2017-03-13

INS: PIB a crescut în 2016 cu 4,8% în 2016. A fost cel mai bun an după 2008

Produsul Intern Brut (PIB) al României a crescut în 2016 cu 4,8% față de 2015, contribuţii mai importante având activităţile din sectoarele comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, transportul şi logistica, hotelurile şi restaurantele, potrivit datelor provizorii publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Este cel mai bun an din 2008 încoace, din punctul de vedere al ritmului de creștere economică.
Investițiile productive au stagnat anul trecut, „avansul din prima jumătate fiind contrabalansat ulterior de acumularea de incertitudini și de așteptarea intrării în vigoare a rundei a doua de măsuri din Noul Cod Fiscal”, potrivit unui raport al Băncii Transilvania.
În termeni nominali, PIB-ul estimat pentru anul 2016 a fost de 759,228 miliarde de lei (în preţuri curente, sau 169 mild. euro). INS confirmă astfel estimările analiștilor din bănci.
Doar agricultura, silvicultura și pescuitul nu au contribuit pozitiv la creşterea PIB în anul 2016 faţă de anul 2015.
Contribuţiile pozitive mai importante au avut următoarele ramuri:
comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante (+1,8%), cu o pondere de 18,1% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 10,9%;
informaţiile şi comunicaţiile (+0,7%), cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,6%), dar care au înregistrat o creştere semnificativă a volumului de activitate (14,2%);
activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice; activităţile de servicii administrative şi activităţile de servicii suport (+0,6%), cu o pondere de 7,4% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 8,0%;
industria (+0,4%), cu o pondere de 23,1% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s-a majorat cu 1,7%, şi impozitele nete pe produs (+0,5%), cu o pondere de 10,5% la formarea PIB şi al căror volum s-a majorat cu 4,3%.
Din punctul de vedere al utilizării PIB, creşterea s-a datorat, în principal consumului final al gospodăriilor populaţiei, al cărei volum s-a majorat cu 7,4% contribuind cu 4,5% la creşterea PIB, şi consumului final colectiv efectiv al administraţiilor publice, cu o contribuţie de +0,4%, consecinţă a creşterii cu 4,7% a volumului său.
Exportul net a avut o contribuţie negativă la creşterea PIB (-0,8%), consecinţă a creşterii mai mari a volumului importurilor de bunuri şi servicii, cu 9,3%, față de creșterea cu numai 7,6% a volumului exporturilor
2017
Guvernul și-a construit bugetul pe 2017 pe o estimare a creșterii PIB de 5,2%, considerată excesiv de optimistă de majoritatea analiștilor, mai ales în corelație cu păstrarea deficitului bugetar sub cota de alarmă de 3%.
Comisia Europeană a revizuit în urcare estimarea de creştere economică pe 2017, dar numai până la 4,4%, de la 3,9%, şi prețul unui deficit bugetar de 3,6%.
Fondul Monetar Internaţional a prognozat o creştere de 3,8%, iar Banca Mondială de 3,7%, ca și Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Analiștii Erste Group se opresc la o creştere PIB de 4,3% în 2017, la fel ca și cei de la Banca Transilvania, Berenberg la 4,4%, iar EIU la 3,6%
Pentru 2018, Comisia Europeană prevede o creștere de 3,7%, Erste Group de 2,8% și Banca Transilvania de 3,9%.
T4 / 2016
Comparativ cu trimestrul III 2016, Produsul Intern Brut în trimestrul IV 2016 a fost, în termeni reali, mai mare cu 1,3%. Faţă de acelaşi trimestru din anul 2015, PIB-ul a înregistrat o creştere cu 4,7% pe seria brută şi cu 4,8% pe seria ajustată sezonier.
PIB estimat în date ajustate sezonier pentru trimestrul IV 2016 a fost de 194,340 miliarde de lei preţuri curente, în creştere – în termeni reali – cu 1,3% faţă de trimestrul III 2016.
Pe seria brută, PIB-ul estimat pentru trimestrul IV 2016 a fost de 227,141 miliarde de lei preţuri curente, în creştere – în termeni reali – cu 4,7% faţă de trimestrul IV 2015.
„Seriile ajustate sezonier se recalculează trimestrial ca urmare a modificării modelelor adoptate, a numărului de regresori folosiţi, a modificării seriilor brute şi a numărului de observaţii disponibilexx”, precizează INS.
Bejegyezte: dátum:

Evoluția PIB până în 2017 și lipsa coeziunii interne

Valoarea PIB pe regiuni este concentrată undeva în intervalul 60 – 70 miliarde lei, cu un nivel semnificativ mai mare pentru Sud-Muntenia, care atacă pragul de 80 miliarde lei și îl va depăși în 2014. Regiunea capitalei se detașează net, cu o valoare a PIB situate în echivalent la peste două regiuni și relativ la exact 25% din PIB-ul României atât în 2013 cât și în 2014.
După cum se poate vedea, și pe calea diferențelor de populație, regiunile sunt destul de echilibrate ca rezultat al activității economice ( în afară de excepția constituită de zona Capitalei, doar regiunea Sud-Vest Oltenia are o valoare sensibilmai mică a PIB). Ceea ce nu prea recomandă tulburarea acestui echilibru prin reorganizarea administrativ-terirorială.
Fără a intra mai adânc în cifrele prezentate de INS, trebuie subliniat că adevăratele disparități sunt intraregionale.
(Și din motive de mărime a populației) Ele ating aproximativ nivelul de patru la unu în cazul perechilor Iași-Vaslui, Constanța-Tulcea, Prahova-Ialomița, Dolj-Mehedinți, Timiș-Caraș-Severin, Cluj-Sălaj, Brașov-Covasna ( ”Scorul” București – Ilfov este de circa 9 la 1 din motive obiective)
Revenind la nivel regional, din păcate, și în perspectivă, regiunea cu cel mai redus nivel de dezvoltare la nivel național, cea de Nord-Est, va bate pasul pe loc la mai puțin de două treimi din media generală (cu valori estimate constant la 62,2% până în 2017). Similar, Regiunea de Sud-Est și regiunea de Sud-Vest Oltenia se vor menține ușor peste patru cincimi din media națională.
Perechea disparată geografic Sud Muntenia – Nord-Vest se va situa ceva mai sus, spre pragul de 85% din PIB/locuitor înregistrat de România. Doar două regiuni se vor situa peste medie, cu București-Ilfov la mare distanță de restul țării și regiunea de Vest cu o șeptime deasupra nivelului național. Dacă se face corelația între cele 49% din PIB/locuitor față de media UE și cele circa 230% ale Bucureștiului, se poate oberva că Bucureștiul se situează deja și se va menține lejer peste media UE.
După anul 2001, PIB/locuitor al regiunii de Nord-Est a scăzut de la circa două treimi din cel al regiunii Vest la ceva mai mult de jumătate. Practic, raportul care se conturează pe termen mediu în profil regional este un nivel dublu al PIB/locuitor față de regiunea Vest, a doua cea mai avansată ca nivel de dezvoltare economică din România. La rândul ei, regiunea Vest va avea un nivel dublu al PIB/locuitor față de cele șase județele din Moldova incluse în Regiunea Nord-Est.
De remarcat că decalajul de dezvoltare sintetizat în nivelul PIB/locuitor este mai mare în profil regional decât întregul PIB/locuitor al regiunii de Vest. El a crescut până în 2010 și se va stabiliza undeva la o dată și jumătate din referința stabilită de INS pentru prima regiune ca nivel de dezvoltare în afara Capitalei.
Este adevărat că o delimitarea între regiuni nu este chiar atât de netă iar raportările ar trebui ajustate deoarece o bună parte din realizările contabile ale țării se realizează în teritoriu și se văd la sediile centrale al firmelor, concentrate inevitabil în București și împrejurimi.
Totuși, trecând dincolo de schematismele politicii de egalizare a dezvoltării de dinainte de 1989, factorii de decizie ar trebui să ia măsuri clare de apropiere între diferitele părți ale teritoriului național.
Bejegyezte: dátum:

2017-03-04

Ce vrea să facă Bruxelles-ul cu România. „Apariţia Europei cu două viteze ar da senzaţia că am fost tot timpul minţiţi”

Franţa şi Germania au anunţat ieri că susţin proiectul „Europei cu două viteze”, în vreme ce România crede că o astfel de formulă va conduce la dezintegrarea proiectului comun european. Ce-i de făcut? 
Principiul „Europei cercurilor concentrice“ prinde contur, după ce ieri Franţa şi Germania au anunţat că susţin proiectul anunţat miercuri de preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, a cărui linie de forţă este împărţirea Europei în „zone” diferite de integrare - celebrul concept al „Europei cu două viteze”. România va fi pe o orbită marginală, dacă proiectul devine funcţional.
„Proiectul unei Europe cu două viteze este deosebit de frustrant. Realizarea lui ar da senzaţia că am fost minţiţi tot timpul. Spun asta pentru că ideea aderării României a avut drept fundament să importăm instituţiile europene. Ne-am dorit nu portofelul european, ci instituţii ca în Vest, spitale ca în Vest, ne-am dorit să ne simţim cetăţeni europeni. Când am fost primiţi în Uniune, ei ştiau la ce nivel suntem.
Ni s-au fixat obiective de etapă - între care realizarea unor privatizări, ca să dau un singur exemplu. Nu că privatizările nu sunt bune. Dar unele s-au făcut sub presiune, neţinându-se cont de condiţiile de piaţă, pentru a ne încadra în obiectivele de etapă. Au fost situaţii în care, în transformarea economiei noastre, ei şi companiile lor au fost avantajaţi. Dar noi am mers înainte ca să «ne încadrăm» în obiectivele de etapă. Ca acum ei să vină să spună: e doar vina voastă că nu aveţi instituţii europene, că nu sunteţi aliniaţi, prin ur­mare rămâneţi la periferie! Ar fi extrem de frus­trant”, comen­tează Flo­rin Pogo­naru, preşe­dintele Aso­ciaţiei Oame­nilor de Afa­ceri din Româ­nia (AOAR) şi preşedinte al Coaliţiei pentru Dez­voltarea Ro­mâniei. Economistul Dragoş Cabat comen­tează, la rândul său: „Noi ne-am dorit şi ne dorim să fim în grupul întâi, al acestei Europe noi, dar nici nu avem moneda euro, nici geografia nu ne ajută de data asta. Vom rămâne în grupul al doilea, cu toate consecinţele ce rezultă de aici. Când Uniunea era «împreună», oricât de mic erai erai băgat în seamă”, comentează economistul Dragoş Cabat.
Preşedintele Comisiei Europene Jean- Claude Juncker a prezentat miercuri un plan de reformă a UE, îmbrăţişat imediat de Franţa şi Germania. Sunt cinci propuneri în proiectul lui Juncker, dar ideea de forţă este realizarea conceptului de „Europă cu două viteze”, adică împărţirea clubului în două grupuri de membri.
„Definirea ambiţiei de a face parte din nucleul dur al Uniunii – susţinută de preşedinte şi de principalele partide - nu este o idee proastă. Marea problemă este că, între decla­ra­rea ambiţiei şi capacitatea noastră de a ajunge acolo, este o prăpastie. Apoi, când eşti în ultimul cerc de la periferie în care te-a arun­cat sistemul de guvernanţă şi starea eco­no­miei, este şi mai greu de făcut saltul spre cen­tru”, comentează Mircea Geoană (desen stânga), fost minis­tru de externe, preşedinte al Aspen România.
Pentru economistul Adrian Codîrlaşu depinde de România ce drum vrea să apuce: „Cei care vor mai multă integrare vor merge în acest sens. Cei care nu vor, pot rămâne la stadiul în care sunt”. Codîrlaşu face parte din grupul mai optimist al economiştilor şi nu ar ezita să propună o cât mai grabnică aderare a României la zona euro, având în vedere că, după cum spune, apartenenţa la acest club „ne-ar disciplina” foarte mult. Altfel spus: depinde de România dacă va vrea să pătrundă în cercul select al noii Uniuni.
„Nu cred că nucleul dur va pune piedici. Cred că va dori ca mulţi dintre membrii Uniunii să meargă în direcţia consolidării instituţionale.”
Dimpotrivă, alţi economişti cred că apariţia acestei Europe a cercurilor concentrice va însemna bariere în plus pentru România, asa cum s-a întâmplat cu adererea la Spaţiul Schengen, unde sunt invocate chestiuni care nu au nici în clin nici în mânecă cu soliditatea frontierelor.
România a dorit în trecut să facă parte din primul cerc al UE înainte chiar ca cercurile să fi fost inventate – trebuie amintită insistenţa din 2012 a fostului preşedinte Traian Băsescu pentru o „Europă federală” sau de adoptarea în dreptul intern a „obiectivelor pe termen mediu” (MTO), deşi România nu era obligată să facă acest lucru, nefiind în zona euro. Opţiunea nu s-a schimbat de atunci. Miercuri, preşedintele Klaus Iohannis a dezavuat ideea unei Europe cu două viteze, arătând că România reconfirmă angajamentul „ferm de a contribui la consolidarea proiectului european”.
„Pentru România, continuarea integrării la nivelul UE rămâne un obiectiv strategic. Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze - o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia sa, asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. Şeful statului a subliniat că România se pronunţă pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă", anunţa miercuri Administraţia Prezidenţială. Ieri Liderul PSD, Liviu Dragnea, a a anunţat că formaţiunea sa îi propune preşedintelui Iohannis să iniţieze consultarea partidelor politice, în perspectiva participării României la dezbaterile privind viitorul Europei, pentru stabilirea unei viziuni comune care să fie promovată unitar. După cum vedem din trecut, România vrea să fie cât mai aproape de centru, dar una este să vrei şi alta este să şi poţi. Pe de o parte, este clar că în UE lucrurile nu mai pot continua aşa, sau, dacă actuala stare continuă, aceasta este reţeta spre disoluţie. Extrema acestei perspective, federalizarea, este şi ea o chestiune nepopulară, greu de înghiţit la nivelul întregii Uniunii, astfel că se va alege o cale de mijloc, comentează economistul Aurelian Dochia.
„Ceea ce rămâne pe masă va fi propunerea ca statele să meargă cum doresc sau cum pot. România nu are şanse să intre în primul cerc care va fi constituit din membrii zonei euro, dar nu din toţi membrii acestei zone ci, probabil, din Franţa, Germania şi Benelux care vor putea merge, fiscal şi bugetar, către integrare. Nu se va regăsi nici în cercul al doilea, pentru că nu face parte din zona euro şi este posibil şi ca, din aceste ţări, unele să părăsească moneda unică. România va fi în cercul al treilea, pentru că nici nu ar putea face faţă rigorilor din zona euro. Pentru ţările din acest cerc, între care şi România, deci, vor fi foarte multe lucruri de negociat – pentru că va exista capacitatea de negociere“.
Potrivit lui Dochia, dacă Europa cu două viteze devine realitate, şi evoluţia va deveni mai dificilă. România îndeplineşte de doi ani criteriile formale de aderare la euro, dar nu a făcut nici acum cerere pentru a intra în ERM 2, anti­ca­mera euro, din cauza nivelului redus al bună­stării cetăţenilor României care – s-a spus - ar face dificilă convieţuirea în acest club.
„Este o chestiune de dorinţă. Dar drumul va deveni mai dificil. Ţările de acolo vor fi mult mai reticente şi vor avea şi capacitatea a întârzia lucrurile. Tratatele vorbesc de «sustenabilitate». Vor zice: «da, aţi îndeplinit criteriile, dar sustenabilitatea?»”, comentează Dochia.
Cabat admite că, până la urmă, legile se pot adapta şi adopta, corupţia poate fi redusă, instituţiile pot fi puse la punct, dar marea rană a României rămâne nivelul de trai şi, din câte se vede, Europa se va despărţi potrivit acestui criteriu. Cei care au un nivel de trai ridicat nu vor avea problemă să-şi croiască instituţii compatibile – nu vor emigra olandezii în Germania, dacă cele două ţări ar avea o politică fiscală comună. România va avea însă probleme mari, dacă s-ar alinia la această politică, pentru că atunci ar pierde toţi investitorii care vin aici pentru că sunt mai puţin impozitaţi. Altfel spus, problemele sunt structurale, arată economistul. România a avut mult de câştigat de pe urma UE, mai spune Cabat , iar revenirea la trecut ar fi o dramă.
Însă, după cum arată Pogonaru, starea unei economii şi a unei societăţi precum cea românească erau cunoscute, iar vest- europenii au profitat şi ei de situaţie, promisiunea fiind o aliniere în timp a instituţiilor şi a economiei. Noi am îndeplinit o bună parte din ce ne era trasat – avem, de bine de rău, o economie de piaţă funcţională, deţinută pe jumătate de companii străine. Am privatizat economia, uneori pe puţin, pentru a ne încadra în cerinţele de etapă. Ce facem în continuare?
„Ce se va întâmpla cu multe din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru a evita infringementul pe diferite zone? Ce facem cu preţul la gaze, îl mai liberalizăm – iată trebuie să îndeplinim unele condiţionalităţi despre care nu putem să spunem că sunt neapărat bune pentru economia noastră. Continuăm acestea doar de teama infringementului, fără a mai spera la o armonizare, la o aliniere? Ne-am îndeplinit partea de datorie, dar ceilalţi nu-şi îndeplinesc partea lor de contract? De aceea spun că apariţia unei Europe cu două viteze ar fi un lucru extrem de frustrant pentru noi şi ne-ar da senzaţia că am fost mereu păcăţiţi”, comentează Pogonaru
Bejegyezte: dátum:

2017-03-02

Cluj-Napoca: Prima Grădină Botanică a orașului, TĂIATĂ pentru a fi construit un hotel care v-a avea o parcare doar de 35 mp( cca 5-6 mașini !)

Mai bine de cinci ani unii de la Primăria municipiului Cluj au început un adevărat ”război” împotriva celor care locuiesc în așazisul ”Centrul istoric al municipiului” în proiect care ar merita o mai bună derulare decât acela de a face presiuni asupra au proprietate clasificat monument istoric, care după părerea noastră întră sub incidența legii 422 (legea monumentelor istorice). 
Din articolul mai jos însă se poate vede că tot acei ”unii” de la Primărie consideră că își pot fenta opinia publică și-și  pot ”aranja” ”relațiile de colaborare” cu unii pus pe căpătuială. 
După ce a ieșit mârșăviile unora de la această instituție , care în mod normal ar trebui să-i apere pe cetățenii de astfel de ”întâmplări” se pun în același nivel cu unii șmecherii. Vom reveni asupra acestei probleme dar să lăsăm cititorul să înțeleagă ce s-a putut întâmpla cu o perlă ecologică al Clujului... Civicul Ardelean

Prima Grădină botanică a Clujului tăiată ”noaptea ca hoții”. Noi documente care aruncă o altă lumină asupra celor petrecute

Clujenii care locuiesc pe strada Avram Iancu au pornit un adevărat război al actelor pentru a afla cine și de ce a permis tăierea celor 33 de arbori seculari din prima Grădină Botanică a Clujului.
Din răspunsul primit de la Garda de Mediu Cluj se arată că: 
”Ministerul Culturii și Cultelor, prin adresa 7735/27 din iulie 2008, adresată beneficiarului Rodean Dumitru, privind hotelul S+P+4E, comunică faptul că ”lucrarea nu se avizează”. 
Prin adresa nr. 53439/23.03.2016, Primăria Cluj-Napoca, prin Serviciul Spațiilor Verzi, Ecologie Urbană, informează pe domnul Szekely Arthur Bela - pentru domnul Rodean Dumitru - cu privire la faptul că solicitarea dânsului de a tăia un număr de 33 de arbori nu poate fi soluționată deoarece suprafața respectivă are destinație spații verzi. 
Garda Națională de Mediu Cluj a solicitat IPJ Cluj, prin adresa 470/SCJ/22.02.2017, să ne comunice eventualele date de identificare ale persoanelor care au efectuat tăierile precum și dacă acestea au fost deja sancționate contravențional pentru aceste fapte. 
De asemenea, Garda de Mediu Cluj a cerut Inspectoratului de Stat în Construcții să verifice legalitatea emiterii autorizației de constuire nr. 1218 din 05.10.2015 (pentru ”Imobil cu funcțiune de hotel, 2S+S+P+2E+2M- amenajări exterioare), incluvis a actelor care au stat la baza emiterii precum și verificarea respectării procentului de ocupare a terenului”. 







Oamenii au solicitat Gărzii de Mediu Cluj să intervină în acest ”masacru” forestier. 
”Dupa raspunsurile evazive oferite de Primaria Cluj-Napoca si Agentia de Protectie a Mediului Cluj la sesizarile noastre (proprietarii imobilului din str. M. Kogalniceanu nr.8); prin care se arunca responsabilitatea de la o institutie la alta, avem in sfarsit o Adresa a Garzii Nationale de Mediu Cluj prin care se lamuresc unele aspecte referitoare la aceste taieri abuzive de arbori seculari in centrul Clujului Medieval; in sensul ca aceasta face lumina referitor la statutul pe care il are aceea gradina situata la adresa str. A. Iancu nr. 21-23: un spatiu verde situat langa zidul cetatii medievale a Clujului cu un continut de 33 de arbori seculari.
Multumim Garzii Forestiere Cluj, Inspectoratului de Politie Cluj si Parchetului Cluj care au inceput o ancheta in acest sens pentru lamurirea situatiei.
Noi, proprietarii imobilului situat in str. M. Kogalniceanu nr. 8 suntem socati si revoltati de reactia Primariei Cluj-Napoca si a Agentiei Nationale de Protectia Mediului Cluj care incearca prin orice mijloace sa se disculpe si sa arunce responsabilitatea la alte Institutii in loc ca macar in ultima clipa sa remedieze o situatie care este absolut incredibila intr-un oras care a candidat la titlul de “Capitala Culturala Europeana 2021”.
Stimate d-le Primar si Consiliu Local Cluj-Napoca, am consultat mai multi arhitecti de renume din orasul nostru si cu totii sunt stupefiati de ce se intampla acolo pe str. A. Iancu nr.23-25. 
Cu totii stiu de aceasta “grozavie” de proiect: Hotel 2S-D-P-2E-2ER, cu o inaltime de la sol de 21 metri, 88 de camere si 4 sali de congres, proiect care a inceput sa fie introdus in sedintele de Urbanism a Consiliului Local Cluj-Napoca incepand cu anii 2005-2006 si a fost respins de nenumarate ori datorita gravelor probleme pe care le avea. 
Va rugam pe dv. sa faceti toate demersurile de suspendare-anulare a acestei Autorizatii de Construire nr. 1218/05.10.2015 si de readucerea a acestei gradini la statutul de spatiu verde”, a precizat Lorin Sintamarian, cel care a sesizat Garda de Mediu.
Primăria Cluj-Napoca, acuzată că a emis autorizația de construcție pentru ridicarea unui hotel cu 100 de camere pe locul primei Grădini Botanice a Clujului, se apără. Vezi AICI documentele.


Prima Grădină Botanică a Clujului, TĂIATĂ legal. Cine a emis autorizația
Primăria Cluj-Napoca, acuzată că a emis autorizația de construcție pentru ridicarea unui hotel cu 100 de camere pe locul primei Grădini Botanice a Clujului, se apără.
Municipalitatea a adus unele ”clarificări în legătură cu lucrările de pe strada Avram Iancu nr. 23-25”.
Astfel, autorizația de construcție s-a dat numai cu acordul Agenției de Protecție a Mediului Cluj. ”A fost emisă A.C. nr. 1218/05.10. 2015 pentru executarea lucrărilor de ”Imobil cu funcțiunea Hotel 2S+D+P+2E+2M, amenajari exterioare”, cu termen de execuție de 36 de luni de la data începerii lucrărilor (din data de 14.06.2016).
Autorizația de Construire emisă de Primăria Cluj-Napoca are la bază toate avizele și documentele necesare, inclusiv Decizia nr. 475/28.11.20113, eliberată de Agenția pentru Protecția Mediului (anexată prezentei informări), prin care se specifică faptul că proiectul nu se supune evaluării impactului asupra mediului.
Specificăm faptul că Primăria Cluj-Napoca a emis această autorizație de construire în conformitate cu legislația în vigoare. În cazul în care municipalitatea nu elibera autorizația de construire, funcționarii Primăriei se făceau vinovați de abuz în serviciu, în condițiile în care solicitantul avea toate avizele legale”.







Observație red.
Deși primăriei s-a prezentat un așa zis ”aviz de mediu” existau unele dubii asupra acordării autorizărilor ulterioare.
Să luăm din condițiile de realizare în care este specificat că spațiul ptr parcare este de 35 mp!!! 
Dacă facem abstracție că drumul de acces și așa este foarte încărcată - deși are mai multe benzi - pe o suprafață de 35 mp nu se pot asigura numărul de parcări mai mult de 6 autoturisme ceeace nici pentru cei care se vor caza în hotelul ce se vrea să se construiască nu să fie destul pentru o sala de conferință de 350 de locuri?!?    
Bejegyezte: dátum:

2017-02-28

Ambasadorul Rusiei, în vizită la Satu Mare

15 Februarie 2017

Primarul Kereskenyi Gabor l-a primit miercuri pe E.S. Ambasadorul Federației Ruse în România, Valery Kuzmin, aflat în vizită în municipiul Satu Mare.
Edilul-șef i-a prezentat ambasadorului oportunitățile de dezvoltare și potențialul turistic al orașului nostru.
“Legăturile economice cu Rusia au fost în trecut foarte puternice și ar putea fi reluate. Rusia a fost principala piață de desfacere pentru fabricile de mobilă din Satu Mare. Recâștigarea acestei piețe este foarte posibilă, ceea ce ar aduce mari beneficii orașului nostru” – a scris primarul pe contul său de Facebook.
Bejegyezte: dátum:

Funka la Ardud: șvabii au alungat iarna! Ardud - Oraș Turistic Medieval

 26 Februarie 2017
La Ardud a avut loc sâmbătă tradiționala sărbătoare şvăbească numită “Funka”. 
După săvârşirea Vecerniei, toţi şvabii s-au adunat pe câmp, la ieşirea din Ardud spre Gerăuşa, unde au aprins un foc mare şi au aruncat discuri din lemn în flăcări, numite şaibe. După obicei, localnicii au aprins o cruce înaltă din lemn şi paie, pentru alungarea spiritelor rele din zonă şi a iernii.
Conform tradiţiei, crucea trebuie să fie doborâtă de flăcări, iar odată ajunsă la pământ, ea va aduce noroc şi prosperitate pentru locuitorii zonei care se află în partea de oraş înspre care a căzut.
Un alt obicei este acela de a se face un foc mare pentru fata bătrână a satului, pentru a reuşi să se mărite în acest an. Totodată, tinerii înroşesc şaibe, pe care încearcă să le arunce cat mai departe, în speranţa că relaţia actuală va rezista cât mai mult în timp.
Potrivit tradiţiei, în cazul în care obiectul se opreşte undeva aproape de tânăr, atunci el se desparte de iubita lui. Această practică a fost exersată şi de copii, cu scopul de a căpăta îndemânare, pentru ediţiile viitoare ale sărbătorii.
Bejegyezte: dátum:

De se comportă aşa Primăria Cluj?

Mai jos reproducem o întrebare ce şi-a pus un cititor al nostru pe Facebook . Fiind avocat de profesie ne miră că nu înţelege de ce contină primarul  să arunce banii publici şi ne întrebăm  şi noi la rândul nostru de ce doreşte cu îndârjire conducerea primăriei să se cramponeze să nu pună o tablă la întrările urbei cu trei denumiri: Cluj - Kolozsvár - Klausenburg? Dar probabil că aşa se răzbună pe cetăţenii urbei, după ce a pierdut ca să ne bucurăm  că municipiul nostru să fie capitala culturală.... Civicul Ardelean. 
M-a surprins plăcut declaraţia USR, cea referitoare la plăcuţele bilingve. Nu numai că acest tânăr partid de succes a pledat pentru punerea plăcuţelor bilingve, dar a emis o întrebare genială: de ce o asemenea chestiune trebuie să se rezolve la Tribunal?
Mai mult decât atât, foarte multe comentarii în spaţiul virtual s-au referit la neînţelegerea intenţiei de declarare din partea primăriei a recursului în cauză, încă în minutul aflării rezultatului. Reamintesc, în data de 21.02.2017, Tribunalul a admis solicitarea Asociaţiei Minority Rights şi a obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca la amplasarea de indicatoare bilingve (în limba română şi maghiară) la intrările şi ieşirile din municipiu. Am onoarea de a fi preşedintele şi avocatul asociaţiei reclamante. 
Purtătorul de cuvânt al primăriei în momentul aflării rezultatului a declarat că vor ataca sentinţa cu recurs. Acum, foarte mulţi oameni, fără studii juridice, se întreabă de unde o asemenea reacţie? Şi de ce?
Oamenii normali nu cunosc la modul ştiinţific problematica, însă bunul simţ îi direcţionează corect. Într-adevăr, procesul psihologic al justiţiabilului normal este următoarea: ia la cunoştinţă sentinţa defavorabilă lui şi nu se simte bine. Va aştepta comunicarea sentinţei motivate, va citi motivele şi se va consulta cu unul sau mai mulţi avocaţi dacă este oportună declararea unui recurs. Repet, este vorba de un justiţiabil normal. Procesomanii gândesc altfel…
Cum de a ajuns Primăria Cluj-Napoca o entitate procesomană? Povestea este lungă şi caracterizează toate primăriile. Totul a început în anii ’90. Primăria s-a opus în câteva procese de obligare a încheierii unor contracte din partea unor cetăţeni. 
Unii cetăţeni, după ce au câştigat procesul în prima instanţă, doreau să evite judecata în apel şi recurs. Şi-au întrebat avocaţii ce salariu are juristul primăriei? 
Răspuns: „90 de dolari pe lună”. Întrebare: „cât m-ar costa apelul şi recursul?” Răspuns: „cam 5-600 de dolari.” Întrebare: „cum se numeşte juristul primăriei?” După răspuns, clientul dispare. După o zi-două: „domnul avocat puteţi scoate sentinţa, nu se face apel.” „Cât o fost?” Răspuns client: „300 de dolari”. Super! 
Toată lumea a ieşit bine. Pentru o simplă omisiune juristul încasează 3 salarii. Clientul nu mai plăteşte avocatul. Dar avocatul nu se păgubeşte, căci are el destule procese. Primăria nu va plăti cu titlu de cheltuieli de judecată 5-600 de dolari. Şi erau multe cauze….Ah, scumpii ani ’90. Era inocenţei…
Dar, s-a stricat lumea. Ca o umbră neagră, ca Sauron în Stăpânul Inelelor, din întuneric s-a ridicat o putere întunecată şi sumbră. O putere care a ucis orice speranţă în inima funcţionarilor. O putere atât de mare şi neiertătoare, cum nu există în întreaga Cale Lactee. Curtea de Conturi. 
De la naşterea acestei puteri, orice sentinţă prin care o instituţie de stat a pierdut, trebuia apelată şi recurată, indiferent de şansele de reuşită. Lupta cu cetăţeanul a devenit necruţătoare. Juristule, nu ai apelat, nu ai recurat sentinţa, plăteşti, ţi se impute întreaga sumă care trebuia să plătească primăria! Numai orcii denumiţi şi avocaţi s-au bucurat. De atunci, în loc de un onorariu, trei onorarii. 
Când soarta oamenilor părea pecetluită, speranţa era pierdută, a apărut un tânăr hobbit, care în campania electorală l-a învins pe Funár Gyuri bácsi! A demonstrat la toată lumea că primăria va prospera….A arătat cifre concrete cât plăteşte Primăria Cluj-Napoca în procesele pierdute, fără şanse. Era vorba de sume uriaşe, cu care se puteau face multe în Cluj.
Dar, după ce a câştigat, inelul i-a otrăvit sufletul, s-a supus lui Sauron, a trecut de partea întunecată a forţei, in the dark site of the force. 
Când am povestit unui coleg străin, cum stau lucrurile, adică, faptul că primăria trebuie să se judece până la capăt cu cetăţeanul (toate primăriile), acesta a crezut, că ori sunt prost, ori am înnebunit şi aşa mai departe. Oblio în ţara dimensiunilor ascuţite…
În orice caz în Occident, la nivelul primăriilor, treaba stă în felul următor: primăria are jurist sau jurişti, care sunt specialişti în domeniul dreptului administrativ. Are şi avocat/avocaţi (în funcţie de mărime şi posibilităţi) angajaţi, care consultă cauzele şi oferă consultaţii, dacă merită judecata, dacă se merge mai departe, dacă se va negocia cu cetăţeanul reclamant etc. La noi nu se poate aşa ceva. Nu există cale de mijloc, cum spunea tovarăşul Lenin….
Acum înţelegeţi? Nu? Nici eu!

Turnul multiculturalităţii şi birocraţia sinucigaşă.
Între multiculturalitate şi birocraţie există legătură strânsă. Nu ştiaţi? Vă asigur că-i aşa. Dar numai pe la noi. În procesul indicatoarelor bilingve de la Tribunalul Cluj, Primăria municipiului Cluj-Napoca a pledat pentru respingerea acţiunii, căci în opinia sa un asemenea demers este inutil.
Şi, acum un an, s-a depus o documentaţie voluminoasă al unui turn, totem al multiculturalităţii, care va ura un binevenit în cinci limbi: română, engleză, franceză, germană şi maghiară. Acum, trecând peste faptul că, din păcate, în limba franceză şi nici în cea engleză Clujul nu îşi are denumirea corespunzătoare, noi, cei de la Minority Rights ne-am exprimat bucuria că va exista şi un asemenea totem. Dar, am arătat că dorim şi indicatoare oficiale bilingve, dacă aşa prevede legea. Obligatoriu. De ce numai „sau sau”, să fie „şi şi”. Ca în Occident.
Studiind însă dosarul „multiculturalităţii” am rămas şocaţi! Amplasarea acelui turn, conform documentaţiei avea de parcurs vreo şapte etape. Prima etapă s-a apropiat spre faza finală. După doi ani! Nu-i superfain? Făcând nişte calcule estimative, în ritmul actual turnul se va amplasa cam peste cincizeci de ani…Proiectul are nevoie de foarte multe avize şi aprobări. De exemplu, anul trecut se desfăşura munca asiduă de defalcare topografică a câtorva metri pătraţi la diferitele locaţii de amplasare. Probabil, pentru ca ulterior să nu se proiecteze autostradă peste măreţul turn. Asta mai înţelegem (cu greu), dar avize de la mediu, urbanistică, precum şi nenumăratele compartimente obositoare ale primăriei, la ce folos? Iată o birocraţie sinucigaşă. 
Adică, ca şi cum, să zicem, vreau să sădesc un salcâm în propria mea grădină. Bun…Angajez un expert să defalcheze topografic vreo cinci metri pătraţi, ca nu cumva din greşeală, peste ani să pun peste un nuc, să zicem. Omul poate deveni senil cu timpul. Mă duc după aceea la Agenţia de Mediu, cu cerere motivată, de ce nu sădesc nuc, care emite incomparabil mai mult ozon. După aia fuga la Direcţia silvică să-mi includă topograficul defalcat în fondul forestier naţional…Urmează departamentul urbanistico- imaginastic al primăriei, pentru avizul în principiu…Asemenea gânduri comice mă măcinau anul trecut.
Şi iată că, la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, 2017, m-a angajat primul client cu dosar penal cu acuzaţia de a fi tăiat trei salcâmi din propria grădină. Infracţiune silvică. L-am întrebat pe poliţistul care s-a sesizat, dacă cu ocazia tăierii a trecut vreo căprioară peste care s-a prăbuşit arborele, rănind-o mortal? Mi-a răspuns, în stilul poliţienesc nepoliticos („bulo”) să pun mâna pe carte, adică pe noile modificări ale Codului Silvic. 
M-am conformat…şi oops… Overlorzii întunecaţi ai ocoalelor silvice au pătruns şi în grădinile noastre. Nu le mai satură nici codrul.
Dacă modestele mele scrieri vor fi vreodată nominalizate la vreun premiu, în România categoria vizată va fi eseul realist, dar în Occidentul străin şi îndepărtat, numai şi numai categoria ficţiunii suprarealiste.
Bejegyezte: dátum:

Satu Mare a găzduit Congresul Național al Partidului Civic Maghiar din România

Florin Răchitan - 11 Februarie 2017
Cel de-al V-lea Congres Național al Partidului Civic Maghiar (PCM) a fost găzduit sâmbătă de sala Filarmonicii „Dinu Lipatti” din Satu Mare, în prezența unui număr de 88 delegați din opt județe ale Transilvaniei, dar și numeroase oficialități, printre care și vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt.
Așa cum a subliniat președintele organizației sătmărene a PCM, Hegedus Pal, desfășurarea acestui eveniment în orașul nostru este o recunoaștere a rezultatelor bune pe care le-a obținut în județul Satu Mare această formațiune politică la alegerile locale de anul trecut, când și-a adjudecat conducerea primăriilor din patru comune, dominate până atunci de UDMR sau FDG, precum și mai multe mandate în diferite consilii locale.
Înființată ca formațiune concurentă a UDMR, Partidul Civic Maghiar a devenit partener al acestuia la ultimele alegeri parlamentare, în spiritul unității și cooperării tuturor maghiarilor din Transilvania, ceea ce s-a văzut și pe rezultatul obținut în urma scrutinului din decembrie.
Pentru a accentua importanța acestui spirit, dar și susținerea colaborării celor două partide de către autoritățile din patria-mamă, locurile de pe primele rânduri din sală au fost ocupate atât de președinții organizațiilor naționale ale acestora, Biro Zsolt, respectiv Kelemen Hunor, precum și de reprezentanți de frunte ai Guvernului de la Budapesta și ai consulatelor Ungariei de la Cluj și Miercurea Ciuc.
Același spirit de unitate și cooperare a fost și tema principală a discursurilor rostite de invitații de onoare, cu completări din partea vicepremierului Ungariei și a liderului UDMR, care s-au referit și la evenimentele petrecute în ultimele săptămâni în România, explicându-le prin prisma luării de poziție prezentată de Kelemen Hunor în urmă cu trei zile în plenul Parlamentului de la București(lupta anticorupție este bună, dar pe alocuri e folosită în scopuri politice sau împotriva reprezentanților minorităților, în timp ce statul de drept în România e o iluzie, de aceea UDMR a participat la dezbaterile despre moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu, însă s-a abținut de la vot n.r.).
Un moment ce a adus „zâmbete pe sub mustața” unora dintre cei din sală a fost discursul primarului Kereskenyi Gabor, care nu a ezitat să atace un alt invitat prezent în sală, președintele organizației municipale ALDE Satu Mare, Adrian Ștef, dojenindu-l pentru ceea ce consideră a fi mesaje dușmănoase pe care acesta din urmă le-a postat pe Facebook în ultima vreme împotriva comunității maghiare, în ciuda originilor sale etnice, parțial maghiare.
Acesta a fost, de-altfel, cel mai tensionat moment al congresului, ale cărui lucrări au constituit mai degrabă simple formalități, în condițiile în care nu a fost vorba de alegerea vreunei conduceri noi la nivel național sau județean, singura noutate pentru care a fost nevoie de votul delegaților fiind o mică modificare în statut pentru a permite alegerea unui președinte executiv, funcție ce nu a existat până acum în cadrul PCM.
Atmosfera generală a lucrărilor congresului PCM a fost reflectată probabil cel mai bine în poezia „La Dunăre” de Jozsef Attila, recitată la începutul evenimentului de către un artist care s-a folosit și de o tobă de șaman pentru a accentua efectul dramatic al versurilor:
Mama-i cumană, tata-i jumatesecui, jumate român ori de tot.Gura mamei mi-a dat dulci dumicate,într-a tatii adevăru-şi găsea loc.Ei se îmbrăţişează când mă mişc.Din pricin-asta mă-ntristez uneori -asta-i trecerea. Aşa sunt. Îmi zic:"Ai să-nţelegi când nu vom mai fi noi!..."
Bejegyezte: dátum:

2017-02-25

Unul dintre proiectele-cheie ale programului de guvernare are parte de o primire nedumerită, încă dinaintea semnării actului său de naştere. Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) debutează cu multe întrebări şi puţine răspunsuri

Dacă guvernul vede în el pa­na­celul ce vindecă rănile econo­miei, criticii guvernului cred că avem de-a face cu o încer­care de a controla politic chiar acea mică parte a economiei (4%) care a mai rămas în mâinile statului, dar care aduce buge­tului consolidat venituri anuale de 2,6 miliarde de lei din dividende.
La mijloc, instituţiile in­ter­naţionale pre­cum Banca Mondială spun că „sunt inte­re­sate“ de proiect, iar economiştii aş­teaptă să va­dă cum şi dacă România va deveni al 46-lea stat al lumii care are un „fond suveran de investiţii“.
„Cred că este un proiect ambiţios şi, din păcate, istoricul de administrator al statului român nu îl recomandă ca o entitate capabilă să demareze şi să ducă la bun sfârşit un astfel de proiect. Deci riscurile sunt mari“, comen­tea­ză economistul Radu Crăciun, într-o opi­nie publicată astăzi de ZF.
Analistul financiar Ionel Blănculescu care singur îşi spune „părintele proiectului“, având în vedere că a propus, încă din 2009, con­sti­tuirea Fondului, ca un răspuns la criza econo­mi­că ce se aşternea în faţa economiei Româ­niei, este categoric: „Statul poate să obţină venituri din taxe, dar poate, la fel de bine, să câştige din activitatea proprie“. 
Ionel Blănculescu: „Statul poate să fructifice multiplele oportunităţi, care sunt cu sutele pe plan internaţional. Şi le poate fructifica prin intermediul acestui fond, ceea ce nu poate întâmpla în momentul de faţă“.
În opinia lui Blănculescu, fondul suveran trebuie să funcţioneze ca un fond de investiţii, adică să iasă pe pieţele externe în căutarea oportunităţilor pentru maximizarea profitului şi, din banii obţinuţi, poate finanţa o serie de proiecte din ţară, dar nu orice proiecte, ci doar pe acelea care vor aduce profit. Ca să poată realiza acest lucru, Fondul trebuie să fie complet independent politic, „un fel de Fondul Proprietatea sau Advent (fondul american de investiţii care, recent, prin exitul din afacerea spitalul Regia Maria a obţinut în jur de 80 mil. euro, adică mai mult decât dublul banilor investiţi - n.red.). Potrivit intenţiilor enunţate în programul de guvernare, FSDI finanţează construirea de spitale regionale şi locale, autostrăzi, dar capitalizează şi companii publice precum CFR sau Tarom sau construieşte afaceri de la zero. Mai mult, Fondul pare că urmează să aibă o comandă politică, de vreme ce va fi în curtea Miniserului Economiei, o instituţie condusă de oameni politici.
Dacă lucrurile urmează să stea chiar aşa, există obiecţii împotrivia unei asemenea structuri, iar economistul Florin Cîţu, ales senator din partea PNL la ultimele alegeri, le subliniază într-un comentariu, acid, publicat pe reţelele de socializare: Fondul ar fi, în opinia sa, „născut şi crescut pentru a fura“.
A fura de la cine şi ce? Potrivit senatorului liberal care anunţă că va aduce problema în faţa Comisiei de buget a Senatului, PSD strânge toate companiile la un loc, într-o mare societate naţională, numită FSDI pentru ca decizia să aparţină unui singur om, numit politic, iar controlul a ceea ce a mai rămas din companiile de stat să devină exclusiv politic.
„Prin constituirea acestui fond, PSD recunoaşte din start că fondul debutează cu gaură la bugetul de stat de 2,6 miliarde lei. Asta pentru că dividendele nu mai vin la buget, unde erau folosite pentru finanţarea deficitului de la asigurări sociale, de exemplu. Acum sunt la dispoziţia unui singur şmecher, Dragnea.“
Despre ce vorbim totuşi?
La începutul acestei luni, guvernul a adoptat un aşa-numit „memorandum“ pentru începerea demersurilor privind crearea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, dar clarificări suplimentare faţă de ceea ce este consemnat în programul de guvernare care anunţa crearea acestui fond nu au fost aduse. Potrivit lui Alexandru Petrescu, ministrul economiei la acea vreme, a fost creat un “grup de lucru“ interministerial format din reprezentanţii ministerelor Economiei, Finanţelor, Consiliului Concurenţei şi ai ASF care va analiza modul în care va fi creat fondul.
Două săptămâni mai târziu, Corina Popescu, secretar de stat la Ministerul Energiei, a vorbit şi ea la conferinţa „ZF Power Summit ‘17 – Fuel of the Future“ despre înfiinţarea Fondului Suveran, afirmând că „grupul de lucru“ analizează fiecare companie la care statul este acţionar şi că procesul de listare a Hidroelectrica a fost amânat, amânare care are legătură de înfiinţarea Fondului.
Prin urmare, informaţiile cele mai solide rămân tot cele din programul de guvernare. Potrivit acestora, pornind de la experienţa unor state precum Norvegia, Franţa, Italia sau Polonia, guvernul român va înfiinţa Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI). Acesta va fi alcătuit, în principal, din companiile de stat profitabile. Fondul se va folosi de veniturile din dividende ale acestor companii şi de veniturile provenite din emisiuni de obligaţiuni sau din vânzarea de active neperformante (case de odihnă, hoteluri – aparţinând unor companii al căror obiect de activitate este cu totul altul). Potrivit sursei citate, scopul fondului va fi să dezvolte sau să construiască de la zero, singur sau împreună cu alte fonduri de investiţii sau investitori privaţi, afaceri în domenii prioritare pentru stat, care să se susţină economic.
Iată frazele-far din programul de guvernare care descriu funcţionarea Fondului: “Estimăm că 10 miliarde de euro vor intra în economia României în următorii patru ani prin FSDI. Fondul va duce, printre altele, la apariţia a numeroase fabrici în agricultură şi industrie, dar şi la capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Şantierul Naval Constanţa, CEC, Nuclearelectrica, astfel încât acestea să-şi poată extinde activitatea sau, după caz, să achiziţioneze noi capacităţi: flotă de avioane, de nave, de garnituri de tren. Cele mai mari investiţii ale FSDI în următorii patru ani se vor realiza în sănătate, prin construcţia unui spital republican şi a opt spitale regionale. Valoarea totală finanţată din FSDI este estimată la 3,5 miliarde de euro“.
Potrivit estimărilor, bugetul de stat va pierde, într-o primă fază, 2,6 mld. lei, cât reprezintă dividendele anuale încasate de stat de la companiile sale. Dar programul de guvernare susţine: deşi bugetul de stat se va diminua iniţial cu 2,6 mld. lei, datorită activităţii economice puternice a FSDI, se vor încasa la buget sume din taxe şi impozite de aproximativ 9 mld. lei. În acest fel, în 2020, surplusul anual adus la bugetul de stat de către FSDI va fi de cel puţin 6 mld. lei.
Tocmai paleta largă de intenţii cuprinse în această sumară descriere din programul de guvernare îi nedumereşte pe unii economişti. Potrivit lui Radu Crăciun, există două condiţii absolut esenţiale pentru ca un astfel de fond să aibă o şansă de succes: în primul rând, definirea foarte clară a obiectivului, a mandatului şi a motivului pentru care se înfiinţează (pentru că un fond nu se poate ocupa de atât de multe proiecte precum cele enunţate, fără pericolul de a eşua) şi, în al doilea rând, independenţa sa politică.
Despre această independenţă politică vor­beş­te şi Ionuţ Blănculescu. El vorbeşte însă des­pre ce, în opinia sa, ar trebui să fie, nu despre ceea, cu siguranţă, va fi: „Statul îşi creează această structură de afaceri. Capitalul său de ple­care – veniturile din dividende pe care bu­getul le încasa până la constituirea fon­dului – este doar momentul T0, iar banii tre­buie mul­tiplicaţi. Dacă fondul se bazează doar pe ceea statul obţinea din dividende, nu am făcut nimic. Nu merge nici cum se întâmpla la com­paniile de stat – cheltuiesc un leu şi câştig şapte bani. Fondul trebuie să investească în proiecte viable, iar politica o face fondul, nu statul; el poate să refuze proiectele propuse de admi­nistraţie. Fondul nu va investi niciodată ca­ritabil – nu e ajutor de stat, nici puşculiţă, el nu in­ves­teş­te în proiecte sociale.“ Doar că, dacă va fi să existe în România un fond precum cel descris mai sus de Blănculescu, atunci el va fi complet diferit de cel descris în programul de guvernare, care sus­ţine: „Cele mai mari investiţii ale FSDI în urmă­torii 4 ani se vor realiza în sănătate, prin cons­­truc­ţia unui spital republican şi a 8 spitale regio­nale.“
Ce fac alte fonduri suverane
Programul de guvernare care anunţă crearea fondului suveran românesc menţionează ca model pentru fondul românesc, Fondul suveran al Norvegiei, modelul francez şi pe cel polonez. Fondul Norvegian este alimentat cu bani din petrol şi gaze şi este administrat de Banca Centrală a Norvegiei. El ar urma să finanţeze pensiile viitoare, după ce petrolul ţării se va termina, dar statul poate să folosească pentru nevoile sale, 4% din acest fond. Anul trecut fondul avut active de 796 de mld. euro. Banii sunt plasaţi în străinătate în titluri de stat, în acţiuni ale companiilor, dar şi în investiţii imobiliare.
În Franţa există mai multe mecanisme dedicate investiţiilor pe termen lung - Caisse des Dépôts, Le Programme d’investissements d’avenir, Agence des participations de l’Etat sau Bpifrance, o bancă publică de investiţii care finanţează companiile de la lansare până la cotarea pe bursă, prin creditare, garanţie şi fonduri proprii.
În ceea ce priveşte Fondul de Dezvoltare Polonez (PFR), înfiinţat anul trecut, - a cărui funcţionare este detaliată de Mediafax - acesta este alimentat cu bani de la buget şi este gestionat de experţi independenţi, care răspund însă în faţa reprezentanţilor Ministerului Dezvoltării şi de Ministerul de Stat al Trezoreriei. Intenţia a fost de a uni toate instrumentele de finanţare astfel încât solicitanţii de asistenţă financiară să primească rapid servicii, în „one stop shop“, ţinând cont că până anul trecut, au existat 120 de portaluri, mai multe centre de apel, cinci ministere şi şase agenţii care lucrau pe acelaşi domeniu. Bugetul iniţial al FPR este 60 de miliarde de zloţi polonezi (57 mld. lei, 12,6 mld. euro) pentru finanţarea exporturilor şi cinci miliarde zloţi polonezi (circa 4,8 mld. lei, 1,1 mld. euro) pentru investiţii în infrastructură şi pe plan local. PFR poate finanţa un proiect cu sume cuprinse între 30 până la 300 milioane de zloţi polonezi (între 28 şi 280 mil. lei). Fondul va sprijini, de asemenea, antreprenorii care doresc să se extindă pe pieţele externe.
După cum se vede sunt fonduri cu scopuri complet diferite – de la finanţarea pensiilor, până la susţinerea companiilor sau stimularea exporturilor. Fondul suveran românesc trebuie să se decidă ce alege, pentru că modele sunt – 45 de state ale lumii au astăzi “fonduri suverane“.
Bejegyezte: dátum:

2017-02-21

Andrei Pleşu: Gogomănii

20 februarie 2017, 
Dacă mă întrebaţi ce înseamnă „gogomănie”, vă pot spune doar cum resimt eu, ca nespecialist, sonoritatea cuvîntului. E „prostie gogonată”, prostie ţanţoşă, neghiobie, fudulie nătîngă. Prin asociere, îmi sună în minte şi „goangă”, „gogoriţă”, „gogoaşă”. Auzi şi nu-ţi vine să crezi ce proferează, sigur de sine, gogomanul. Uneori e agresiv, alteori doar netot, adesea - lichea. Există, recunosc, şi cazuri de imbecilitate candidă. 
N-avem politicieni, n-avem partide Andrei Pleşu, despre evenimentele de marţi seară Ideaţia gogomanului funcţionează, în asemenea cazuri, ca o flaşnetă stricată, scăpată de sub control, chiar dacă afişează, la bază, bune intenţii. 
Iau, mai mult sau mai puţin la întîmplare, cîteva exemple: 
1. Cutare „analist”, hiperactiv, hipercompetent, mîndru de expertiza sa, declara deunăzi, pe un post de televiziune (unde e un fel de şef), că lucrurile merg rău în scumpa noastră patrie pentru că, între altele, intelectualii se complac într-un statut de inutilitate. Exprimă păreri, opinii, „umori”, fac comentarii, dar „nu pun umărul”, „nu se implică”. 
Aş întreba, mai întîi, în ce calitate vorbeşte domnul cu pricina? E instalator, plugar, încărcător-descărcător? Sînt sigur că ar fi jignit să i se refuze titlul de „intelectual”. 
Păi ce face el, concret, ca intelectual? 
E drept, s-a tot lipit, de-a lungul anilor, de diverşi mahări politici. Ba de Plahotniuc, ba de Geoană, ba de Năstase, ba de Vanghelie, ba de Băsescu. 
Cu ce rezultate? Şi, în fond, ce înseamnă „intelectual”? 
Mai ales la noi, cînd doctoratul a devenit un titlu distribuit în masă? A, e vorba de intelectualii răi, fandosiţi, elitişti, izolaţi în „turnul de fildeş”! Am înţeles: elitiştii să poftească „la şaibă”! Să schimbăm puţin rolurile: scriitorii, pictorii, muzicienii, filosofii, eseiştii să treacă în administraţie şi să vină parlamentarii, politicienii, guvernul şi opoziţia, în terenul liberei creativităţi: să se ocupe de literatură, de muzee, de concerte şi artă plastică. 
E păcat că România interbelică a fost pe mîna unor Brătianu, Take Ionescu, Gh.Duca, Iuliu Maniu etc. Dar asta s-a întîmplat pentru că intelectualii s-au complăcut să rămînă „inutili”. De ce n-a pus umărul Eugen Lovinescu? Cum au ajutat ţara alde Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Arghezi, Bacovia, Camil Petrescu şi alţi monomani „de pe margine”? 
Mă mir, fiindcă veni vorba, cum se face că pe Eminescu, pe Caragiale şi pe atîţia alţi autori de publicistică politică nu i-a luat nimeni la rost în stilul: „exprimaţi păreri şi umori, dar nu veniţi cu soluţii, nu vă implicaţi!” Să observăm, pe de altă parte, că au fost şi intelectuali (din ăia răi) care au încercat să tatoneze zona politicului, să se „angajeze”. Nu s-ar putea spune că au fost bine primiţi, sau valorificaţi de „profesionişti”. 
Pe Toader Paleologu liberalii l-au evacuat scurt pentru indisciplină de partid. Dar ce s-a ales, pînă acum, de Teodor Baconschi, de Adrian Papahagi, de Radu F.Alexandru, de Mihai Neamţu şi de alţii, din aceeaşi făină, care s-au străduit să intre pe scenă? Intelectualii sunt, oricum, foarte antipatici. Poţi să-i faci, prin gazete bătăioase, „oligofreni”, „îmbîrligaţi”, „trădători”, „sinecurişti”, „lingăi” şi vei fi primit cu aplauze. Ştiu, mi se va vorbi despre paşoptişti, despre Titu Maiorescu, Goga sau Iorga, adică despre excepţiile care confirmă regula. 
Dar ultimii doi nu prin politica lor rămîn în istorie, iar ceilalţi au venit cu un proiect de modernizare, pe un fundal unic de receptivitate naţională şi europeană şi într-un context de relativ vid politic. 
În rest, politicienii şi „intelectualii” şi-au văzut fiecare de treburile lor. 
2. Apropo de cei care nu vin cu „soluţii”. Am auzit, în ultima vreme, judecăţi aspre asupra celor din stradă, ca şi asupra intelectualilor „inutili”, pornind de la iritarea că bombăne fără să propună „măsuri” concrete, mari idei reformatoare, „soluţii”. Nu pare să se priceapă că un protest civic e, în primul rînd, expresia unei suferinţe civice, simptom al unei disfuncţii sociale. 
Cînd te duci la doctor şi îi spui că te doare capul, doctorul nu-ţi poate spune: „lasă lamentaţiile, vino cu soluţii!” El trebuie să producă soluţii. Nici demonstranţii din pieţele ţării, nici comentatorii politici nu au în „fişa postului” identificarea şi implementarea unor soluţii. Nu e treaba lor, nu e competenţa lor. Şi, dacă prin excepţie, ar avea unele idei, mă îndoiesc că cei aflaţi „la butoane” s-ar grăbi să le preia şi să le aplice. Au fost „aleşi” ca să rezolve lucrurile, nu ca să capete indicaţii din stradă. 
Da, trebuie să ia în serios semnalele străzii, să caute diagnosticul corect şi terapeutica adecvată a derapajelor lor „executive”, dar nu să pună răspunderea guvernării pe umerii celor fără putere. 
3. A apărut ideea că partidele politice trebuie să funcţioneze fie după modelul mânăsirii (unde e decisivă disciplina „ascultării”), fie după modelul cazarmei („Ordinele nu se discută…”). Sunt de acord că orice membru de partid trebuie să respecte procedurile dictate de statutul partidului său. Nu contest necesitatea unei rezonabile „discipline de partid”. Dar mi se pare fatal pentru orice organism (nu numai politic) să nu mai fie atent la semnalele de criză care vin dinlăuntrul său, să inhibe funcţia unei atente şi constante auto-evaluări, să definească spiritul critic drept lipsă de loialitate. 
4. Cînd unui guvern i se reproşează anumite greşeli, replica promptă este de tipul: „Păi şi guvernul dinainte a făcut greşeli, uneori exact aceleaşi greşeli!” Ce să înţelegem? Probabil că o bună guvernare trebuie să păstreze nestinsă flacăra greşelilor făcute de predecesori. Avem o tradiţie a erorii. Să nu ne batem joc de ea! 
5. Deîndată ce Klaus Iohannis îşi dă cu părerea pe o temă sau alta, i se reaminteşte că rolul lui e strict acela de „mediator”. Ideea e că trebuie să fie un monument de neutralitate. Iar cînd pe scena politică apar conflicte, el e musai să sară să le aplaneze, să fie împăciuitorul de serviciu. E o înţelegere destul de mediocră a Constituţiei. Prima funcţie a preşedintelui e, spune articolul 80, să vegheze la respectarea Legii Fundamentale şi la buna funcţionare a autorităţii publice. 
Cu alte cuvinte, dacă Legea Fundamentală a ţării e încălcată, preşedintele nu are sarcina să „medieze” conciliator între cel care o încalcă şi cel care reclamă încălcarea. La fel, dacă o instituţie publică merge prost, preşedintele nu se face că plouă şi nu împacă pe abuzator cu victima abuzului său. 
Cînd Constituţia vorbeşte despre „mediere”, e vorba în primul rînd, despre mediere între puterile statului şi între stat şi societate. Prin urmare, medierea se impune pentru a conserva echilibrul funcţional dintre guvern, parlament şi justiţie şi pentru a proteja dialogul dintre guvernanţi şi guvernaţi. Preşedintele nu e chemat să medieze între Dragnea şi Raluca Turcan, sau între Grindeanu şi Nicuşor Dan, dîndu-le, magnanim, dreptate tuturor, ca să nu iasă scîntei. Nu. Preşedintele are voie să amendeze derapaje ale oricăruia dintre actorii scenei politice, să dezavueze pe oricine se face direct vinovat de o anumită gafă. El nu e, în niciun fel, obligat să pună din principiu semnul egalităţii între toate partidele existente, indiferent de prestaţia lor. 
 Pe scurt: are voie să spună hoţului că a furat, demagogului că păcăleşte lumea, slăbănogului că e un prost jucător al „opoziţiei”. Ca să nu mai spunem că, printre atribuţiile preşedintelui se numără şi vreo două, care sunt, ca să zicem aşa, opusul medierii: el poate declanşa referendum şi, mai ales, poate decide dizolarea Parlamentului, ceea ce nu prea seamănă a „acţiune de mediere”… 
6. Cea mai gogonată gogomănie e teza lansată, de curînd, pe piaţă de o mînă de inconştienţi, cum că saşii din România sunt urmaşii nazismului. Ce simplu e totul! Nemţii (prezenţi printre noi de vreo opt sute de ani) sunt, toţi, hitlerişti, ungurii sunt, toţi, horthyşti, numai noi am fost şi rămînem daci. 
Pînă nu s-o trezi vreun răuvoitor, care să pretindă că toţi românii sunt urmaşii Legiunii…
Bejegyezte: dátum:

2017-02-16

Aquapark lângă Cluj-Napoca.

http://www.stiridecluj.ro/social/aquapark-langa-cluj-napoca-ce-comuna-isi-propune-sa-atraga-investitia
Cluj-Napoca se chinuie de ani buni să demareze construirea unui Aquapark, dar nu a reușit până acum. O comună de lângă municipiu a pornit deja demersurile pentru acest ambițios proiect.
Consiliul Local Florești a votat proiectul pentru întocmirea documentatiilor și inițierea procedurii de achizitie de servicii pentru obiectivul ”Centrul cultural, baza sportivă și de agrement în comuna Florești, jud. Cluj”.
”Ideea de dezvoltare a zonei a fost în dezbatere publică 3 luni de zile și s-a ținut cont în mod deosebit de cerințele locuitorilor din zonă și perspectiva de dezvoltare a acelei zone.
E un proiect care a rezultat în urma unei intense și asidue activități de 8 ani de zile, în care m-am chinuit să aduc acel teren din proprietatea statului român și administrarea Ministerului Apărării Naționale, în proprietatea Floreștiului”, a declarat primarul Horia Șulea, citat de Clujazi.ro.
Construcțiile vor fi realizate pe un teren de 8,622 hectare, pe care Primăria Florești a reușit să îl obțină de la Ministerul Apărării. Citește AICI detalii.
În momentul de față, cel mai apropiat Aquapark de Cluj-Napoca se află la Oradea, unde Primăria a obținut fonduri europene și a construit o bază care rivalizează cu cele din Ungaria. 

Planul proiectului

Subzona 1 va cuprinde CENTRUL CULTURAL
– SALĂ SPECTACOLE POLIVALENTĂ (S+P+2E, 800 de locuri) ce include CINEMATOGRAF, SALĂ DE CONFERINȚE, DE TEATRU DRAMATIC, DE TEATRU MUZICAL, SALĂ CONCERTE
– ALEI PIETONALE
– PARCAJE
– GARAJ SUBTERAN
– PARC
– AGORA / SPAȚIU PUBLIC
– MINIHOTEL
– RESTAURANT
– SPAȚII COMERCIALE
– PAVILION CAFETARIA
– TERASE
– SUPRAFEȚE GAZONATE
Subzona 2 va cuprinde
SALA POLIVALENTĂ (D+P+E, 1000 de locuri)
GARAJ SUBTERAN
AQUA PARK
PATINOAR
CLĂDIRE MULTIFUNCȚIONALĂ
BAZIN DE ÎNOT ACOPERIT
PISTĂ DE ROLE
AMFITEATRU ÎN AER LIBER
2 TERENURI DE BADMINTON
SPAȚII DE JOACĂ PENTRU COPII
SPAȚIU DE ACTIVITĂȚI DE GYM, FITNESS, BOULDERING ȘI PARKOUR
SPAȚIU DE ACTIVITĂȚI PENTRU SENIORI
PISTE DE AGREMENT
ALEI DE PROMENADĂ
SPAȚII VERZI
Subzona 3 cu acces pietonal subteran și auto din Varianta Ocolitoare va cuprinde
– PARCARE
– PARC DE AVENTURĂ (cu trasee pentru copii sub 8 ani, pentru copii peste 8 ani, trasee ușoare, trasee medii, trasee de forță și tehnică)
– PARC DE PAINTBALL (zonă de depozitare/închiriere echipament plus vestiare, grup sanitar, bufet, zonă de luptă de 1500 mp cu obstacole naturale și artificiale, zonă extinsă și îngrădită până la liziera pădurii)
Bejegyezte: dátum:

Abuzul serviciu pe intelesul tuturor

Fostul Guvern trebuia să dea o Ordonanţă de Guvern prin care să pună de acord decizia Curţii Constituţionale nr.405/2016 cu legislaţia penală! Decizia CCR, nr. 405, din 15 iunie 2016, se referă la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 246 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ce incriminează, printre altele, abuzul în serviciu. Fostul ministru al Justiţiei, d-na Raluca Prună, după apariţia acestei decizii a CCR a afirmat că, citez, ,,Decizia de ieri a Curții (405/2016 )e o decizie de interpretare care nu necesită niciun fel de schimbare legislativă.” 
Potrivit art.31, alin. 3) din Legea nr.47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: ,,(3) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.” 
Pe înţelesul tuturor, decizia CCR nu a dezincriminat abuzul în serviciu, dar textele din lege declarate neconstituţionale trebuiau modificate în interiorul acestui termen de 45 de zile. În prezent, aceste texte sunt suspendate de drept! Procurorii nu-şi mai pot motiva acuzarea folosind aceste texte criticate de CCR, deoarece aceste texte sunt suspendate de Drept! 
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, citez, „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita.” 
Multe din legile adoptate de Parlament nu respectă aceste cerinţe fundamentale ale predictibilităţii şi clarităţii unei legi! Decizia CCR, asta a făcut, a criticat lipsa de predictibilitate şi claritate a legii şi a propus modificarea textelor declarate neconstituţionale! 
Da, aceste modificări trebuiau operate printr-o ordonanţă de Guvern aprobată mai apoi de Parlament printr-o altă Lege, dar nu oricum, cu mizerii de genul OUG 13/2017! N-a fost nicio manipulare! 
Protestatarii au sesizat, în mod corect, faptul că OUG 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală e o măgărie! 
Potrivit OUG 13 denunţul pentru darea de mită trebuia depus în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei prevazute de legea penală, pagubele până în 200.000 de lei săvârşite de funcţionarii publici nu mai erau condamnate şi favorizarea infractorului nu mai era pedepsită pentru afinii până la gradul II.
Valeriu Somesan
Bejegyezte: dátum:

2017-02-10

Gusă: Primministrul încearcă să se distanțeze

Bejegyezte: dátum:

2017-02-09

Atenție! Mai aveți două luni la dispoziție să vă cumpărați vechime la pensie

Andreea Dancu 8 Februarie, 2017
Nu uitaţi să vă cumpăraţi pensie! Mai aveţi la dispoziţie încă două luni. Până acum, 5.535 de români au dat bani pentru bătrâneţi liniştite.
Din noiembrie anul trecut a demarat procesul prin care orice român cu ”găuri” în cartea de muncă îşi poate cumpăra vechime la pensie. Nu mai mult de cinci ani! Asta prevede legea, care peste două luni şi jumătate va fi abrogată. Mai exact, pe 27 aprilie. Vizate de catul normatic sunt, de exemplu, persoanele care au lucrat 30 de ani în ţară şi apoi au plecat în străinătate, dar şi cele care n-au mai fost angajate, din cauza vârstei înaintate sau a pregătirii fără căutare pe piaţă, ori persoane care au muncit la ”negru” o perioadă şi vor să-şi recupereze paguba.
Atenţie! 
Nu se pot cumpăra ani de vechime pentru viitor, ca să ieşi mai repede la pensie, ci doar pentru a se acoperi lipsurile din trecut. Deocamdată, au apelat la acest beneficiu câteva mii de români.
”Până la data de 10 ianuarie, în evidenţele instituţiei noastre sunt 5.535 de contracte de asigurare încheiate în temeiul Legii 186/2016. În baza lor au fost achitate contribuţii de asigurări sociale în valoare de 26 de milioane de lei”, au declarat pentru Click! reprezentanţii Casei Naţionale de Pensii Publice. Cine ar vrea să-şi cumpere anii lipsă ar trebui să plătească măcar 5,5% din salariul minim pe economie, lunar, şi maximum aceeaşi cotă din cinci câştiguri medii brute. Adică între 79 de lei şi 861 de lei. În funcţie de câţi bani dă, şi câţi ani vrea (n.r. se poate de la câteva luni la cel mult cinci ani), ar putea obţine la pensie câţiva lei în plus.
Spre exemplu, o femeie cu un stagiu incomplet de cotizare de 30 de ani, care a plecat în străinătate şi a lucrat cinci ani fără acte, are un punctaj mediu anual de 1,58 de puncte. Va lua o pensie penalizată cu 45%, adică 760 de lei. Dacă îşi cumpără cei cinci ani lipsă, ar avea pensia întreagă: 1.381 de lei.
Bejegyezte: dátum:

2017-02-08

KLAUSTROFOBIA. Reportaj de la şedinţa în care PSD l-a huiduit pe Iohannis. Cum a rupt preşedintele sala în două

7 februarie 2017, Sebastian Zachmann 
Klaus Iohannis a condamnat PSD pentru modificările la legislaţia penală Răfuiala din Parlament dintre Klaus Iohannis şi PSD prezintă imaginea micro a fracturii sociale: o Românie care condamnă penalii, asumată de şeful statului, şi, pe de altă parte, o Românie a votului popular, revendicată de PSD. La mijloc sunt ironiile şi huiduielile. 
Se anunţa o zi politică agitată încă de la intrarea în Palatul Parlamentului. În locul celor doi jandarmi care urmăresc de obicei în surdină televiziunile de ştiri, ieri aşteptau zeci de tineri. Reporterii au dibuit rapid câteva feţe cunoscute şi au dat verdictul: „Sunt de la tineretul social-democrat. Dacă îi bagă în plen, să vezi ce scandal o să iasă“. Un etaj mai sus, parlamentarii Opoziţiei acuzau: „PSD n-a chemat ambasadori la discursul preşedintelui, dar a adus oameni de la partid să huiduie“. 
Au urmat câteva minute încărcate de dileme jurnalistice. Vine Grindeanu la discursul lui Iohannis? 
Oare îl lasă Dragnea? Îl aşteaptă Tăriceanu pe Iohannis? 
Întrebări care îşi aşteptau răspunsul. Călin Popescu Tăriceanu vine la microfon şi explică de ce premierul Sorin Grindeanu nu a fost invitat de Parlament la discursul preşedintelui. 
„Există principiul separaţiei puterilor în stat: preşedintele a cerut să se adreseze Parlamentului, nu există o procedură de adresare către Guvern“, a explicat, sec, Tăriceanu. Când jurnaliştii i-au amintit că pe lângă legi mai există şi cutume, Tăriceanu a făcut stânga-mprejur. 
Jurnaliştii au plecat şi ei spre intrarea Parlamentului, pentru a vedea cine-l întâmpină pe Iohannis. Conform cutumei, şefii celor două Camere îl aşteaptă pe şeful statului, însă în aceste vremuri de dihonie politică nu mai e loc de cutume. 
Tăriceanu şi Dragnea au refuzat, aşa că pentru primirea preşedintelui au fost delegaţi Cătălin Predoiu (PNL) şi Mihai Goţiu (USR), vicepreşedinţii Opoziţiei de la Camera Deputaţilor şi de la Senat. 
Prezenţa lui Goţiu a scos din nou răutatea din jurnalişti. „Au reuşit să-l trezească?“, s-au ghiontit reporterii, aluzie la faptul că Mihai Goţiu adormise cu zi înainte în timpul dezbaterilor pe buget. 
„PSD a promis ceva şi a făcut altceva“ 
Klaus Iohannis a intrat în sala de plen în aplauzele parlamentarilor PNL şi USR. Tinerii din PSD au fost uitaţi pe holurile Parlamentului, după ce Liviu Dragnea a fost sfătuit că „nu dă bine să facă şi mai mult scandal“, după cum au povestit surse din partid pentru „Adevărul“. 
Dragnea şi Tăriceanu l-au poftit pe Iohannis să ia loc, după care preşedintele Senatului a simţit nevoia unei scurte intervenţii. 
„Domnule preşedinte, ne aflăm într-un moment foarte tensionat, pratic de criză politică. Cred că noi, cei care conducem instituţiile democratice ale statului avem obligaţia să invităm toate părţile interesate la dialog. Sunt convins că aceasta este soluţia şi mă aştept aşadar în acest sens să fie şi intervenţia dumneavoastră, să dăm dovadă cu toţii de înţelepciune şi de responsabilitate“, a spus preşedintele Senatului. 
Din jilţul instalat special în plen, Iohannis a zâmbit şi a rotit uşor încheietura mâinii. Acel semn care poate fi tradus prin: „Cine ştie. Poate da, poate nu“. Era atâta tensiune în plen, încât jurnaliştii cu experienţă şi-au amintit de momentul în care Traian Băsescu a condamnat comunismul, în urmă cu 10 ani. Acum, urma să se condamne „penalismul“. 
Preşedintele Klaus Iohannis a luat cuvântul, iar cuvântul s-a transformat în săgeată. 
„M-aş fi adresat şi Guvernului, dar este ocupat. Dar nu-i bai, la ei am fost deja“, 
a fost prima frază rostită de Iohannis, care a privit uşor în stânga, la tribuna unde în mod normal se aşază miniştrii. Ieri, scaunele au fost goale. 
„PSD a promis în campanie ceva şi în primele zile s-a apucat de altceva. «Pohta ce aţi pohtit», grija ce aţi avut-o se vede că nu a fost ce a declarat în campanie. Nu prosperitatea poporului român a fost prima prioritate. Grija primă a fost să vă ocupaţi de dosarele penalilor, şi românii sunt indignaţi şi revoltaţi!“, a spus Klaus Iohannis. 
A fost primul moment când aleşii PSD au cedat nervos şi au început să strige: „Şase case“. La tribună, Liviu Dragnea privea în gol, iar Călin Popescu Tăriceanu mâzgălea cu pixul pe hârtie. Era abia începutul. 
„Retragerea Ordonanţei 13 şi, eventual, demiterea chinuită a unui ministru (Florin Iordache - n.r.) este cu certitudine prea puţin. Alegeri anticipate sunt în această fază prea mult“, a continuat Iohannis. 
Dintr-odată, Marcel Ciolacu, liderul deputaţilor PSD, s-a ridicat din bancă şi a ţâşnit spre ieşire, fiind urmat, ca un adevărat lider, de majoritatea aleşilor PSD. 
Din mulţime, s-a strigat din nou : „Şase case“, „Ruşine! “şi „Ai rupt România în două!“. 
Autorul este colectiv: PSD. 
Nici Iohannis n-a tăcut. „Gata, aţi obosit deja? Ghinion“, a răspuns preşedintele. 
De la şedinţa plenului nu putea lipsi comicul de situaţie. Deputatul PSD Cătălin Rădulescu, condamnat definitiv la un an şi jumătate pentru corupţie, a motivat astfel plecarea din sală: „Nu vreau să stau să ascult un penal“. 
Trimiterea nu era la el însuşi, ci la Iohannis. Dar poate cel mai puternic mesaj l-a dat senatorul PSD Emanoil Savin. 
De ce aţi părăsit sala, domnule Savin?, a întrebat reporterul „Adevărul“. 
„Întrebaţi şi dumneavoastră în altă parte. Eu sunt nou p-aici“, a răspuns, nonşalant, fostul primar al Buşteniului. În acest timp, Iohannis vorbea despre românii din stradă „care au readus lumina în procesul democratic“. 
Tăriceanu a aruncat un dosar 
Discursul preşedintelui a fost aplaudat în picioare de parlamentarii PNL şi USR, în timp ce maghiarii – aflaţi, concomitent, la Putere, dar şi în Opoziţie – s-au ridicat şi ei în picioare, totuşi fără să aplaude. La PMP a fost echilbru: unii stăteau şi butonau telefoanele, în timp ce Traian Băsescu şi Robert Turcescu s-au ridicat din bănci în semn de respect. 
Înainte de a pleca, Iohannis a vorbit câteva momente cu Liviu Dragnea, iar camerele de filmat au surprins următorul dialog: „Sper să reuşim să facem pace“, i-a spus preşedintele PSD lui Klaus Iohannis. „Şi eu“, a răspuns şeful statului. Deşi mesajul final a fost de pace, Tăriceanu încă emana război. 
Dupa ce a plecat Iohannis, Dragnea şi Tăriceanu au mai rămas puţin la tribuna Parlamentului. Şerban Nicolae i-a adus un dosar lui Tăriceanu, şeful Senatului l-a răsfoit, pe urmă a sunat pe cineva şi a început să gesticuleze foarte nervos, în timp ce Dragnea îl privea placid. Tăriceanu a închis furios şi a trântit dosarul pe masa de prezidiu, iar o foaie a zburat din el. 
Andronescu: Nu am fost trădătoare 
Foştii miniştri ai Guvernului Ponta, Ecaterina Andronescu şi Eugen Teodorovici, dar şi parlamentari PSD mai tineri, precum Florin Manole sau Liviu Pleşoianu, au rămas până la finalul discursului preşedintelui Klaus Iohannis şi nu s-au alăturat colegilor care au părăsit şedinţa. 
„Să nu interpretaţi, pentru că nu am fost trădătoare niciodată şi nici nu am să fiu. Credeam că fiecare a luat decizia pe care a considerat-o. Şi aşa am făcut şi eu. Eu voiam să ascult discursul preşedintelui pentru că merg şi la televiziuni şi trebuia să ştiu“, a explicat Ecaterina Andronescu, pentru „Adevărul“. 
La rândul său, Florin Manole a spus: 
„Am rămas în sală pentru că, în mod natural, locul unui parlamentar este în sala de plen. Am rămas şi pentru că preşedintele Liviu Dragnea a rămas şi m-am bucurat să văd declaraţiile sale, în care mă regăsesc întru totul“. 
România are nevoie de un guvern care lucrează transparent, care guvernează predictibil, la lumina zilei, nu noaptea, pe furiş. Klaus Iohannis, preşedinte Stilul, cuvintele folosite i-au făcut pe colegii mei să iasă din sală. 
Eu nu am ieşit din sală, pentru că mi s-a părut civilizat să stau acolo. 
Liviu Dragnea, preşedinte PSD 
Sunt dezamăgit de discursul preşedintelui. A venit la Parlament ca să dea lecţii. Mi se pare foarte nepotrivit. Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului 
Bejegyezte: dátum:

2017-02-07

Comisiile juridice au avizat favorabil iniţiativa referendumului propus de Klaus Iohannis

Comisiile juridice au dat aviz favorabil, marţi, în unanimitate, iniţiativa preşedintelui Iohannis de a organiza un referendum privind continuarea luptei anticorupţie, cu recomandarea ca întrebarea care va fi pusă să respecte Constituţia, deciziile CCR şi recomandarile Comisiei de la Veneţia.
Preşedintele Comisiei juridice, deputatul PSD Eugen Nicolicea a atras atenţia pe parcursul dezbaterii asupra efectelor pe plan internaţional ale referendumului, făcând trimitere la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei de la New York transpusă în legislaţie de România.
La rândul său, senatorul PSD Şerban Nicolae a declarat să susţine avizul favorabil, însă, în opinia sa nu este necesar referendumul propus de preşedintele Iohannis.
"Eu susţin ca proiectul de hotărâre pe care îl redactăm să fie de aviz favorabil, în sensul în care există întrunite condiţiile de legalitate pentru organizarea referendumului. V-aş ruga, însă, pe cei care susţineţi că este necesar, în opinia mea nu este necesar, să identificaţi şi resursele financiare necesar şi să apreciaţi dacă este bine să arătăm că în societatea românească este o confruntare între cei care vor continuarea luptei amicorupţie şi cei care nu. Mi-e greu să îi identific pe cei care nu vro continuarea luptei anticorupţie în afară de cei care au fost condamnaţi (…)", a declarat preşedintele Comisiei juridice din Senat, Şerban Nicolae.
Şerban Nicolae a susţinut că nu ar face bine ca România să arate "opiniei publice mondiale" că cineva se împotiveşte corupţiei.
"(…) să prezentăm opinie publice mondiale ideea că ar putea în România ca cineva să se opună luptei anti-corupţie pentru că o consultare presupune toate opţiunile posibile şi cred că nu ne face bine. Nu am văzut nicio iniţiativă legislattivă care să diminueze lupta anticorupţie sau care să o combată (…) nu vorbesc aici de speculaţii politice pe tema unei ordonanţe care nu a produs niciun efect juridic, ci vorbesc despre măsuri concrete", a mai spus senatorul PSD Şerban Nicolae.
Senatorul PNL Alina Gorghiu a susţinut că "ideea de cost invocată în Comisia juridică nu îşi are rostul", afimând că a amesteca costurile cu o problemă care ţine de democraţia din România este "neserios".
În replică, Şerban Nicolae a susţinut că, în bugetul pentru anul 2017, nu au fost prevăzute costurile pentru organizarea referendumului propus de Klaus Iohannis, iar susţinătorii iniţiativei preşedintelui ar fi trebuit să facă acest demers.
"Am constatat ipocrizia celor care, susţinând un asemenea gest politic al preşedintelui, nu s-au grăbit sumele necesare", a spus Şerban Nicolae.
"Nu cred că va costa mai mult decât ne-a costat corupţia şi ne va costa în continuare", a declarat deputatul PNL Cătălin Predoiu.
Bejegyezte: dátum:

Mircea Badea şi-a închis contul de Facebook după protestele de ieri, ca şi primarul PSD Gabriela Firea! De ce fug PSD-iştii de pe Facebook?

 06 februarie 2017
Mircea Badea şi-a închis contul de Facebook după protestele de ieri,... Cunoscutul realizator TV, Mircea Badea, foarte aproiat în gândire cu liderii PSD de ieri şi de azi şi-a anulat pagina de Facebook. Încă nu se ştie dacă în semn de protest că românii cinstiţi câştigă lupta cu PSD pe Facebook. Cert este că de câteva zile nu mai este nici la Antena 3.
Pe blogul personal, Mircea Badea a scris ieri:
„Nu ma sperie amenintarile grotesi, dar ma dezgusta profund. Nu simt frica ci scarba.
Indiferent de dimensiunea isteriei, a zbieratelor, a repercusinilor, voi continua sa gandesc cu propriul creier si sa spun ceea ce gandesc. Nu intonez hitul la moda pentru ca nu sunt lautar.Cu tot repectul pentru aceasta meserie, nu sunt talentat pentru ea.
Asa cum am mai spus, pentru mine nu conteaza decat publicul emisiunii pe care o fac. Nimeni altcineva. Cata vreme va exista acest public, voi exista si eu”.
Bejegyezte: dátum:
Abonați-vă la: Postări (Atom)