şi publicarea în Monitorul Oficial. În prezent, firmele se identifică, potrivit Legii nr. 31/1990, prin denumire, număr de înregistrare în registrul comerţului şi cod unic de înregistrare (CUI), însă nu şi prin ştampilă. În plus, firmele nu au impusă o formă, o mărime a ştampilei sau o culoare a tuşului folosit, arată administratorii portalului avocat.net. Reglementări privind forma şi mărimea ştampilei există numai pentru profesiile liberale (notari, avocaţi, medici), pentru instituţiile statului şi în cazurile în care actele juridice pot fi anulate în lipsa aplicării acesteia.

Citeste mai mult: adev.ro/nrfphb

2015-07-12

Trupele ruseşti pot ajunge în Transnistria doar pe cale aeriană Stratfor: Calea de rezervă a trupelor ruseşti pentru a ajunge în Transnistria. Kievul declară război Moscovei?

11 iulie 2015, 08:00 deVirginia Nica
Ucraina intenţionează să instaleze sisteme de rachete antiaeriene de tip S-300 în regiunea Odesa, în apropiere de frontiera cu regiunea transnistreană, conform unui raport publicat pe 10 iunie. Retorica privind suportul Rusiei acordat teritoriului separatist al Republicii Moldova a devenit tot mai agresivă în condiţiile în care teritoriul capătă o tot mai mare importanţă în contextul impacului dintre Rusia şi Occident. Teritoriul situat între Ucraina şi cel propriu-zis al Moldovei a devenit important pentru Rusia şi Occident în încercarea de a îmbunătăţi poziţia privind securitatea şi pârghiile politice în competiţia pentru sfera de influenţă de la periferiile fostelor state sovietice. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre un conflict militar imediat între Ucraina şi Transnistria, dar prezenţa militară rusă în teritoriul separatist este un factor important în competiţia dintre Rusia şi Occident. Staţionarea sistemelor aeriene de apărare în regiunea Odesa a Ucrainei va afecta deplasarea şi rotaţia trupelor în Transnistria, în special de când tranzitarea acestora este interzisă pe teritoriul ucrainean. Anterior, Rusia avea două căi separate de acces pentru completarea şi rotaţia forţelor militare din Transnistria: pe cale terestră, prin Ucraina, şi pe cale aeriană, prin capitala Republicii Moldova, oraşul Chişinău, de unde îşi urmau drumul pe cale terestră spre Transnistria. Astfel, accesul pe teritoriul ucrainean a fost interzis. Calea de acces prin Republica Moldova este cea mai sigură acum: Moldova nu a recunoscut teritoriul separatist şi evident că este îngrijorată de staţionarea trupelor ruseşti în Transnistria. Astfel, din forţele armate ale Rusiei, Transnistriei şi Moldovei, care staţionează în regiune, militarii ruşi au făcut cale întoarsă de la Aeroport după ce au ajuns la Chişinău. Până acum, aceste restricţii prevăzute pe suport logistic nu au redus din forţele militare ruse prezente în Transnistria, scrie Stratfor. Potrivit Stratfor, o pistă aeriană de decolare de la Tiraspol permite Rusiei să stabiliească o punte aeriană care pentru deplasarea trupelor, echipamentului şi proviziilor în teritoriul separatist. Deşi pista de decolare este într-o stare deplorabilă, avionele de pasageri au folosit-o în ultimii câţiva ani, demonstrând că aceasta poate primi şi avioane robust militare de tip cargo. Mai mult, Rusia a limitat sumele alocate pentru proviziile soldaţilor ruşi din Transnistria. În ceea ce priveşte necesităţile pentru consum şi combustibil, trupele formate din cei 1.400 de soldaţi se bazează mai mult pe resursele locale de aprovizionare. „Principalul motiv pentru care Rusia are nevoie de o rută aeriană suplimentară este de a efectua rotaţia trupelor şi, în cazul unei eventuale crize, este de a consolida forţele militare din Transnistria şi pentru a livra echipament şi tehnică militară din regiune. Calea pe care am numit-o „podul aerian” însă ar putea fi contestată”. Astfel, în intenţia de a ajunge în Transnistria, Rusia trebuie să traverseze un spaţiu aerian străin. „Cea mai directă cale este prin traversarea spaţiului aerian al Ucrainei, deasupra regiunii Odesa. Un traseu mai lung vizează tranzitarea speţiului aerian al României şi al Republicii Moldova. Iată de ce instalarea sistemelor de apărare aeriană S-300 ale Ucrainei la graniţa cu Ucraina contează pentru Rusia”. Experţii Stratfor estimează că o eventuală interzicere a zborurilor ruseşti ar reprezenta o declaraţie de război împotriva Rusiei. „Instalarea sistemelor S-300 creează toate condiţiile pentru apariţia unei astfel de situaţii”, conchid experţii internaţionali.

2015-07-10

Cand bordelul e o manastire, de Ileana Vulpescu

ILEANA VULPESCU , despre "blestemul" romanilor
"Despre postul public de televiziune care ne recomandă să "trecem din modul full în modul squeeze sau size" mi se pare o bătaie de joc ! Un procedeu tehnic optic, în care imaginile din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, avea insa un defect de vedere. Asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţi, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şi noi. HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, cu ecrane imense; dacă stai într-o casă mică, n-ai unde să le bagi. Ce să facă lumea care are aparate care nu-s, totuşi, de 100 de ani? Să le arunce pe geam, doar pentru că n-are bani de aparate performante, pe care ei ne obligă să le cumpărăm, deşi n-avem bani de ele? E incorect ! La noi în bloc n-are nimeni aşa ceva. Iarăşi, foarte enervant este că în timp ce rulează un film, apare o bandă care anunţă ce va urma. Probabil că cineva face o afacere pe banii noştri, din care-şi ia şi comision. "Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!" ! Acestea sînt încălcări flagrante ale drepturilor internaţionale ale audio-vizualului. Altă problemă: de ce nu mai prindem, din ţară, TVR Internaţional? E un post care emite de pe teritoriul meu şi am dreptul să mă uit la el. Reprezintă alt tip de abuz la care sîntem supuşi de televiziunea publică!
Alt subiect. Despre cât de rău sîntem percepuţi noi românii, în afară. A cui e vina? "Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se şti că româna e o limbă de origine latină. Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat: "Da, dar e atît de înrudită cu slava!" - "Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!".
Alt caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului că româna e, o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la sectia "Slave". Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi.
O întâmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el le spunea: "Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu e aşa!". Iar ei se duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră.
Deducem că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, "Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior". Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmplă din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de marile puteri, chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.
Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse f. puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunînd: "Uite ce-au făcut ticăloşii de români!". E o demagogie de mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte domenii, în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai plăteşte şi glonţul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd cu această notiune noua de "corectitudine politică", s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele "negru, negrotei, cioroi", pentru că nu mai e "politic corect".
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui? 
Tîmpenia din America, cu "cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni. "Romiada", în loc de "Ţiganiada"? "Cînticele ţigăneşti" ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt "Cîntice rome?" Ce-o zice şi săracu' Garcia Lorca, cu ale sale "Cîntece ţigăneşti" ? Ce are insultător cuvîntul "ţigan"? E numele unei naţii. Care e deosebirea între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan."
Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd "În liceu se aflau doisprezece fete".
"Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că "doi" şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu mai zice azi "loc", zice "locaţie", fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat "perineul" de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, imi spunea :
"Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! "... Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviţi nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui "Gai de Mopezan". El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!....". E moda tîmpeniei şi a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În Franţa, posturile radio şi tv sînt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc".
La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
"La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul "brînză bunăcioasă", "piersică gustăcioasă", "marea ieşeală" etc. Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: "E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume.". (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită "fără doar şi poate", care e de fapt "fără dar şi poate"? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu "mai exact şi mai corect". Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la "unşpe trecute fix"?"
- S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
"Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un "sivi" (CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de "brandul de ţară". Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este "brandul de ţară". Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul "cărţile care le-am cumpărat", "m-am dus la servici". Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici "m-am dus la ofici", nici "am fost la ospici", nici "mi-am luat un servici de masă".
Pe mine mă surprinde cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi cîtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări "Gramatica greşelilor", de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată. Poate aşa şi e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică. şi cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai obscenităţi, cînd se cultivă doar incultura ?

2015-07-09

Lecţia pe care o dă Islanda Greciei: cum scapi o ţară de faliment fără să plăteşti pentru datoriile făcute de alţii

3 iulie 2015, Ana Stan
Islandezii protestau înaintea referendumului din 6 martie 2010, prin care au hotărât să nu plătească pentru datoriile făcute de alţii FOTO theepochtimes.com Povestea Islandei este asemănătoare cu cea a Greciei: cinci ani de regim neo-liberal au transformat ţara de 320.000 de locuitori, fără armată, într-una din cele mai bogate state din lume. În 2003, toate băncile ţării au fost privatizate, într-un efort de a atrage investitori străini. Dar, pe măsură ce investiţiile creşteau, la fel a făcut-o şi datoria băncilor, iar în 2008 Islanda a intrat în colaps bancar. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ De ce nord-europenii sunt cei mai fericiţi oameni Islanda îşi retrage candidatura de aderare la UE O altă ţară aproape de faliment, fapt care paşte Grecia în zilele noastre din cauza incapacităţii de plată a datoriilor externe, este Islanda. Însă mica ţară de doar 320.000 de locuitori dă o lecţie tuturor statelor europene aflate într-o criză economică ce pare nesfârşită. Criza economică a fost ultima lovitură pentru această ţară, la sfârşitul anului 2008, Islanda confruntându-se cu colapsul sistemului bancar. Trei bănci principale din Islanda, Landbanki, Kapthing şi Glitnir, au sfârşit prin a fi naţionalizate, în timp ce moneda naţională, coroana, a pierdut 85% din valoarea ei în faţa euro. Contrar la ceea ce se aştepta, criza i-a făcut pe islandezi să-şi recâştige suveranitatea, printr-o participare directă la procesul democratic, la elaborarea unei noi Constituţii. Însă totul după suferinţe îndelungate. Păcălelile politicienilor şi împrumuturile externe Geir Haarde, prim-ministrul coaliţiei de guvernare social-democrate, a negociat un împrumut de 2.100.000 de euro, sumă la care statele nordice au mai adăugat alte 2.500.000 de euro. Însă comunitatea financiară străină a presat Islanda să impună măsuri drastice. Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE) au vrut să preia datoria Islandei, susţinând că acesta este singurul mod prin care ţara poate plăti datoriile către Olanda şi Marea Britanie. Revoltele s-au intensificat în regiune, forţând guvernul să demisioneze. S-au ţinut alegeri anticipate în aprilie 2009, în urma cărora s-a format o coaliţie de stânga care în campania electorală a condamnat precedentul sistem economic neo-liberal, dar imediat a fost de acord să plătească un total de 3.500.000 de euro. Adică, fiecare cetăţean islandez trebuia să plătească 100 de euro pe lună, timp de 15 ani, cu o dobândă de 5,5%, pentru a reuşi să achite o datorie angajată de partidele politice. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul. Liderii au început să ţină partea cetăţenilor, în ciuda ameninţărilor internaţionale Însă, ce s-a întâmplat după a fost cu adevărat extraordinar. Ideea că cetăţenii trebuie să plătească pentru greşelile unui monopol financiar, că o întreagă naţiune trebuie să fie taxată pentru datoriile private a transformat relaţia dintre locuitori şi instituţiile politice şi, într-un final, a condus la faptul că liderii au început să ţină partea locuitorilor. Şeful statului, Ragnar Grimsson, a refuzat să ratifice legea care i-ar fi făcut pe cetăţeni responsabili pentru datoriile băncilor şi a acceptat solicitarea pentru un referendum. Comunitatea internaţională a intensificat presiunile asupra Islandei. Marea Britanie şi Olanda au ameninţat cu represalii dure care ar izola ţara. În timp ce islandezii ieşeau la vot, bancherii au ameninţat să blocheze orice ajutor din partea FMI. Guvernul britanic a ameninţat să îngheţe economiile şi conturile ţării. „Ni s-a spus că dacă refuzăm condiţiile comunităţii internaţionale, vom deveni un fel de Cuba din nord. Dar dacă le acceptam, am fi devenit Haiti din Nord“, declara Grimsson. Acuzaţii penale împotriva bancherilor responsabili de criză La referendumul din martie 2010, 93% au votat împotriva returnării datoriei. FMI a îngheţat instantaneu împrumutul. Însă „revoluţia“ nu a putut fi intimidată. Cu ajutorul cetăţenilor furioşi, guvernul a lansat procese civile şi penale împotriva celor responsabili de criza financiară. Interpolul a emis mandate internaţionale de arestare pentru fostul preşedinte al Kapthing, Sigurdur Einarsson, dar şi pentru alţi bancheri implicaţi în prăbuşirea economică, care fugiseră din ţară. Islanda nu s-a oprit aici: s-a decis să se elaboreze o nouă constituţie care ar elibera ţara de puterea financiară internaţională exagerată şi de banii virtuali. Pentru a scrie o nouă constituţie, cetăţenii au ales 25 de locuitori dintre 522 de adulţi ce nu făceau parte din niciun partid politic, dar recomandaţi de cel puţin 30 de alţi cetăţeni. Acest document nu a fost rezultatul muncii politicienilor, ci a fost scris pe internet. Întâlnirile dintre cei 25 de membri ai comisiei erau difuzate în mediul online, iar cetăţenii puteau trimite comentarii şi sugestii, fiind martori în timp ce Constituţia prindea formă. Ar trebui să învăţăm lecţia Islandei: cum să refuzi să te supui intereselor străine, un lucru pe care micul stat l-a strigat din toţi plămânii, conchide Deena Stryker pentru sacsis.org. Islanda şi-a retras candidatura la UE În martie 2015, Islanda a anunţat că îşi retrage candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană, la doi ani după venirea la putere a guvernului eurosceptic de centru-dreapta care a promis să pună capăt acestui proces lansat în 2009 de guvernul de stânga. Ministrul afacerilor externe, Gunnar Bragi Sveinsson, a anunţat printr-un comunicat că a transmis această decizie Letoniei, ţară care deţine preşedinţia semestrială a Consiliului UE şi care a informat Comisia Europeană. Sveinsson a scris pe site-ul său că „interesele Islandei sunt mai bine servite în afara Uniunii Europene”. Guvern de stânga depusese această candidatură chiar în perioada în care criza economică zdruncinase încrederea cetăţenilor în instituţiile de stat, stârnind dorinţa de a adera la zona euro după căderea valorii coroanei, aminteşte AFP. Partidul progresului (centrist şi agrar) al primului ministru Sigmundur David Gunnlaugsson se opune feroce UE, în timp ce Partidul Independenţei (conservator, apropiat de mediile de afaceri), mai divizat, a încercat să impună ideea unui referendum ce nu a avut loc. Islanda a declarat că vrea să menţină „relaţii şi o cooperare strânse“ cu UE, uniune cu care ţara este legată prin intermediul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) şi Convenţia Schengen, care permite libera circulaţie a persoanelor. 

Citeste mai mult: adev.ro/nqx4m6

COD ROŞU de furtuni în Ungaria. După caniculă, fenomenele meteo VIOLENTE ajung şi în România

Meteorologii au emis un COD ROŞU de furtuni în Ungaria, după ce această ţară s-a aflat în întregime sub avertizare cod roşu de caniculă. Avertizarea este valabilă pentru miercuri seară, până la ora locală 23,59 (00,59 AM, ora României). Frontul atmosferic aducător de instabilitate se deplasează spre est şi va ajunge şi deasupra României, fenomenele urmând să debuteze în vestul ţării.
COD ROŞU de furtuni a fost anunţat iniţial pentru vestul, sudul şi centrul Ungariei. Sunt aşteptate puternice descărcări electrice şi intensificări puternice ale vântului, care ar putea atinge şi viteze de 90 km/h. De asemenea sunt aşteptate ploi torenţiale (cod portocaliu de precipitaţii), cantităţile de apă acumulate urmând să atingă şi să depăşească 50 l/mp, ceea ce ar putea duce la formarea de viituri şi inundaţii locale.
Autorităţile anunţă că este posibil ca în vestul Ungariei unele drumuri să fie închise din cauza prăbuşirii de copaci sau a viiturilor. De asemenea, cetăţenii sunt sfătuiţi să se pregătească pentru eventuale întreruperi ale alimentării cu gaz, apă curentă şi electricitate, dar şi ale telecomunicaţiilor. Sunt posibile evacuări de persoane, dacă situaţia o va impune.
Pentru restul teritoriilor se anunţă, de asemenea, vânt puternic, care ar putea atinge şi depăşi la rafală 90 km/h, însă descărcările electrice vor fi ceva mai slabe în intensitate, iar precipitaţiile vor lipsi.
Instabilitatea atmosferică accentuată vine pe fondul unei zi cu cod roşu de caniculă, valabil în intervalul 8,43 - 23,59, ora locală.
Furtuni VIOLENTE vor fi şi în România
Lucrurile se schimbă din punct de vedere meteorologic şi în România. Meteorologul România TV Silviu Grigore a explicat că avertizarea COD ROŞU de furtună, emisă de meteorologii unguri, vine pe fondul unei retrageri a frontului de aer tropical şi a venirii unui front de aer mult mai răcoros dinspre nord-vestul continentului. Astfel, o schimbare a vremii se va produce în România chiar din această noapte. Precipitaţii vor cădea pentru început în vest şi nord-vest, iar pe parcursul nopţii se vor îndrepta către est.
Vom putea vorbi chiar de furtuni violente în România, din cauza schimbării de mase de aer, care se face brusc. Astfel, se vor dezvolta nori cumulonimbus, vor apărea averse, descărcări electrice, intensificări ale vântului şi posibil chiar şi grindină şi vijelii.
În noaptea de miercuri spre joi, până spre dimineaţă, instabilitatea atmosferică se va manifesta doar în vest şi nord vest, iar apoi frontul atmosferic se va deplasa către est, urmând să intre sub incidenţa vremii instabile centrul, nordul şi nord-estul ţării. Temperaturile vor scădea şi până la 24 de grade în zona de vest, unde joi se poate vorbi de o vreme chiar plăcută, după arşiţa din ultimele două zile.
Dacă în sud şi sud-est va rămâne foarte cald şi joi, urmând să se înregistreze temperaturi de până la 37 de grade Celsius, spre seară şi în cursul nopţii instabilitatea atmosferică se va instala şi în aceste regiuni. Astfel, vineri mercurul din termometre va mai coborî, urmând să se înregistreze maxime de 22-32 de grade Celsius. Vineri în Capitală termometrele nu vor arăta mai mult de 27-28 de grade.
Vremea se va menţine caldă şi în zilele următoare, însă până la jumătatea săptămânii viitoare nu vom mai avea de a face cu zile caniculare. Totuşi, este posibil ca arşiţa să se întoarcă după mijlocul săptămânii.

2015-07-08

A vrut să ironizeze ANAF. Moneda exotică pe care a trecut-o un patron de firmă într-un document de la Registul Comerţului

Publicat la: 15.05.2015
Un patron de firmă din Prahova a decis să ironizeze ANAF după decizia prin care a cerut ca oamenii de afaceri să noteze în Registrul de Evidenţă pentru Bani Personali sumele pe care le au la ei.

Foto: Mediafax Foto


Bărbatul a trecut în document „80 PULA”, transmite Incomod.ph. Pula este moneda oficială din statul african Botswana.
În acest moment, 80 Pula valorează 32,68 lei.

2015-07-03

Scrisoare deschisă: MAI, avem sau nu dreptul la petiționare?

http://www.de-clic.ro/scrisoare-deschis%C4%83-mai-avem-sau-nu-dreptul-la-peti%C8%9Bionar
Către: Gabriel Oprea, Ministru de Interne și Prim-Ministru Interimar al României
În atenția: 
Președintelui României, dl. Klaus Iohannis
Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților

Scrisoare deschisă: MAI, avem sau nu dreptul la petiționare?
Stimate domnule ministru,
Mai mulți localnici și activiști de mediu au fost agresați în data de 24 mai pe Râul Alb, județul Hunedoara. Incidentul a avut loc în timpul unei vizite de documentare pe drumul de acces spre Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului. Platforma de-clic.ro a considerat necesar să ia atitudine și să se adreseze autorităților cu atribuții de decizie și control. Peste 400 de cetățeni s-au alăturat demersului făcut public și au solicitat în nume personal demiterea responsabililor pentru escaladarea evenimentelor care au atins apogeul în 24 mai, dar care nu erau nicidecum singulare.
Dintre petițiile transmise, unele fie nu au primit răspuns, fie au atras după sine măsuri reactive din partea autorităților. Aceste măsuri au fost îndreptate împotriva semnatarilor, ignorând cerințele și obiectul petițiilor. Vă reamintim că dreptul la petiționare este garantat prin Constituția României și este un prim pas pentru o relație sănătoasă între cetățean și stat. Mai mult, încurajarea exercitării acestui drept este primul semn pe care un stat ar trebui să îl facă în întâmpinarea cetățenilor săi.
O reacție deosebit de gravă a venit din partea Ministerului Afacerilor Interne (MAI) și a Poliției Române, cărora li s-a solicitat prin petiție să ancheteze și să-l demită pe șeful inspectoratului hunedorean, responsabil de supravegherea și escaladarea evenimentelor pe Râul Alb. Cele două instituții au ales să răspundă printr-o vastă anchetă, desfășurată în toate județele din care au provenit petiții, pentru a determina dacă acești petiționari care s-au adresat prin poșta electronică susțin sub semnătură, la secție, cele sesizate.
Deși inițial am considerat că ”invitațiile” adresate de anumite inspectorate jutețene sunt un prim pas în adresarea cerințelor petiției, ulterior am constatat cu tristețe că măsurile luate în teritoriu erau exagerate și variau de la un județ la altul. În plus, invitațiile telefonice sau vizitele la locul de muncă ridică suspiciuni privind accesul la datele petiționarului și privind natura investigației care nu le-a fost comunicată celor citați. Mai mult, în județul Brașov semnatarii au fost vizitați la domiciliu și citați în calitate de martori într-un dosar penal și chiar amenințați cu amenzi sau aducere cu mandat în cazul neprezentării. În alte județe semnatarii au fost surprinși să afle că le fusese monitorizată activitatea recentă pe rețelele de socializare și vizita comisarului care a adus citația a fost însoțită de aluzii la postările sale pe Facebook pentru ai îi intimida. În alte cazuri semnatarii au fost nevoiți să parcurgă distanța de peste 100 km doar pentru a-și asuma prin semnătură ceea ce a susținut prin mesajul electronic - procedură neprevăzută de legea petițiilor.
În fapt, modul de operare al MAI în acest caz vorbește în termeni dezastruoși despre felul în care statul român alege să răspundă cetățenilor săi în momentul în care aceștia își exercită un drept garantat prin Constituția țării. Disproporția flagrantă între resursele alocate anchetării problemei sesizate de cetățeni față de audierea a sute de petiționari este o tristă dovadă a priorităților MAI în momentul acesta. Ne întrebăm, cum mulți dintre semnatari o fac, dacă MAI a investit la fel de multă energie pentru investigarea faptelor semnalate în petiție. Care a fost raționamentul sau inițiatorul real al acestei întregi investigații care a țintit în fapt petiționarii? Cine a autorizat monitorizarea unora dintre semnatarii petiției pe rețelele de socializare, și, aceeași procedură se aplică în cazul oricărei petiții adresate MAI?
Domnule ministru, suntem în fața unui precedent foarte periculos pentru relația cetățenilor cu statul, care alege să descurajeze și să intimideze mai degrabă decât să susțină și să soluționeze. Vă solicităm să denunțați și să puneți capăt acestor practici ce aduc prejudicii imense democrației din România.
Astfel, domnule ministru, vă solicităm public următoarele:
1. Care a fost raționamentul, legea, metodologia care a justificat mobilizarea Poliției pentru verificarea semnatarilor petiției referitoare la Râul Alb?
2. Cine a autorizat (dacă a autorizat) monitorizarea anumitor semnatari prin chestionarea vecinilor, a colegilor de muncă sau profilelor de pe rețelele de socializare?
3. Care este stadiul anchetei, dacă aceasta a fost inițiată, în scopul investigării neregulilor aminitite în petiție?
Cu respect,
Tudor Brădățan
Director executiv de-clic.ro

Cum să-ţi elimini adversarul cu propriile-i arme

de Sorina Ionaşc 28.06.2015 
Klaus Iohannis este un om tăcut şi un preşedinte aparent absent. Asta nu înseamnă însă că este şi molâu sau prost. Foarte departe de adevăr; în general tăcerea ascunde ceva. În cazul lui Iohannis, absenteismul făţiş ascunde o strategie de a rupe guvernarea PSD-UNPR tocmai prin metoda prin care PSD a obligat PNL să iasă de la guvernare şi să rupă USL.
Cu un mic efort de memorie, ne putem aminti ultimul joc, şi cel decisiv, dintre social-democraţi şi liberali pentru coaliţia de atunci, zisă şi USL. PNL l-a propus pe Klaus Iohannis vicepremier şi ministru de Finanţe, funcţie pe care primarul Sibiului la vremea respectivă a refuzat-o cu fermitate. El se voia ministru de Interne, funcţie ocupată atunci chiar de generalul Gabriel Oprea, cum altfel, interimar (după demisia lui Radu Stroe, venită după accidentul aviatic din Apuseni).
În ianuarie-februarie 2014, perioada ante-rupere USL, ambele partide susţineau că nu vor ruperea coaliţiei de guvernare. PSD nu recunoaştea conflictul deschis, dar refuza negocierea funcţiilor din Guvern, forţând practic PNL să iasă de la guvernare prin oferte de neacceptat. La rândul lor, liberalii repetau, pe bandă rulantă, că nu vor ieşirea de la guvernare, dar nici nu acceptă să fie umiliţi. Într-un final, USL s-a rupt.
Acum, la un an şi jumătate de la ruperea USL, vedem acelaşi scenariu şi câteva personaje comune. Victor Ponta, Gabriel Oprea şi, cel mai important, Klaus Iohannis, ultimul fiind, de data aceasta, într-o poziţie mult mai înaltă decât la începutul lui 2014. Acum, Klaus Iohannis pare că a început revanşa, folosind asupra PSD aceleaşi arme folosite de social-democraţi în urmă cu un an şi jumătate.
Acum, pesediştii sunt cei care discută despre o eventuală ieşire de la guvernare, spunând că nu acceptă să fie umiliţi (după modelul PNL), în timp ce partenerii lor, uneperiştii, susţin cu zâmbetul pe buze că, deşi nu sunt pe aceeaşi lungime de undă în cazul nominalizării lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu există pericolul unui divorţ (după modelul PSD).
Refuzul lui Klaus Iohannis, declarat ”pe surse” din Administraţia Prezidenţială, de a-l desemna pe Gabriel Oprea premier interimar, printr-o aparentă presiune asupra lui Victor Ponta de a publica dovezi medicale care să-i demonstreze incapacitatea exercitării funcţiei, urmat, la aproximativ o oră, de o desemnare rapidă şi fără cuvinte a aceluiaşi Oprea în fruntea Guvernului, şi, la final, nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu la şefia SIE, care i-a luat prin surprindere pe liderii PSD – totul pare un scenariu foarte bine pus la punct. Un meci jucat de Iohannis cu sânge rece, avându-i parteneri – şi adversari în acelaşi timp - chiar pe Victor Ponta şi Gabriel Oprea.
Practic, Klaus Iohannis îşi distruge un adversar mai vechi, cu aceleaşi arme cu care el însuşi a fost eliminat.
Ce câştigă fiecare? PSD şi Victor Ponta se victimizează şi acuză umilinţe din partea partenerilor de guvernare, deci inacceptabil pentru a rămâne în coaliţie şi, prin urmare, fac pregătirile pentru o retragere „forţată”, dar onorabilă. În acelaşi timp, premierul Ponta dă, de pe patul de spital din Turcia, asigurări că partidul său îşi va duce guvernarea până la capăt. E drept că pentru Victor Pinta personal rămânerea în funcţie a devenit nu doar o chestiune de supravieţuire politică, ci şi una de libertate, acum că DNA-ul îi bate la uşă.
Gabriel Oprea s-a văzut premier interimar, rămâne la guvernare şi visează să devină premier plin dacă se va realiza o coaliţie PNL-UNPR.
Klaus Iohannis îşi doreşte să scape de PSD şi să câştige o majoritatea parlamentară. Mihai Răzvan Ungureanu revine la şefia SIE, funcţie pe care a lăsat-o pentru a fi prim-ministru, dar pe care a pierdut-o din cauza moţiunii PSD în 2012 – aşadar recuperarea funcţiei, plus dulcea răzbunare de a fi cel care a eliminat, indirect, PSD de la guvernare.

Despre false autonomii şi viitoare capitale europene ale culturii

Găgăuzia este o regiune autonomă în sud-vestul Republicii Moldova. Numită Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia, a carei autonomie a fost consfinţită şi garantată în 1994 de către Constituţia Republicii Moldova. 
Cu o populatie de 156 de mii de locuitori din care găgăuzi 82,1%. Găgăuzia are un drapel propriu, un imn, o limbă proprie. Pe hârtie s-ar spune că totul e perfect şi oamenii se bucură de autonomie; în realitate însă lucrurile stau cu totul altfel. 
Autonomia găgăuză este într-un fel, lipsită de conţinut. Limba oficială, limba româna se studiază ca limbă străină. A existat un articol mai detaliat despre aceste probleme scris chiar de o persoană care locuieşte acolo şi se confruntă zilnic cu aceste probleme. Locuitorii Găgăuziei sunt oameni calmi care nu îţi strigă durerile şi nevoile şi de multe ori nici noi românii nu suntem conştienţi de problemele lor. 
Ne lăsăm acaparaţi de problemele cotidiene şi nu ne mai gândim la cei de un neam cu noi aflaţi ca minoritari în alte ţări vecine. Da, românii de peste hotare…
Aici ar trebui să luăm exemplu de la maghiari care ştiu să îşi ceară drepturile, ei au o personalitate, o identitate puternică şi nu se lasă asimilaţi. Mulţi or să spună că maghiarii la noi practic au autonomie, ba au mai mult decât ar trebui, spre deosebire de românii sau chiar găgăuzii din Găgăuzia spre exemplu. 
Se vorbeşte însă mai puţin despre faptul, că autonomia maghiarilor este aşternută pe hârtie, este consfinţiăa şi în Rezoluţia de la Alba Iulia din 1918. 
„Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. ”
Problema este însă cu respectarea celor scrise şi acceptate de statul Român. S-ar putea spune că într-un fel este o falsă autonomie şi aici. Într-adevăr maghiarii au drepturi mai multe decât românii din Găgăuzia, dar suntem departe de o autonomie reală. Există încă multe idei preconcepute şi din păcate de cele mai multe ori se pleacă de la ideea greşită că majoritarii sunt stapâni iar minoritarii trebuie să se supună majorităţii. 
Există un autor britanic, John Stuart Mill, care a scris mai pe larg despre tirania majorităţii şi cum putem sa ne apărăm de ea. De multe ori se fac abuzuri iar unei minorităţi îi sunt încălcate drepturile, tocmai în numele majorităţii. Întotdeauna trebuie găsit un echilibru, o cale de mijloc pentru a îi putea mulţumi pe toţi. 
Nu este uşor, dar o comunitate nu poate deveni prosperă decât atunci când naţiile ce locuiesc acolo conlucrează. Autonomia e folosită de naţionalişti ca o sperietoare. ca un pericol de destrămare a ţării, drapelele regionale ale diverselor etnii sunt considerate de aceiaşi nationalişti ca fiind drapele secesioniste, separatiste. 
Cu asemenea mentalitate nu se poate ajunge decât la ură. 
In aceste zile fiind la Sfîntu Gheorghe, am avut plăcuta surpriză să aflu că oraşul va candida pentru statutul de Capitală Europeană a Culturii 2021.
Sfântu Gheorghe este un oraş mic şi poate părea o glumă. Privit mai în amănunt este însă un lucru serios şi chiar realizabil. Există acolo oameni deosebiţi care pun mult suflet pentru a face posibil acest lucru. 
De ce este importantă această candidatură a unui orăşel mic cu 77% etnici maghiari? Tocmai pentru faptul, că definiţia de cultură nici aici nu înseamnă opere de artă ori spectacole, ci şi relatii interumane, ba chiar lucruri simple de zi cu zi. 
Cultura este cea mai puternică armă împotriva xenofobiei a stereotipurilor şi ideilor preconcepute
Tema cu care cei din Sfîntu Gheorghe vor participa, este identitatea. Identitatea maghiarilor, identitatea românilor, identitatea oraşului în ansamblu, problemele ce se ivesc între cele două etnii, cum pot fi ele rezolvate, însă şi lucruri pe care le au în comun. 
Piese de teatru, spectacole, concerte care se pot organiza, la care să participe ambele etnii, mesteşugurile şi tradiţiile zonei sunt lucruri care îi vor apropia, îi vor face să se înţeleagă mai bine. 
Atuul oraşului Sfîntu Gheorghe în această competiţie cu oraşe mult mai mari este tocmai, multiculturalismul.

2015-07-02

Un oraș imens, mai vechi decât piramidele egiptene, găsit pe traseul autostrăzii Sibiu – Nădlac

Redactia  1 Iul 2015,
Arheologii români au făcut o descoperire de senzație în județul Hunedoara! Aici a fost descoperit un oraș imens, cel mai vechi din Transilvania, și chiar mai vechi decât piramidele egiptene!
De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi de pământ, doar când autoritățile vor să mai construiască una-alta.
Este și cazul celui mai vechi oraș din Transilvania, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele din Egipt (2.630 – 2.611 î.Hr.). Așezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu- Nădlac, informează ziuadevest.ro 

Se întinde pe 100 de hectare

Situl aflat în Turdaș, Hunedoara, se întinde pe 100 de hectare, are fortificații, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase și statuete valoroase. „Un sistem de apărare din acea vreme, pe o așa mare suprafață, nu s-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi am avut această șansă datorită autostrăzii”, a declarat Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor.
Sistemul de fortificații descoperit de arheologii sibieni e oglinda celui pe care Nicolae Vlassa îl descoperise incizat pe o tăbliță. Ideea lui Vlassa că pe această tăbliță, locuitorii vechiului oraș au desenat sistemul de fortificații al așezării a fost astfel confirmată. Specialiștii cred că acest sistem de fortificații ocrotea un nucleu care avea, probabil, 100 de hectare. Delimitări existau și în interiorul așezării, mai ales că aceasta s-a extins tot extins din interior spre exterior.
De interes este și arhitectura caselor din acest oraș: „case imense și ca înălțime și anvergură, cu podina suspendată”. Altfel spus, din cauza deselor inundații care afectau perimetrul, oamenii și-au construit case suspendate, pe stâlpi imenși de 6-8 metri. Inundațiile afectau însă pivnițele și vetrele care se găseau la nivelul solului, așa că așezarea era refăcută după calamități ale naturii. S-au descoperit astfel șase orizonturi de arhitectură suprapuse, dar și un număr foarte mare de complexe arheologice: peste 3.000, în condițiile în care, în alte locuri, câteva situri abia totalizează împreună 2.000 de complexe arheologice.
Civilizației Turdaș îi aparține și cea mai veche scriere din lume (aproximativ 7.000 de ani)
Este vorba despre celebrele tăblițe de lut descoperite, în anul 1961, la Tărtăria, localitate situată între Alba Iulia și Orăștie. Acestea sunt inscripționate cu semne asemănătoare cu cele ale scrierii sumeriene, dar cu cel puțin o mie de ani mai vechi decât orice alfabet. Scrierea a rămas, deocamdată, nedescifrată.
Mircea Chelaru – Pietrele au început să vorbească
„Orașul dacilor de la Turdas” Da! Am fost acolo! Vă trimit, în premieră absolută, ceea ce am văzut la Turdas, pe traseul excavațiilor autostrăzii. Am fost cu prof. Victor Crăciun și senatorul Avram Crăciun, alăturat fotografului Virgil Jireghie de la Arad. Priviți înscrisurile și comparați-le cu cele de la Tărtăria și Oțelești de Iași! Sau chiar cele de pe inelul de aur de la Ezerovo. Este numitorul comun al existenței noastre inteligente de peste 20 de mii de ani. Constatările sunt numeroase. Dar vom dezvolta public subiectul. Am făcut acest demers pentru ca există deja emisă ipoteza descărcării arheologice, ceea ce ar fi încă un gest criminal asupra identității noastre ancestrale! Scriu toate acestea pentru a se ști și spre a se acționa! Iată cum, așa cum spunea fondatorul constiinței naționale, unicul Eminescu, pietrele au început să vorbească. Și nu numai de azi sau de ieri. Bucurați-vă!”, este de părere Gen.(r) Dr. Mircea Chelaru, Vicepreședinte al Ligii Culturale Române.
De ce e primul oraș din Transilvania?
„De ce spun că e primul oraș din Transilvania, ca să nu spun cel puțin din sud – estul Europei: pentru că am descoperit un sistem de fortificație, de împrejmuire, compus din 11 palisade și șanturi succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit două porți de intrare în sistemul de fortificație, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o așa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta în Europa fiindcă costă foarte mult. Am surprins aceste palisade, șanturi, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, în stadiul inițial avea cam 100 de hectare împrejmuit. Faptul că este consacrat după toate regulile vedem din faptul că, la distanțe de aproximativ 200 de metri, în interiorul primei sau celei de-a doua fortificații este pus câte un sacrificat. Am găsit vreo cinci (schelete – n.r.). Ceea ce este curios este că nici unul nu e în aceeași poziție, deci e clar că e sacrificiu, nu este o înmormântare. I-au sacrificat în diverse ritualuri. Sunt puși fie pe burtă cu mâinile și picioarele legate, fie pe spate cu mâinile și picioarele legate, fie cu capul tăiat și pus pe piept”, spune Sabin Adrian Luca, directorul muzeului Brukenthal
.Potrivit acestuia, așezarea de la Turdaș a fost un centru regional de producție și distribuție a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui număr foarte mare de cuptoare și obiecte din ceramică, de la vase, în stilul Turdașului, „unic în Europa”, până la statuete antropomorfe, zoomorfe, și „statuete pe tron”, care exemplifică regalitatea și care au mai fost găsite doar în „două – trei situri din Europa”.
„Trebuie să ne gândim la un mare centru regional al acelui moment. Am găsit explicația asupra numărului mare de vase și statuete de lut descoperite aici. Am găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni și singura concluzie care se poate trage este că aici se făceau statuetele, idolii pentru o țară. Și această mare așezare sacră cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunități. E singura așezare din toate cele cercetate până acum din Europa neolitică care are un număr așa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea că suntem în fața unei așezări protourbane aidoma marilor așezări din Orient, o așezare care avea sigur regi, datorită statuilor pe tron”, a mai explicat Sabin Adrian Luca.
„Săpăturile din ultimul an și jumătate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese întregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramică la metal, de la piatră la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani până când vom tipări volumele. (…) Până acum s-a cercetat un eșantion ceramic de doi-trei la sută și s-a cercetat cam trei-patru la sută din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poți să estimezi nimic, decât că la final vom raporta cel mai mare eșantion ceramic cercetat în Europa, cel mai mare eșantion osteologic cercetat în Europa, cel mai mare, pentru că asta a fost norocul nostru”, a adăugat Sabin Adrian Luca.

Primul lot de tractoare cu licență de Brașov pleacă spre Egipt

Primul lot de cinci tractoare sunt expediate către Egipt joi, 2 iulie. În câteva zile, alte patru tractoare vor f exportate către o firmă egipteană care prestează servicii către Armata din această țară.
Tractoarele sunt făcute sub licența Tractorul UTB s-a Brașov, dar sunt fabricate într-o hală la Băicoi. „Dacă trec de probe în Egipt, vom semna un contract de producție care, practic, putem spune că relansează, la o scara mai redusă, producția de tractoare (la ora asta nu avem capacitatea de producție la ce necesar au egiptenii)”, a declarat pentru newsbv.ro directorul socității, Titu Șerban.
Oamenii de afaceri egipteni au trimis, într-o primă fază, o echipă de tehnicieni pentru a vedea modul cum sunt fabricate tractoarele care au licență de Brașov. Condiția impusă de importatori a fost foarte clară: toate subansamblele trebuie să fie fabricate în România și să arate identic cu cele produse înainte de 1989.
După lichidarea SC UTB SA, fostul director Titu Șerban a cumpărat licența de fabricație a tractorului U 650 de la Flavius Investiții, compania care a cumpărat activele fostei societăți. Și nu doar licența, ci și sculele, matrițele etc.
Și așa a început aventura reluării fabricației de tractoare. Mai întâi la Brașov, într-o hală din fosta fabrică de autocamioane. Costurile ridicate, însă, l-au determinat pe Titu Șerban să plece de la Brașov, și a mutat producția la Băicoi (Prahova), unde a cumpărat o hală de la societatea TSH.
Întreaga poveste a relansării producției de tractoare o puteți citi AICI!

2015-06-26

Se stinge dialectul săsesc, urmat de limba maghiară?

 http://corbiialbi.ro/index.php/contact/305-se-stinge-dialectul-sasesc-urmat-de-limba-maghiara/
de Răzvan Lupescu - Braşov
Se stinge dialectul săsesc, urmat de limba maghiară?
Dacă sunt probleme pentru etnicii maghiari în a folosi limba lor maternă, ce putem spune despre românii care vor să înveţe limba maghiară? Pentru românii ardeleni, limba maghiară nu este doar o limba străină, ci este limba vecinilor, a prietenilor ori uneori chiar a unor membri ai propriei familii. 
Să înveţi limba maghiară nu înseamnă să înveţi doar o altă limbă străină, ci să înveţi despre istoria, cultura, tradiţiile celor lângă care stăm şi trăim. Întotdeauna o limbă străină îţi lărgeşte orizontul de cunoaştere. 
De curând căutând nişte cursuri de limba maghiară, am dat peste o reclamă la cursuri de limba maghiară pe youtube. Printre comentarii am găsit şi câteva care spuneau că limba maghiară nu este o limba străina ci o mizerie. 
E trist să vezi că frustrările unora se răsfrâng până şi asupra unei limbi. Există ceva cărţi despre istoria maghiarilor, despre cum ne văd ei pe noi românii, însă prea puţine. Cum poţi combate ideile preconcepute, stereotipurile, altfel decât prin informare obiectivă? 
Francezii, prin anii 20, forţau copiii să vorbească doar franceza în şcoală, li se interzicea să vorbească în occitană. Asta a fost acum aproape 90 de ani. 
Azi limba occitană este vorbită de puţină lume. Guvernul francez însa şi-a dat seama de greşeală şi încearcă revitalizarea ei, prin dicţionare, manuale de învăţat limba occitană, prin cursuri ori prin amplasarea plăcuţelor cu numele străzilor ori a oraşelor în ambele limbi, franceză şi occitană. 
Noi ar trebui să învăţam din greşelile altora, nu să le repetăm ori mai rău, să le şi perfecţionăm. Câţi pot învăţa azi dialectul săsesc dacă doresc? 
Există manuale, dicţionare, cursuri în dialectul saşilor (care este diferit de germană) aici la noi? Nu. 
Guvernul, ministerul culturii se ocupă de aceste lucruri, sau lăsăm dialectul săsesc să moară odată cu dispariţia saşilor?
 Încă nu este cazul cu limba maghiară. Cuvântul cheie este „încă''. Dar dacă se continuă această politică, cu siguranţă se va ajunge acolo. 
Nu ne putem culca pe o ureche şi să stăm liniştiţi că maghiarii sunt destui şi pot şi singuri să-şi apere limba şi cultura. Ca majoritari avem obligaţia de a îi ajuta iar guvernul şi autorităţile statului, să le creeze un cadru în care să îşi poata păstra şi duce mai departe cultura, limba şi tradiţiile. 
Ar trebui să existe în şcoli manuale în care copiii să înveţe despre etniile care trăiesc lângă noi, să înveţe despre maghiari, despre saşi, şvabi, ţipţeri, landleri, romi, sârbi ori ucrainieni. 
O bună convieţuire nu se poate face decât învăţând de mici respectul pentru alţii care au alte religii, altă cultură şi tradiţii, dar care trăiesc aici lângă noi. 
Îi numim minoritari şi spunem „că ei trebuie să se supună nouă majorităţii şi dacă nu le convine, să plece”. Unii spun asta, pentru că aşa au învăţat, alţii pentru că nu îi înţeleg şi cred că cine nu-i ca ei e împotriva lor. 
Îmi doresc să intru într-o librărie şi pe lângă cursurile de limbă italiană, spaniolă, engleză etc. , să găsesc şi cursuri de învăţat dialectul saşilor, dicţionare, ghiduri de conversaţie în dialectul saşilor. La fel şi pentru limba maghiară. 
Până una alta, îmi rămân în minte cuvintele ruşinoase, jignitoare: '„limba maghiara nu este limbă străina ci mizerie''. 
Ne supărăm că unii maghiari nu ne privesc cu prea mare simpatie, dar nu facem nimic decât să ne scuzăm că nu noi am spus cuvintele alea urâte, că sunt spuse doar de o mână de oameni frustraţi si xenofobi. Am luat însa atitudine împotriva celor ce cred că limba maghiară nu merită învăţată? 
Oamenii ăştia mă fac să-mi fie ruşine că sunt român. Îmi doresc să vină ziua când pot să spun cu mâna pe inimă, că sunt mândru că sunt roman şi mândru că în România un etnic maghiar poate să înveţe şi să folosească nestingherit  limba lui maternă. 
Aştept, ca statul să-i dea drepturi egale în a folosi limba maternă ca şi în cazul etnicilor români. Aştept ca statul nu doar să-i „tolereze” ori să se comporte cu ei de parcă le-ar face o favoare, ci să îi respecte pur şi simplu. 
E un drept elementar.

2015-06-04

Expotarg 2015

24 mai 2015 
Data de 24 Mai 2015 a adus mult asteptatul eveniment ajuns la a II-a editie a ,,Expo-targului” organizat in comuna Vata de Jos.Acest eveniment a fost organizat de catre Consiliul Local al comunei Vata de Jos, in parteneriat cu Asociatia Crescatorilor de Pasari si Animale Hunedoara-Deva AJCPA si Asociatia Intercomunitara ”Tara Zarandului” LEADER GAL. 

Expozitia de animale (cabaline, bovine, ovine) a fost cel mai asteptat moment al evenimentului , urmat mai apoi de participarea producatorilor locali si mestesugari din ,,Tara Zarandului”, iar pe langa acestia au participat si furnizorii de utilaje pentru fermele familiale. 
Avand in vedere numarul ridicat de participanti la Expotarg standul organizat de GAL Tara Zarandului, unde s-au distribuit materiale promotionale si s-a prezentat activitatea GAL pana la momentul actual, a fost la mare cautare, nu numai de catre oamenii din zona ci si de catre grupul de studenti americani, care si-au desfasurat activitatea in mai multe tipuri de ferme (crescatori de animale, apicultori, producatori de lactate).
Expotarg 2015 poza 3
Expotarg 2015 poza 2
In concluzie Expo – Targul fiind un real succes si de aceasta data ne dorim ca la urmatoarea editie sa se stranga mai multi participanti iar targul sa devina o traditie desfasurata an de an.

2015-06-02

Femei in afaceri - Puterea reputatiei

In opinia fondatoarei Musette, compania pe care o conduce este o intruchipare a luxului accesibil. Desi are presiuni foarte mari din strainatate pentru a creste preturile, crede ca luxul nu este neaparat o chestiune de pret, cat de calitate. Are succes in afara Romaniei si foarte multe cereri de franciza, insa pentru ca este o impatimita a calitatii, este extrem de rezervata in a acorda francize. Pentru Cristina Batlan, criza a adus numeroase oportunitati: materia prima din Italia, altadata foarte greu de accesat din perspectiva termenelor de livrare, este acum mai accesibila, furnizorii sunt mai flexibili, negocierile sunt mai fructuoase.
Interviu cu Cristina Batlan, Director General Musette
Musette este un brand foarte cunoscut in Romania si intr-o foarte mare masura este asociat cu numele dumneavoastra. Este un avantaj sau un dezavantaj - cum ati perceput acest lucru de-a lungul timpului? Sunteti un fel de purtator de imagine...
Sunt un fel de purtator de imagine al brand-ului si acesta este un avantaj pentru mine pentru ca, probabil, personalitatea mea a devenit mult mai puternica datorita brand-ului care, cu siguranta, depaseste notorietatea mea. Pe de alta parte este o raspundere enorma si sunt judecata aspru pentru orice greseala a oricui din staff-ul nostru. Ne simtim uneori abuzati doar pentru ca dorim sa fim amabili, nu de putine ori buna crestere este confundata cu prostia.
Exista si avantaje in aceasta situatie?
Este bine sa conduci o firma puternica, e bine sa stii ca ai pe ce sa te bazezi, pentru ca atunci cand ai o carte de vizita de la Musette - in mediul de afaceri international, nu doar din Romania, pe zona noastra de business - esti respectat si apreciat.
Cum ati ajuns la numele de Musette, care este istoria numelui?
A pornit de la melodia din "Parisul vesel", care mi-a placut foarte mult, si atunci mi s-a parut ca se potriveste bine cu spiritul usor francez al Bucurestiului sau poate simteam la acea vreme nevoia aristocratiei care lipsea.
Aveati la vremea respectiva anumite repere din strainatate la care va raportati?
Prima oara am iesit din tara, ca adult, in 1991, in Austria, pentru cateva zile, insa la acea vreme nu vedeam lumea cu ochi de intreprinzator.
Cum a evoluat portofoliul din perspectiva categoriilor pe care ati intrat de-a lungul timpului? Cu ce ati inceput?
Am inceput o activitate de comert cu tesaturi, fara a avea la momentul respectiv viziunea unei dezvoltari ulterioare in moda. Am avut succes si am perseverat poate mai mult decat altii fiindca Romania de atunci trecea prin momente similare timpului la care vorbim: taxe excesive, lipsa capitalizarii afacerilor de catre banci, inflatie.
Dupa prima perioada, 1992-1996, in care am acumulat capital, a urmat o noua etapa, cea de creare de valoare adaugata odata cu deschiderea fabricilor si dezvoltarea retelei de magazine proprii. Productia de pantofi este cel mai complex domeniu din ciclul acesta de dezvoltare.
Cum ati interactionat cu moda din Romania, care este relatia unui producator care si el seteaza tendinte, gusturi, directii si creatorii de moda din spatiul respectiv?
In general am cautat sa nu interactionam mult cu creatorii de moda consacrati din Romania, ne-am creat propria identitate insa nu de putine ori am fost alaturi de tinerele talente pe care le-am sprijinit intotdeauna dezinteresat. 
Ne mandrim ca suntem un brand apreciat de revistele de moda din Romania si ca produsele noastre sunt alese de catre fashion editori la fiecare numar. Aceasta recunoastere ne motiveaza si vreau sa le multumesc tuturor.
Ne straduim sa fim conectati la trend, lucram cu designeri francezi si italieni foarte talentati si prezenti in moda internationala actuala.
Musette se adreseaza unui client cosmopolit, mereu atent la moda, care stie ce cumpara, si de aceea sarcina sa devine foarte grea. Este greu sa ramai in limita pretului accesibil cu un produs de lux.
Un lux accesibil...
Un lux pe care sa ti-l poti permite, acesta este conceptul produsului nostru. Pe o scara calitativa, de la 1 la 10, ne aflam pe la 8-9 (oricand fiind loc de mai bine) iar pe scara pretului suntem pe la 3-4. Avem un raport calitate-pret foarte bun. Cu cat am crescut mai mult, cu atat am reusit sa-l pastram mai usor, cumparand direct, fara intermediari, vanzand direct, fara intermediari si fiind un grup puternic, care are posibilitatea sa negocieze foarte bine.
Toti membrii echipei Musette se straduiesc in fiecare moment sa se autodepaseasca, sa fie mai buni si poate ca aici sta o parte a succesului nostru, lucram cu oameni carora le pasa.
Aveti doar magazine monobrand, sau aveti si parteneriate cu alti retaileri mai mari?
Deja de cativa ani, Musette, desi boutique, nu mai este monobrand, Cristhelen B. si Giannini sunt marcile noastre internationale de lux pe care le-am introdus si in Romania. Pantofii de barbati si accesoriile Giannini pastreaza acelasi spirit, calitate de executie si sunt prezenti in colectie completa din acest sezon in magazinele Musette.
In Romania si in Bulgaria vindem doar in magazinele Musette. Incepand din aceasta iarna vom fi prezenti si pe alte piete - Franta, Grecia si Rusia.
Speram sa avem succes, fiindca acolo se da de fapt adevarata lupta. Buyer-ii sunt optimisti, avem o calitate foarte buna la un pret imbatabil, in opinia lor.
Sunteti un manager hands on pe businessul dumneavoastra si oarecum prezent in diverse detalii foarte concrete ale productiei.
Consider ca asta este reteta succesului. Moda inseamna detaliu, iar atunci cand esti atent la detalii, oricand observi ca ar putea sa fie mai bine. De aici incepe lumea fascinanta a modei, lumea mea... aici sunt eu si fac ceea ce-mi place. Atunci cand se naste un produs frumos oboseala dispare, orele de incercari repetate sunt date uitarii, pentru ca apoi o alta poveste sa inceapa.
Productia este complicata, pantofii au nevoie de cunoasterea de tehnici particulare, nu poti doar cu talent sa faci pantofi buni. Pantofii au un rol foarte important - chiar daca tocurile sunt ametitor de inalte, trebuie sa te poarte de dimineata pana seara fara ca zambetul tau sa dispara din cauza durerii de picioare, adica... comozi.
Lumea pantofilor e plina de secrete si imi place sa aflu cat mai multe despre ea.
Romania este "tara tuturor posibilitatilor" pentru ca, desi nu exista aproape nici o industrie conexa care sa functioneze, noi reusim sa facem pantofi buni. Fara bucurie spun ca aproape toate componentele sunt importate din Italia, de la calapod pana la cutia de pantofi.
Doar daca esti prezent poti simti succesul, altfel afacerea ta devine impersonala, se transforma in cifre de ziar financiar.
Cum ati invatat sa evaluati, sa cresteti calitatea? Sunt si categorii diferite de produse, nu e doar una singura.
Am incercat sa ne depasim cu fiecare colectie, sa fim mai buni. Lucram cu specialisti experimentati italieni. Stilistii nostri spun: dupa un sezon mai prost decat cel anterior, trebuie sa ne schimbi, si asta e laudabil la ei. 
Familia Musette este tanara, mereu in lupta cu indiferenta care poate duce la greseli enorme. Tehnicianul nostru, Lucio Benetollo, spune si chiar a afisat la intrarea in fabrica: pantofii se fac cu multa atentie, nu cu magie. Venetian, acest om a acceptat sa vina in Romania sa ne conduca fabrica, si... imaginati-va ce greu ne-a fost sa-l convingem sa o faca, pentru ca-ti trebuie o doza considerabila de curaj sa dai Venetia pe Husi. Dupa primele doua luni de proba pe care le-a avut in Romania, a inteles ca ii cerem sa schimbe lucrurile in bine, ca este capabil s-o faca si ca poate sa conduca o fabrica atat de mare. Cum orice pe lume este perfectibil, cum nu suntem o companie de oameni suficienti, zi de zi lucram pentru a fi mai buni. Si a schimbat foarte multe lucruri. In 6 luni de zile a schimbat complet tehnologia, a ridicat calitatea executiei si, intr-adevar, facem pantofi. Desi uneori criticati de prieteni francezi ca vindem prea ieftin si ca pe o piata occidentala nu am fi credibili, insistam sa pastram pretul accesibil.
E o realitate sau o prejudecata?
Cu siguranta ca snobi exista peste tot insa, spre deosebire de noi, occidentalii consuma marci de mult mai mult timp iar numarul celor "normali" este mult mai mare. Occidentalii sunt cei care stiu sa se bucure de preturi bune. Numai la noi exista snobismul asta ca daca e bun trebuie sa fie foarte scump. Insistam sa perpetuam teoria noastra ca nu e neaparat nevoie sa fie scump ca sa fie bun si clientela noastra cu siguranta a inteles acest lucru, pentru ca afacerea noastra creste cu 30% pe an.
Considerati ca evolutia retailului in Romania si mai ales a celui adecvat tipului de produse pe care le expuneti este avantajos sau dezavantajos pentru Musette? V-ar fi avantajat intr-o mai mare masura o explozie mai mare de centre comerciale decat este acum?
Musette nu are o politica de canibalizare a brand-ului, nu dorim sa fim prezenti in toate mall-urile care se vor construi chiar daca productia ne-ar permite. Cristhelen B. este o marca exclusivista si se produce in serii scurte si in editie limitata.
Numai o marca de masa poate fi prezenta in multe locatii desi costurile de distributie i-ar creste odata cu fiecare locatie noua.
Spuneati ca atunci cand se ofera o carte de vizita in strainatate pe care scrie Musette, acest lucru determina multa admiratie si respect. Ce inseamna Musette la nivel international acum?
Am inceput sa ne orientam usor spre alte piete ca o masura de contracarare a crizei. In prezent ne laudam cu doua locatii de succes in Sofia si o retea de magazine din Grecia prin care am inceput sa vindem abia din aceasta vara cateva din liniile Cristhelen B. Din toamna vom incepe sa vindem in Franta si Rusia in magazine multimarca.
Avem cereri de franciza din Belgia, Germania si Franta dar pe care nu putem sa le onoram pentru ca nu ne permite productia.
Cu siguranta ca orice strain care doreste sa cunoasca primii trei producatori romani in domeniu obtine, de la Camera de Comert, de exemplu, numele Musette. 
De-a lungul timpului am avut sansa sa lucram cu firme foarte mari, Miroglio SPA, H&M, de la care am invatat multe. 
Avem o reputatie internationala buna pentru ca totdeauna ne-am respectat partenerii.