2015-07-31

Cheile Turzii

Bejegyezte: dátum:

Românul, cel mai mare duşman al românilor

Când te naşti în sudul României, te deprinzi treptat cu vremea caniculară şi cu traiul alături de o etnie pe care lupţi din răsputeri să o accepţi în virtutea faptului că e formată din oameni. 
Feţele tuciurii, cu părul zbârlit şi apretat de amestecul de sebum, praf şi transpiraţie, picioarele desculţe şi hainele zdrenţăroase ale oamenilor care te asaltează oriunde te-ai duce cu insistenţa de a le da bani sau ceva de mâncare devin în timp ceva obişnuit, care ajunge să nu te mai deranjeze. 
În cazul celor mai descurcăreţi dintre aceşti oameni, care au agonisit averi demne de invidiat, înveţi să le accepţi manifestările zgomotoase din curţi, din apartamente sau de pe stradă, te obişnuieşti cu nunţile strălucitor-orbitoare şi boxele asurzitoare din care urlă sfidător muzica de sărbătoare, cu înmormântările care trimit mereu cu gândul la o revoluţie, cu maşinile luxoase pentru care nu există reguli de circulaţie, cu mirosul prea puternic al unor parfumuri scumpe, pulverizate demonstrativ, cu modul ostil prin care îşi impun punctul de vedere în dispute şi cu multe asemenea lucruri care devin contagioase şi se regăsesc din ce în ce mai des chiar şi la cei de-o etnie cu tine. 
Accepţi uşor că lângă tine se află o pădure uscată în care, ici-colo, mai apare câte o creangă înverzită şi, uneori, chiar câte un copac verde rătăcit, întrucât printre romi – căci despre ei e vorba – există şi oameni decenţi, care fac carieră, merg la şcoli înalte şi au comportamente sociale exemplare.
Oameni fără literatură şi izvoare istorice scrise, ţiganii s-au stabilit cândva invaziv în diverse localităţi din ţară şi nu s-au mai dat duşi niciodată. A fost o chestiune de alegere şi impunere a acestei alegeri asupra voinţei celor care se aflau deja în teritoriu la momentul venirii lor. 
Campioni la abandon şcolar, la şomaj şi ajutor social, la cerşit, la delincvenţe, înşelătorii şi alte fapte de acest fel, ţiganii nu doar că şi-au păstrat identitatea de-a lungul vremurilor, dar şi-au instaurat şi un fel de autonomie de facto prin prezenţa acelor regi şi bulibaşi, necontestaţi de nimeni niciodată, care pronunţă sentinţe şi impun reguli. 
Pentru o majoritate covârşitoare de etnici romi, legile statului român pălesc în faţa cuvântului regelui Cioabă. Limba română pe care o vorbesc ţiganii este nu doar incorect folosită, dar mai ales bazată pe o multitudine de expresii dintre cele mai vulgare, folosite ca o expunere a unei colecţii de înjurături. Cu toate acestea, nu li se reproşează că sunt cetăţeni români, dar nu ştiu bine limba ţării în care trăiesc. 
Refuzând integrarea, în ciuda abundenţei de proiecte naţionale şi europene derulate cu acest scop, ţiganii s-au impus aşa cum sunt asupra unei societăţi pe care o înving cu fiecare altă zi, cangrenând-o şi contaminând-o vizibil cu vulgaritate, manifestări care sfidează codul manierelor şi kitsch, dar nimeni nu ia atitudine. 
Nu am văzut şi nu am auzit niciodată de un ONG, de un proiect de lege sau o mişcare de apărare a românilor din sud sau orice altă zonă a ţării de ţigani. Dimpotrivă, am văzut la posturile de televiziune o promovare intensivă a unei muzici cu o versificaţie agramată şi hilară, care distruge coroziv valorile unui popor, aşa cum am văzut şi nunţi, botezuri, cununii, revelioane şi alte sindrofii de români, unde acorduri ale muzicii populare româneşti nu se aud deloc, în schimb răsună în difuzoare vocile unor pseudoartişti cu nume de ţigani, promotori ai unui ameninţător fenomen de subcultură.
Pe de altă parte, am văzut o sumedenie de ştiri, de luări de poziţie, de ONG-uri şi mişcări de apărare a românilor din Harghita, Mureş şi Covasna, dar şi din întreg Ardealul, împotriva inamicului declarat care este ungurul. Pentru că ai trăit în sud şi te-ai deprins cu toate caracteristicile zonei, dar încă nu te simţi ameninţat cu adevărat de nimeni şi de nimic, începi să te feliciţi că soarta s-a îndurat de tine şi nu eşti obligat să suporţi ororile unei etnii de-a dreptul monstruoase, care îţi ameninţă constant, ţara, neamul, identitatea şi existenţa în sine. 
Deplângi descurajat soarta bieţilor români şi suferi surd la gândul că drapelul tricolor este puternic concurat de stindarde ostile care se expun cu scopul de a-l oprima. Revolta te cuprinde într-atât, încât te umpli de ură şi, sătul de atâta neputinţă, simţi cum îţi urlă în vene frăţia cu românii din Ardeal şi îţi vine să îţi aduni tot neamul, chit că n-ai mai păstrat legătura decât cu 3% din el, şi să treci Carpaţii spre a reitera celebra operaţiune a Armatei Române, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Şi se întâmplă într-o zi să treci cu adevărat Carpaţii, dar nu cu scopuri eliberatoare, ci mai curând turistice. Atunci tot ce ştiai despre viaţă şi lume se dă complet peste cap. Dintr-odată ţi se pare că nu mai eşti în România şi nu din cauză că oamenii în jur vorbesc o limbă pe care nu o înţelegi, ci pentru că aspectul îngrijit al oraşelor te izbeşte în ochi, iar zbuciumul unei populaţii mereu agitate se astâmpără brusc. 
Te uiţi uimit în preajmă şi vezi clădiri de patrimoniu conservate de parcă au fost construite ieri, ghivece cu flori multicolore îţi surâd de la toate balcoanele caselor şi de pe stâlpii de iluminat, iar excrementele de câine şi mucurile de ţigară cu care eşti atât de familiarizat lipsesc cu desăvârşire de pe trotuarele pe care nici praful parcă nu îndrăzneşte să se aşeze. 
Luat prin surprindere, creierul ţi se tulbură complet şi, revenindu-şi într-un târziu, te îndeamnă să-ţi păstrezi luciditatea şi să nu te laşi sedus de farmecul ca de sirenă al unei lumi ce ţi se-nfăţişează de mii de ori mai calmă şi mai curată decât ţi-ai imaginat-o. Atunci îţi iei bărbăteşte inima-n dinţi şi te duci să-ţi cumperi pâine, pe care negreşit o s-o ceri cu cel mai apăsat ton în limba română. 
Eşti convins că poţi să le dai o lecţie acestor bosgori care îţi asupresc conaţionalii, refuzând să le dea măcar o pâine, şi că poţi să le aminteşti că tu te afli în ţara ta, iar ei nu pot să te asuprească aici unde nu le e locul. Intri în magazin, ceri pâinea şi ce să vezi? Realitatea contrazice din nou scenariul plăsmuit de mintea ta hrănită cu zvonuri şi pseudoştiri. Pâinea ţi se înmânează cu gesturi fireşti, iar vânzătoarea ţi se adresează într-o română la fel de curată ca cea pe care o auzi la Bucureşti. 
Ieşit din magazin, rămâi ţintuit pe trotuar simţindu-te năuc şi năpădit de zeci de gânduri neînţelese. Nimic din ce ştiai nu se confirmă. Îţi spui că monştrii de care sunt apăraţi frecvent românii dorm sau sunt plecaţi în vacanţă şi aştepţi să vezi ce va urma când vei da în sfârşit piept cu duşmanul.
Şi, uite aşa, alegând să rămâi, descoperi o etnie cu istorie, cu literatură, cu muzică folclorică şi port tradiţional. Interacţionezi cu nişte oameni, care nu vor decât să îşi afirme în faţa ta identitatea, fără dorinţa de a ţi-o sfida pe a ta, căci ei sunt cei care împart cu tine spaţiul, nu pentru că aşa le-a fost voia, ci pentru că au fost obligaţi de cursul istoriei. 
Constaţi surprins că aceşti oameni continuă să meargă la biserică şi înmormântări în portul lor tradiţional, că n-au uitat să îşi pună cele mai frumoase haine pentru a merge la teatru sau evenimente mondene, că respectă cu sfinţenie familia şi timpul celorlalţi, că te îmbie cu bunătăţi de tipul kürtös kalács şi gulaş unguresc şi că se mândresc cu fiecare detaliu care îi defineşte. Aici, descoperi o pădure verde care, fireşte, are şi ea propriile-i uscături.
La pol opus, te afli tu, românul. Tu, cel care ai fugit de portul tău popular ca dracul de tămâie, tu care îţi vorbeşti limba incorect şi faci greşeli flagrante de ortografie sau, dacă eşti şcolit, încerci să fii cool presărându-ţi discursurile cu cât mai multe englezisme, tu, cel care ai uitat să îţi respecţi bătrânii, care nu îţi cunoşti istoria şi nici literatura, care-l preferi pe Florin Salam lui Nicolae Furdui Iancu, care te dezici de produsele fabricate în ţara ta ca Petru de Hristos, tu care împrumuţi fără discernământ, legi, modă şi tendinţe din afară, tu, cel care te-ai transformat în molia propriei identităţi şi care, constatând că ţi-ai tăiat craca de sub picioare, ai început să te temi de alţii şi să cauţi vina în afara ta, gândindu-te că ai putea rămâne fără teritorii.
În ziua în care vei înţelege că nu de unguri şi ţigani trebuie să te aperi, ci de tine însuţi, atunci, dragă române, vei face coaliţii, ONG-uri şi proiecte de legi pentru conservarea tuturor valorilor care te-au construit ca neam şi ţi-au conturat identitatea pe care singur ţi-ai distrus-o prin nepăsare şi superficialitate. 
Când, urmând îndemnul primului vers din imnul tău naţional, te vei deştepta, vei înţelege că valorile tale, frumos păstrate şi promovate, vor putea să ducă o nestingherită existenţă paralelă, în acelaşi spaţiu, cu valorile altora, atât timp cât tu vei şti să te respecţi şi să îi respecţi pe ceilalţi, cu tot ce îi defineşte. Până atunci, fă însă un efort şi ieşi din starea de letargie şi lamentare pentru a trece la fapte!
Bejegyezte: dátum:

Scrisoare argeşeană despre maghiari şi convieţuire


Sunt un „regăţean” pur-sânge. Argeşean de multe generaţii, născut şi crescut în tradiţia „balcanică” din sud, cu tot ce înseamnă asta, bine şi rău. 
Multă vreme am fost total dezinteresat de tot ce înseamnă Transilvania şi nu ştiam despre ea, decât ceea ce ştie şi acum majoritatea muntenilor şi moldovenilor, şi anume că acolo au fost mari conducători „români”: Burebista, Decebal, Gelu, Glad si Menumorut, apoi au venit ungurii pe cai din Asia şi ne-au „cucerit” Ardealul. După aproape 1000 de ani am reuşit să-l „recâştigăm” (caz unic în istoria lumii) însă ungurii sunt revanşarzi şi revizionişti şi abia asteaptă momentul prielnic pentru a ne „lua” Ardealul. 
E drept că marele Mihai Viteazul a realizat pentru „prima dată” marea unire politică a ţărilor române, dar ungurii nu au acceptat asta şi prin vicleşug i-au tăiat capul. Şi au mai fost câţiva români care au făcut ceva scandal pe-acolo, dar i-au omorât ungurii si pe-ăia: Horea, Cloşca şi Crişan. Singurul care a scăpat a fost Avram Iancu şi absolut nimeni în sud nu îşi pune intrebarea „de ce”. Cum de un „mare răsculat” a fost iertat de autorităţile vremii şi a murit liniştit de bătrâneţe? 
În mare cam asta e povestea Ardealului în sud. Atât te învăţau la şcoală, asta era propaganda oficială a statului comunist şi mai ales astea erau filmele lui Sergiu Nicolaescu. Aşa….si a mai fost filmul cu Pintea Haiducul a cărui concluzie a fost că …l-au împuşcat ungurii şi pe-ăla. 
În orice discuţie în contradictoriu din viaţa reală sau pe reţelele de socializare cam astea sunt „argumentele” extremiştilor români. Pe cele ale extremiştilor maghiari recunosc sincer că nu prea le cunosc, dar din ce am văzut sunt cam aceleaşi: ei au fost primii, românii au venit de undeva din sud şamd.
Practic totul se rezumă la comentarea calificărilor unei curse de Formula 1: “Cine a fost în pole-position”. 
Păi, măi oameni buni, români şi maghiari, calificările la Formula 1 nu se punctează! Ele stabilesc numai ordinea de start în cursa adevarată. La Formula 1 contează ordinea la finalul cursei. Şi hai să vă mai spun un secret: Formula 1, deşi pare un sport individual, este de fapt un sport de echipă. Michael Schumacher sau Lewis Hamilton nu ajungeau multipli campioni mondiali, dacă nu aveau un monopost bun furnizat de echipă, un motor bun şi o echipă de mecanici bună. 
În cazul nostru echipa este Transilvania, motorul este Europa, iar piloţii şi mecanicii sunt românii şi maghiarii. Echipa este foarte bună, motorul este excelent, rămâne numai ca piloţii şi mecanicii să-şi facă treaba pentru ca echipa să facă performanţă. Evident că mai sunt şi echipe adverse, care fac totul pentru ca echipa noastră să nu câştige. Există şi echipe româneşti şi echipe maghiare, dar si de alte naţii, care nu doresc ca echipa noastră să câştige. Şi aici mă refer în primul rând la echipele ruseşti.
Am spus deja că principalele argumente ale extremiştilor sunt cele „istorice”. Nu cunosc direct ce scriu manualele de istorie din Ungaria, dar îmi pot închipui. Am mai încercat eu să citesc cu Google translate pe internet câte ceva despre varianta maghiară de istorie dar traducerea este extraordinar de proastă. Şi atunci am ales varianta „neutră”, în engleză. Pe Wikipedia poveştile sunt scrise tot de „istorici” români sau maghiari, dar tot îţi faci o impresie. La fel am procedat şi în cazul Dobrogei, teritoriu pe care bulgarii îl consideră a fi cel mai vechi teritoriu bulgăresc din sudul Dunării. 
Văd că toată lumea se cramponează de aceste argumente „istorice”. Dar nu istorice în adevăratul sens al cuvântului, ci de „istorie oficială”. În România se predă în mod oficial materia Istoria României. 
Oare aşa să fie, sau materia ar trebui să se numească „Istoria românilor”? 
Pentru că am observat că marii principi si voievozi transilvani sunt „expediaţi” în câteva pagini, iar românii pur şi simplu nu au de unde afla de măreţele lor fapte de arme, de politica lor externă în Europa Centrală, de măsurile luate pentru dezvoltarea economică şi culturală a Transilvaniei. 
Păi, dacă Transilvania e a „noastră” aceşti conducători ai ei nu sunt tot ai noştri? Câţi români pur-sânge oare ştiu că familii princiare ardelene au condus şi în Ungaria, Polonia, Cehia? 

Monumentul funerar de la Cracovia al lui Báthory István, rege al Poloniei, principe al Transilvaniei 

Câţi oare ştiu că prin secolul XVII Transilvania „noastră” era arbitrul politic şi militar în Europa Centrală? Câţi oare ştiu că prima unire politică şi cu documente a celor trei ţări române nu a fost făcută de Mihai Viteazul în 1600, ci de Sigismund Bathory în 1595? Pentru că astea erau regulile medievale unanim recunoscute din teritoriile americane ale Portugaliei şi Spaniei până la Istanbul şi mai departe până în îndepărtata Asie: relaţia senior-vasal. 
Sigismund Báthory era seniorul, iar Mihai Viteazul şi Aron Vodă (ulterior Ştefan Răzvan) erau vasalii lui. Locţiitorii lui în acele teritorii. Şi dacă tot am ajuns la Sigismund Bathory iar nu am înţeles niciodată o chestie din cărţile de istorie româneşti: românizarea numelor. 
Zsigmond e Sigismund, György Dózsa e Gheoghe Doja, Ferencz e Francisc şamd. E cea mai mare nesimţire asta şi cred că asta ar trebui sa fie primul pas în normalizarea relaţiilor: remaghiarizarea numelor din istorie. 
Simpozion de aniversare a 500 de ani de la naşterea secuiului Dózsa György

Pentru că dacă nu se face asta, atunci ar trebui să-i românizăm pe toţi: Napoleon să fie Napolică, Rudolf să fie Rodotel, Ivan cel Groaznic să fie… Ion … escu.
Istoria paralelă însă ne spune altceva. Timp de sute de ani românii şi maghiarii au avut relaţii extrem de strânse. Şi pentru a afla adevărul trebuie să citeşti printre rânduri sau să cauţi surse istorice alternative. Ce aflăm citind cu atenţie în cărţile de istorie? 
Păi, aflăm că ambele state româneşti de peste munţi au fost înfiinţate de maghiari sau cu sprijin maghiar. 
Tradiţia orală spune că Ţara Românească a fost înfiinţată de Negru Vodă, descălecătorul din Ardeal şi există documente sau teorii istorice româneşti care susţin că dinastia Basarabilor, vasală a regatului maghiar, era de origine cumană, probabil veniţi din Ardeal. Şi fiind Basarabii de origine turcică, mai bronzaţi, de aici şi denumirea de Negru Vodă. 
La Moldova e extrem de clar: voievodul Dragoş a fost trimis de regatul maghiar peste munţi să înfiinţeze o marcă de apărare (adică Dragoş avea rangul de marchiz) în Nordul Moldovei de azi. Apoi alt voievod maramureşean de origine română s-a răsculat, a trecut munţii şi a înlăturat familia Dragoşeştilor din Moldova. Aceasta s-a reîntors în Ardeal (fiind cunoscută ca familia princiară Dragffy) şi a continuat să fie fidelă regatului maghiar, mulţi reprezentanţi ai ei având funcţii extrem de importante în Transilvania.
Testamentul lui Drágfi János pe câmpul de luptă de la Mohács. Şi-a dat viaţa ducând drapelul ţării (Ungaria). 

Şi ulterior mulţi conducători au păstrat relaţiile cordiale dintre cele trei principate, găsind sprijin sau luptând împreună împotriva turcilor. Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Vlad Dracul, Vlad Ţepes, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Matia Corvinul, Petru Rareş, Mihai Viteazul, Radu Şerban, Sigismund Bathory, Gabriel Bethlen sunt doar câţiva dintre aceşti mari conducători ai celor trei principate, care au avut o viziune politică mai largă decât teritoriul condus la un moment dat şi care au coalizat forţe comune în lupta împotriva ţărilor ostile. 
În vremuri de restrişte conducătorii munteni se retrăgeau spre graniţe cu Ardealul sau chiar în Ardeal, aşteptând sprijin de la partenerii lor maghiari. Mircea Cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul au făcut asta.
Ştefan cel Mare a fost ajutat la Vaslui de un contingent de 4000 de secui. Acest număr era imens pentru acele vremuri. Gândiţi-vă că la Călugăreni Mihai Viteazul avea o oaste de cca 10-12.000 de soldaţi. 
Mihai Viteazul a fost sprjinit de secui la Călugăreni, dar şi la Şelimbăr (împotriva nobilimii maghiare)

4000 de secui reprezentau, probabil, cea mai importanta forţă militară a secuimii acelor vremuri. Şi s-au dus să lupte pentru o ţară „străină”. Tot secuii au fost principalii aliaţi ai lui Mihai Viteazul. Iancu de Hunedoara a coordonat lupta comună a maghiarilor, românilor, sârbilor şi a altor neamuri creştine împotriva turcilor. Atât voievozii munteni cât şi cei moldoveni au fost recompensaţi cu domenii importante în Ardeal pentru diferite servicii aduse Ungariei şi Transilvaniei. 
Făgăraşul, Almaşul, Severinul, Ciceul, Cetatea de Baltă au fost zone stăpânite de voievozii valahi în Transilvania şi Banat. Există de asemnea extrem de multe documente istorice care vorbesc despre privilegii economice acordate de conducători negustorilor din ţările vecine. 
Ştefan cel Mare a fost sprjinit de secui în bătălia de la Vaslui 

Şi noi vorbim azi de „argumentele istorice” cum că românii şi maghiarii au o duşmănie de sute de ani? Nu! Istoric vorbind, este demonstrat faptul că românii şi maghiarii au fost parteneri sute de ani şi că au avut legături extrem de strânse. E drept că au fost şi destule conflicte între maghiarime şi valahi, dar nu cred că aceastea au depăşit ca număr conflictele dintre Moldova şi Ţara Românească. Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş au fost la un moment dat cei mai mari duşmani, iar în acelaşi timp Vlad Ţepes era în relaţii cordiale cu ungurii, iar Ştefan cel Mare ataca împreună cu turcii Ţara Românească… 
Observăm acum că de fapt aşa zisa duşmănie româno-maghiară a fost mai mult pe hârtie şi apărută din cauza intereselor politice abia undeva prin secolele XVIII-XIX, când ambele naţiuni din Ardeal erau de fapt sub dominaţie habsburgică. Iar aceştia aplicau cu deosebit succes principiul „dezbină şi stăpâneşte”. Aşa se explică şi faptul că Avram Iancu a trăit liniştit în Apuseni după evenimentele din anii 1848-1849. Pentru că austriecii au fost direct interesaţi ca revoluţionarii români şi maghiari să nu se înţeleagă. „Duşmanul duşmanului meu este prietenul meu”. Asta era Avram Iancu pentru austrieci. Iar duşmanul principal al austriecilor era revolutia maghiară...
Transilvania a fost tot timpul autonomă sau independentă de regatul maghiar. Şi o bună parte din timp a avut o relativă autonomie şi în cadrul Imperiului Habsburgic. Abia după înfrângerea catastrofală a austriecilor din 1866 şi crearea statului dualist Austro-Ungaria, în 1867, Transilvania a fost alipită forţat Ungariei. Deci de-a lungul istoriei numai cca 50 de ani Transilvania a făcut parte integrantă din Ungaria, în restul perioadei fiind o provincie cu o largă autonomie, cu reguli proprii, cu o elită proprie, mult timp cu o armată proprie. Totuşi şi în această perioadă cu cine avea România alianţa strânsă politico-militară? Ei bine: România era aliată tot cu Austro-Ungaria si cu Germania...
În primul război mondial interesele politice ale românilor şi ungurilor au fost diametral opuse. Poate pentru prima dată în istorie. Din punct de vedere naţional şi patriotic, ambele tabere cred că aveau dreptatea lor, dar sfârşitul războiului a dat câştig de cauză României. Ungaria şi maghiarii au trăit atunci o mare dramă. 

Milioane de maghiari si secui, deşi localnici de generaţii întregi, au rămas în afara teritoriului naţional al Ungariei. Nu ştiu cine e de vină…soarta? Istoria? 

Cert este că în noile state apărute după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, au apărut mari comunităţi maghiare. Şi în România, şi în Cehoslovacia, şi în Iugoslavia. Noile state poate că nu au ştiut să gestioneze foarte bine situaţia, şi vedem că şi după 100 de ani încă mai există probleme şi în România, şi în Slovacia, şi în Ucraina, şi în fosta Iugoslavie. 
Problema minorităţilor este una deosebit de sensibilă şi depinde numai de noi toţi ca ea să nu escaladeze.
Noul regim din România de după 1989 a făcut o greşeală stabilind ziua naţională la 1 Decembrie. 
Majoritatea statelor lumii au ca zi naţională ziua declarării independenţei. 
Numai România a ales o zi în care o provincie s-a unit cu ţara-mamă, deşi o bună parte a populaţiei ţării pur şi simplu nu poate sărbători acea zi, pentru că unirea cu România este ziua despărţirii de Ungaria. 
De ce unirea cu Transilvania este mai importantă, decât unirea Moldovei cu Ţara Românească în 1859 sau unirea Dobrogei în 1877, sau unirea Banatului, Bucovinei sau Basarabiei? Cred că nimeni nu poate explica logic acest lucru. 
Ziua Independenţei României este pe 10 Mai. Atunci în 1877 au fost semnate şi publicate documentele care proclamau acest lucru. Dar aceasta era şi Ziua Regelui şi fusese sărbătoarea naţională „burgheză” interbelică a României, iar unii nu au dorit asta. Au dorit să pună ziua naţională într-o zi tristă pentru compatrioţii noştri maghiari. 
Acum vremurile s-au schimbat. Avem un presedinte ales, care este membru al unei minorităţi. Partidul comunităţii maghiare a fost la guvernare cel puţin jumătate din ultimii 20 de ani.
S-au reglementat în favoarea minorităţilor destule revendicări ale acestora. Evident că nu este totul perfect, evident că mai sunt multe de făcut, dar premisele sunt bune. 
Interesul majorităţii române ar trebui să fie acela ca nici un minoritar să nu regrete măcar o clipă faptul că trăieşte în România. 
Se va reglementa şi povestea cu drapelele, pentru că este ilogic, este o mare nedreptate să negi unei comunităţi naţionale sau locale dreptul de a-şi afişa identitatea.

Steagul secuilor şi al maghiarilor

Mai trebuie făcut însă ceva şi de jos în sus şi să nu ne mai uităm numai la politicieni. Trebuie schimbată actuala clasă politică. Atât cea română, cât şi cea maghiară. Şi nu mă refer numai la cea din România. Actualii politicieni si-au arătat limitele. Atât cei români, cât şi cei maghiari. Trebuie să spunem STOP. Trebuie să găsim alţi oameni. 

Numai împreună, români, maghiari şi celelalte naţionalităţi născute sau imigrate recent în România, putem clădi o lume mai bună.

O lume de unde să nu mai plecăm în Occident pentru o viaţă mai bună, ci să fim „invadaţi” de alte popoare mai necăjite ca noi, şi care speră că în România să înceapă o viaţă nouă şi fericită.

Laurenţiu Ghilencia 
Bejegyezte: dátum:

Necruţătoarea lovitură a Semilunii. Dar şi avertismentul fără echivoc al NATO

Cristian Unteanu  29 iulie 2015,
Acţiunea a început în forţă. Cu dublul obiectiv asumat: anihilarea bazelor şi aglomerările de forţe ale Statului Islamic şi ale kurzilor din PKK. Dar cu cine trebuie să se confrunte în teren Turcia, care posedă una dintre cele mai mari şi mai bine echipate armate din NATO? DE ACELASI AUTOR Imperiul contraatacă! Cine va fi Sultanul sau/şi Şeicul din Orientul M... Europa? Ducă-se pe pustii... Turcia, neliniştea Europei şi dilema SUA Aveţi aici o descriere completă a capacităţilor militare ale Turciei. Iată ce arată hărţile militare în ce priveşte Statul Islamic, acum aflat în plină ofensivă nu numai în această zonă, ci controlând teritorii vaste în toată regiunea Maghrebului şi mult mai departe spre sud, înspre inima Africii: Dispunând de un arsenal militar impresionant care, în opinia lui Jean-Yves Le Drian, ministrul francez al Apărării, se compune „Mai ales de 3000 de vehicule Hummer 4x4 americane recuperate la Mossul, 60.000 de arme individuale, 50 de blindate grele, 150 de blindate uşoare şi mult material de luptă anti-tanc. Relativ puţin armament sol-aer, în principal tunuri anti-aeriene”. Statul Islamic este considerat drept un actor regional „puternic şi hotărât. Foloseşte atât mijloacele clasice ale terorismului cât şi pe cele convenţionale. Sunt de temut capacităţile sale de recrutare şi comunicaţii, în acelaşi timp ştiind să-şi facă şi aliaţi oportuni. Forţele sale sunt de 25.000 - 30.000 de oameni”.

Un recent raport de sinteză al CIA arată la rândul său că cea mai mare parte a arsenalului ultra-modern de care dispune organizaţia provine din depozitele armatei irakiene, abandonate intacte: acolo se aflau arme grele, elicoptere de luptă, vehicule blindate de toate felurile, cele furnizate de SUA către armata irakiană în momentul în care au decis retragerea din Irak. În plus, subliniază aceeaşi sursă, o problemă suplimentară constă în faptul că o mare parte a ofiţerilor de rang înalt din armata irakiană a fostului regim Sadaam Hussein, dar şi aproape toţi foştii şefi ai serviciilor de informaţii generale şi militare, se regăsesc acum în ISIS, pe posturi de comandă în teren, în statul major sau în multiplele tabere de antrenament (foarte dificil de atacat deoarece îşi schimbă mereu locaţiile) unde se adună în continuare valuri de „luptători străini” veniţi cam din toată lumea şi în primul rând din Europa sau din statele de sud, musulmane, din fosta URSS. Tehnica de luptă - cu evidente lecţii bine învăţate din Irak, Cecenia, Afganistan sau Libia - arată că există o îmbinare de trei tipuri de acţiuni, o premieră semnificativă relevată ca atare de analiştii de informaţii militare: „este vorba despre o acţiune cu trei compartimente distincte: terorismul clasic, apoi infiltrarea în marile oraşe pentru a desfăşura acţiuni specifice de gherilă urbană şi, în fine, ofensivele de tip clasic, duse cu ajutorul unei armate moderne, cu unităţi de blindate şi infanterie. Acest ultim punct este o noutate absolută în raport cu tehnicile Al-Qaeda”, după cum preciza Pierre Servent, specialist în probleme de securitate. Caracteristica esenţială, cea mai importantă din punct de vedere militar, rămâne viteza extraordinară cu care cei din ISIS îşi mută nu numai bazele de antrenament, dar şi depozitele de muniţii, folosind de regulă unităţi mici, foarte mobile, care se retrag imediat după atac fie în aglomerările urbane, fie în zonele rurale unde şi-au construit reţele de sprijin şi pe care le folosesc drept baze de refacere, niciodată aceleaşi la interval de câteva luni. De cealaltă parte, Turcia este angajată în ofensivă frontală împotriva forţelor kurde - ansamblul de trupe şi miliţii armate care acţionează pe un teritoriu vast care cuprinde regiuni din sud-estul Turciei, nord-estul şi nord-vestul Siriei, nord-estul Irakului şi nord-vestul Iranului. Iată, conform sursei Wikipedia, compoziţia de forţe kurde: - forţele armate Peşmerga din Kurdistan ale guvernului regional kurd, cunoscute sub numele de Gărzi regionale kurde, cu aproximativ 350.000 de oameni, dispunând de armament individual modern (pe provenienţă recentă via SUA sau state europene care au trimis masiv armamnet pentru a susţine acţiunea lor împotriva ISIS), tancuri de asalt T-55, T-62 şi T-72, plus un număr mare de vehicule blindate, Au la dispoziţie câteva elicoptere de luptă Bell OH-58 Kiowa.

- trupele PKK din Turcia (grupare considerată drept teroristă de mai mult instanţe internaţionale, printre care şi Consiliul Europei), 5.000-6.000 de oameni foarte bine înarmaţi, pendulând în permanenţă între bazele avansate din Turcia şi cele de rezervă din Siria şi Irak. - trupele kurde din Siria, aproximativ 50.000 de oameni cu foarte bună pregătire militară, luptând pentru eliberarea regiunii lor natale şi împotriva regimului Assad, dar şi a ISIS.
- trupele PJAK (Partidul pentru o viaţă liberă din Kurdistan), organizaţie politico-militară din Iran, de mică relevanţă în acest moment după acţiunile dure şi masive duse de serviciile de securitate iraniene după ce cei de la PJAK organizaseră în trecut o serie de atentate



Mizele sunt multiple şi se suprapun într-un peisaj extrem de complex, absolut de neînţeles pentru cine nu cunoaşte istoria mai de demult şi pe cea modernă a Orientului Apropiat. La care se adaugă o motivaţie foarte importantă şi iată imaginea care ar putea justifica nevoia urgentă pe care o resimt marii actori internaţionali de a se pune ordine în acest spaţiu:

Dincolo de asta, există spaima enormă a Europei că destabilizarea în continuare a situaţiei din Orientul Apropiat, combinată cu cea în progresie geometrică din Maghreb, ar putea crea o presiune masivă de imigranţi, milioane de disperaţi fugind din zonele de conflict şi încercând să ajungă în statele UE, cu orice preţ, în orice condiţii, asumându-şi orice risc.

UE şi NATO încearcă să dea un răspuns direct susţinând acţiunile militare ale Turciei, în fapt consacrând viitorul mare vector ofensiv contra Statului Islamic, mai ales că ofensiva terestră este gata să înceapă şi operaţiunea Turciei se anunţă pe termen lung şi cu o angajare impresionantă de forţe. Dar NATO a mai transmis un mesaj care merge cu mult dincolo de acest moment precis şi această ţintă localizată în clar, adică Statul Islamic. Se vorbeşte despre dorinţa de a da un răspuns „tuturor mişcărilor teroriste care ameniţă graniţele NATO”. TUTUROR. Asta este extraordinar de important deoarece există, spre exemplu în est, în Ucraina, mişcări autonomiste care sunt caracterizate de guvernul ucrainean şi nu numai drept „mişcări teroriste”, iar un ajutor NATO poate veni în acest condiţii. Ar putea veni, spre exemplu, şi pentru Georgia sau pentru alte state din jurul Mării Negre, chiar dacă nu sunt membre NATO, dar pot cere sprijin logistic în termenii prevederilor Parteneriatului extins pentru Pace din care fac parte.. .Ar putea fi o justificare pentru a ajuta în imediat state din Magreb, membre al Uniunii Mediteraneene. Şi, să nu uităm niciun moment acest lucru, existenţa unei mişcări terorise adăpostită cu bună ştiinţă de către un stat poate să-l facă să intre rapid în categoria „stat terorist” împotriva căruia poate fi autorizată o operaţiune militară în termenii statutului ONU. Suntem acum în momentul care marchează trecerea spre rebalanasrea tuturor sistemelor de echilibru de securitate. Poate nu numai în Oientul Apropiat, ci şi în ceea ce strategii americani denumeau Marele Orient Apropiat şi chiar mai departe. Adică cam pe toată zona arcului de sud al NATO şi UE. Politicienii noştri, complet dezinteresaţi de problemă, nu comentează nimic, preocupaţi doar de micile lor răfuieli murdare, ignorând pericolele. Sau analiza mea este complet greşită şi are dreptate domnul prim-ministru al României, care a anunţa, dacă vă mai amintiţi, că România nu poate fi atinsă de nicio criză, nici de cea din Grecia, nici de cea din Siria, nici de cea din Ucraina. Poate, aşa să fie. Dar dacă nu?

Citeste mai mult: adev.ro/ns8ucx
Bejegyezte: dátum:

Vineri poate fi văzută „Luna albastră”, un fenomen astronomic rar

30 iulie 2015, 02:15 deRadu Eremia
„Luna albastră” este un fenomen rar Un fenomen astronomic rar are loc vinerea aceasta: luna albastră. Este vorba despre apariţia a două luni pline în aceeaşi lună calendaristică. 
Luna va atinge faza maximă vineri, pe data de 31 iulie, după ce a mai atins această etapă şi pe data de 2 iulie. Potrivit specialiştilor, „Lună albastră” nu presupune transformarea acesteia în albastru. 
Termenul este asociat cu fenomenul rar caracterizat de faptul că Luna plină apare de două ori în aceeaşi lună calendaristică, potrivit „Business Insider” 
 Acest fenomen al apariţiei de două ori a Lunii pline într-o singură lună calendaristică va mai fi înregistrat abia în anul 2018, pe 31 ianuarie, dar şi în martie. Apoi acest fenomen se va mai înregistra abia în 2037. De obicei, o „lună albastră” poate fi văzută o dată la 21 de ani şi câteva luni. 
 Denumirea se pare că este o eroare făcută de astronomul James Hu Pruitt. El a folosit termenul de “lună albastră” într-un articol publicat în anul 1946 şi, deşi greşeala a fost recunoscută în 1999, denumirea se mai foloseşte şi astăzi.
Citeste mai mult: adev.ro/ns9xqu
Bejegyezte: dátum:

2015-07-25

PKK: ''Nu mai există'' condițiile de încetare a focului după ''agresiunea'' Turciei

25 Iul 2015, 
Rebelii Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) au estimat sâmbătă că ''nu mai există condițiile'' pentru încetarea focului decretată în 2013 în conflictul cu Ankara, după ce Turcia a efectuat noaptea trecută lovituri aeriene împotriva unor poziții ale PKK în Kurdistanul irakian, relatează AFP.
''Condițiile privind menținerea armistițiului au fost întrerupte (...), în contextul acestor agresiuni. Avem dreptul să ne apărăm'', au declarat Forțele de apărare a poporului (HPG), aripa militară a PKK, într-o declarație pe site-ul lor.
AFP precizează că autoritățile kurde din Irak au condamnat sâmbătă, într-un comunicat, raidurile armatei turce împotriva unor poziți ale PKK pe teritoriul lor.
Președintele regiunii autonome kurde din nordul Irakului, Massoud Barzani, l-a sunat pe premierul turc, Ahmet Davutoglu, pentru a-și exprima ''nemulțumirea în legătură cu caracterul periculos al situației'', potrivit comunicatului.
Davutoglu a afirmat însă anterior că Barzani și-a exprimat ''solidaritatea'', notează AFP.
Bejegyezte: dátum:

2015-07-23

Tavanul bisericii Sf. Mihail a început să cadă după ultimul concert din Piața Unirii

 RADU HÂNGĂNUȚ / IN IULIE 20, 2015, 
Administratorii Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail” se plâng de faptul că cel mai recent eveniment muzical din Piața Unirii a provocat cădearea unei bucăți de un metru pătrat din tencuiala de pe bolta bisericii. Organizatorii evenimentului spun însă că au respectat toate condițiile impuse de autorizația primită de la Primăria Municipiului Cluj-Napoca și că nu le pot fi imputate niciun fel de pagube apărute la edificiul din centrul orașului.
Peste 600 de ani au trecut de la finalizarea construcției Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail” din Cluj-Napoca, perioadă în care impunătorul edificiu a trecut cu bine prin incendii, războaie sau cutremure, fiind astăzi unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului. Chiar și-așa, ultimul weekend nu a trecut cu bine pentru biserica gotică. Potrivit curatorului bisericii, zgomotul concertelor organizate în acest weekend în Piața Unirii a fost atât de puternic încât o bucată din tencuiala de pe boltă s-a desprins și a căzut. Organizatorii spun însă că în ciuda plângerilor înregistrate cu privire la muzica prea zgomotoasă, limitele din autorizația acordată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca au fost pe deplin respectate.
Aproximativ un metru pătrat din tencuiala de pe boltă s-a desprins și a căzut (FOTO: Dan Bodea)

Nu cutremurele, nu incendiile ci formații precum Zdob & Zdub sau R.O.A au „atentat” la structura Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail”. O spun administratorii clădirii, care în dimineața zilei de luni au găsit pe podea o bucată din tencuiala de pe bolta edificiului. Aceștia se plâng că muzica de la concertele din cadrul Zilelor Prieteniei Bergenbier, eveniment organizat în perioada 18-19 iulie în Piața Unirii, a fost atât de zgomotoasă încât „vitraliile s-au cutremurat și tencuiala a căzut”. Reprezentanții bisericii susțin că efectele au fost cu atât mai distructive cu cât scena a fost amplasată la aproximativ 10 metri de clădire, și nu pe strada din latura vestică a pieței, unde de obicei aceasta este pusă.
„Este prima dată când ne confruntăm cu astfel de probleme și credem că a fost cauzată de trepidația puternică de la concertele din weekend. În acea zonă din care a căzut tencuiala bolta are o grosime de mai mult de un metru. Scena a fost amplasată în alt loc decât cel obișnuit și nu cred că a mai fost respectată legislația. Astfel de situații afectează clădirea care oricum se află în renovare dar și vitraliile care se pot sparge”, spune Orosz Krisztofer, curatorul bisericii.

Orosz Krisztofer, curatorul bisericii

De cealaltă parte, organizatorii evenimentului spun că nu ei au decis locul de amplasare al scenei iar în ceea ce privește zgomotul și orele la care concertele s-au desfășurat, condițiile din autorizație au fost respectate.
„Bergenbier SA, prin organizarea seriei de concerte Zilele Prieteniei Bergenbier, în data de 18 și 19 iulie, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, dorește să asigure clujenii că au fost respectate în totalitate prevederile înscrise în autorizația emisă de către Primăria Municipiul Cluj-Napoca. Normele de siguranță în ceea ce privește nivelul sunetului au fost respectate în limitele regulilor impuse de administrația locală. Mai mult decât atât, pe parcursul celor doua zile de concerte, am făcut tot posibilul pentru a menține buna desfășurare a slujbelor care au avut loc în biserica amplasata în Piața Unirii. În ambele zile de eveniment, probele de sunet și recitalurile trupelor au fost întrerupte în timpul slujbelor din biserică (sâmbătă și duminică, 18 și 19 iulie, între orele 11;00-12:00 și 18:00-19:00) pentru a nu perturba desfășurarea slujbelor. Atât poziționarea scenei, cât și nivelul de decibeli au fost respectate întocmai conform autorizației primite din partea Primăriei Municipiului Cluj-Napoca”, au explicat organizatorii evenimentului pentru Transilvania Reporter.
Reprezentanții Primăriei spun că deși în zonă sunt mai multe clădiri-monument istoric, autorizațiile se dau fără a exista prevederi speciale.
„Nu există o valoare anume a numărului de decibeli care nu poate fi depășită. Evenimentul a avut autorizație de manifestare publică până la ora 11. Pentru a putea cere daune, reprezentanții bisericii trebuie să facă o expertiză pe care să o depună. Nu sunt condiții speciale pentru manifestările de acest gen organizate în spații în care sunt clădiri istorice. E de datoria proprietarilor să le consolideze astfel încât să nu existe probleme”, a explicat purtătorul de cuvânt al instituției.
FOTO: Dan Bodea

Nu doar reprezentanții bisericii s-au plâns de zgomotul puternic care a acaparat zona în cele două zile de concerte. Site-ul de socializare Facebook și inclusiv pagina evenimentului au fost luate cu asalt de clujeni nemulțumiți de nivelul decibelilor.
„Ne-aţi distrus o frumoasă după-amiază de sâmbătă. De ce nu aţi organizat toată chestia asta la Sala sporturilor sau în Pădurea Hoia sau într-unul din multele locuri în care nu aţi fi deranjat?”, a scris o clujeancă pe pagina oficială e evenimentului.
Mai jos puteți viziona o galerie foto realizată de Dan Bodea

Bejegyezte: dátum:

2015-07-20

PACTUL TERITORIAL POSIBIL INSTRUMENT PENTRU ASIGURAREA ABORDARII INTEGRATE A POLITICILOR

Întâlnire de consultare a autorităţilor relevante privind modalităţile de implementare la nivel naţional a pactului teritorial (propus de către CoR) în contextul Strategiei EU2020 şi a dezbaterilor privind viitorul politicii de coeziune 2014 – 2020, Bucureşti, 28 noiembrie 2011
MATERIALELE INTÂLNIRII
CONTEXT
Pe data de 8 martie 2011, Comitetul Regiunilor (CoR) a lansat spre consultarea statelor membre propunerea privind Pactul teritorial – Valorificarea deplină a Strategiei Europa 2020. Conform propunerii CoR, pactul teritorial presupune un acord între diferitele niveluri de guvernare ale unui stat membru (naţional, regional şi local), prin care părţile decid să acţioneze de o manieră coordonată şi să-şi sincronizeze agendele politice pentru a-şi concentra eforturile şi resursele financiare în vederea implementării eficiente a Strategiei Europa 2020. Astfel, această abordare „contractuală”, susţinută de indicatori şi obiective adecvate şi însuşită de către toţi partenerii, ar declanşa sinergiile şi efectele sistemice de care au nevoie statele membre pentru a realiza obiectivele şi ţintele Strategiei Europa 2020.
De asemenea, pactele teritoriale ar putea conferi Strategiei Europa 2020 o dimensiune teritorială şi o responsabilitate teritorială prin luarea în considerare a diversităţii şi particularităţilor de la nivel local şi regional şi convertirea acestora înpolitici localizate în teritoriu (place-based policy), care să acopere cei trei piloni ai strategiei (creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii), susţinute de indicatori şi obiective teritoriale (inclusiv de tip „dincolo de PIB”). Totodată, pactele teritoriale ar putea contribui şi la orientarea către obiectivele Strategiei Europa 2020 a tuturor instrumentelor şi canalelor de finanţare de care dispun diferitele niveluri de guvernare vizate.
Adoptarea de către Comisia Europeană la începutul lunii octombrie 2011 a pachetului legislativ privind Politica de coeziune pentru perioada 2014 – 2020, aduce elemente esenţiale pentru discutarea oportunităţii încheierii de pacte teritoriale la nivel naţional. Astfel, noile propuneri de regulamente, lansate spre consultare statelor membre, pun în evidenţă o mai mare atenţie acordată dimensiunii teritoriale şi politicilor urbane, abordării integrate, parteneriatului, guvernanţei multi-nivel, în acest sens, fiind necesare acţiuni naţionale de pregătire din punct de vedere instituţional şi tehnic astfel încât programarea viitoarelor fonduri să respecte cerinţele noilor regulamente. Mai mult decât atât, Contactul de parteneriat care va fi încheiat între Comisia Europeană şi statele membre, va conţine o secţiune referitoare la abordarea integrată a dezvoltării teritoriale, fiind necesară o analiză atentă a mecanismelor şi instrumentelor prin care România poate răspunde noilor cerinţe europene.
Având în vedere că teritoriul reprezintă un factor integrator al politicilor sectoriale, considerăm că pactul teritorial propus de către CoR ar putea reprezenta unul dintre instrumentele prin care ar putea fi asigurată abordarea integrată a politicilor.
Cu scopul clarificării la nivel naţional a modalităţilor de utilizare a pactelor teritoriale a avut loc o primă întâlnire de consultare la nivel interministerial care a scos în evidenţă atât contribuţia semnificativă pe care pactele teritoriale o pot avea în implementarea eficientă a Strategiei Europa 2020 precum şi complexitatea unui astfel de demers naţional, una dintre variantele de implementare analizată fiind încheierea unor pacte teritoriale – pilot.
Este de asemenea important de reţinut faptul că Programul Naţional de Reformă 2011 – 2013 prevede necesitatea analizării oportunităţii şi modalităţilor de utilizare a pactului teritorial în România în colaborare cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale. Având în vedere rolul cheie al nivelului local şi regional, considerăm că pactul teritorial ar putea reprezenta o oportunitate pentru o contribuţie eficientă a comunităţilor locale şi regionale la efortul naţional de atingere a ţintelor stabilite pentru România aferente Strategiei EU 2020.
Astfel, în continuarea acţiunilor de consultare, vă invităm să participaţi pe data de 28 noiembrie 2011, ora 1000, Str. Apolodor nr. 17, Sala de Consiliu (parter), la întâlnirea „Pactul teritorial - posibil instrument pentru asigurarea abordării integrate a politicilor” prin intermediul căreia dorim să aflăm opinia dvs. cu privire la pactul teritorial şi modalităţile de implementare a acestuia la nivel naţional. Prima parte a întâlnirii va fi dedicată prezentării propunerii CoR şi punctului de vedere al MDRT privind pactul teritorial.
Bejegyezte: dátum:

PROGRAMUL TRANSNATIONAL DUNAREA 2014-2020

Prezentari
Draft PO DUNAREA 2014-2020 (publicat: 03-06-2014)
Rezumat draft PO DUNAREA 2014-2020 (publicat: 03-06-2014)
Bejegyezte: dátum:

Programe de Cooperare Teritoriala 2014-2020 / INTERREG EUROPE

Fișa de program /

Programul INTERREG EUROPE urmărește îmbunătățirea punerii în aplicare a politicilor și programelor de dezvoltare regională, în principal a celor care urmăresc investițiile pentru creștere economică și a locurilor de muncă și, după caz, a celor de cooperare teritorială europeană, prin promovarea schimbului de experiență și a învățării de noi politici de către actorii de interes regional.
Programul are un buget de 359 de milioane de euro, finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), pentru perioada 2014-2020, din care: 
322.4 milioane de euro pentru proiecte de cooperare interregională implementate de partenerii din UE. Partenerii din Norvegia și Elveția vor fi co-finanțați din fonduri naționale de țările respective, 
15.3 milioane de euro pentru platforme de învățare de politici publice, 
21,3 milioane de euro pentru asistența tehnică a programului - configurare, implementare, monitorizare etc. 
Co-finanțarea proiectelor 
85% din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) pentru instituțiile publice și organismele de drept public din cele 28 de state membre ale UE,75% pentru organismele private non-profit din cele 28 de state membre UE, 
50% finanțare norvegiană pentru organismele publice de drept public și organismele private non-profit din Norvegia, 
finanțare elvețiană: partenerii din Elveția sunt invitați să contacteze punctul național elvețian de contact Interreg pentru informații privind oportunitățile de finanțare din Elveția. 
Beneficiarii eligibili sunt: 

autorități publice - naționale, regionale sau locale, 
organisme de drept public, 
organisme private non-profit: agenții, institute de cercetare, organizații specializate în politici publice etc. 
Programul este activ în 30 de țări: cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, Elveția și Norvegia.
Autoritatea de Management a programului este Franța, prin Regiunea Nord-Pas de Calais, iar Secretariatul Tehnic Comun are sediul în Lille. Autoritatea Națională, din partea României, este Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin Direcția Programe de Cooperare Teritorială Europeană.
Cum puteți participa la program: 
luați legătura cu un grup de actori interesați, 
deveniți lider de proiect sau partener într-un proiect de cooperare interregională, 
înscrieți-vă pe platformele de învățare de politici. 
Documentele programului 
Contacte

Dezvoltare teritoriala / Dimensiunea teritoriala 2014 - 2020

Pe data de 6 octombrie 2011 Comisia Europeana a lansat spre dezbatere pachetul legislativ pentru viitoarea perioda de programare 2014 – 2020. Propunerile de regulamente vizeaza stimularea cresterii si a ocuparii fortei de munca în toata Europa, orientândinvestitiile UE catre obiectivele agendei europene pentru crestere economica si locuri de munca („Europa 2020”). Accentul pus pe un numar mai limitat de prioritati de investitii în conformitate cu aceste obiective va reprezenta elementul central al noilor contracte de parteneriat, pe care statele membre le vor încheia cu Comisia Europeana. În prezent au loc dezbateri intense la nivelul statelor membre în vederea adoptarii propunerilor pana la sfarsitul anului 2012, pentru a permite lansarea unei noi generatii de programe privind politica de coeziune în 2014. 
Propunerile Comisiei Europene evidentiaza o mai mare importanta acordata dimensiunii teritoriale si urmaresc stimularea politicilor urbane integrate pentru a intensifica dezvoltarea urbana durabila în vederea consolidarii rolului oraselor în contextul politicii de coeziune. Sunt prezentate mai jos principalele propuneri în acest sens 
· Strategii integrate de investitii, având o abordare cu caracter strategic si holistic mai accentuat:
Ca principiu de baza, Fondul european de dezvoltare regional (FEDR) ar trebui sa sprijine dezvoltarea urbanadurabila prin intermediul unor strategii integratecare abordeaza provocarile economice, climatice, sociale si de mediu din zonele urbane [articolul 7, alineatul (1) din propunerea de regulament privind FEDR]. Acest principiu are dublu sens: resursele ar trebui concentrate într-un mod integrat pentru a viza zonele afectate de provocari urbane specifice si, în acelasi timp, proiectele cu finantare FEDR din zonele urbane ar trebui integrate în cadrul unor obiective mai largi ale programelor. Statele membre UE ar trebui sa caute sa utilizeze Fondul social european (FSE), în sinergie cu FEDR, pentru a sustine masuri în materie de ocupare a fortei de munca, educatie, incluziune sociala si capacitate institutionala, concepute si puse în aplicare în cadrul strategiilor integrate. 
· Rezervarea finantarii pentru dezvoltarea urbana durabila integrata 
Cel putin 5 % din resursele FEDR alocate fiecarui stat membru vor fi investite în actiuni integrate în favoarea dezvoltarii urbane durabile, puse în aplicare prin intermediul instrumentului de investitii teritoriale integrate (ITI) (a se vedea mai jos), iar gestionarea si punerea în aplicare a acestora vor fi delegate oraslor [a se vedea articolul 7 alineatul (2) din propunerea de regulament privind FEDR]. Forma şi intensitatea delegării gestionării oraşelor pot varia în funcţie de aranjamentele instituţionale
ale fiecărui stat membru. Orasele care pun în aplicare actiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile, cu gestionate delegata, ar trebui sa fie incluse într-o lista care sa însoteasca contractele de parteneriat [articolul 7 alineatul (2)] si programul operational [articolul 87 alineatul (2) litera (c)]. Aceste liste sunt orientative si ar putea fi modificate în cursul perioadei de programare. 
· Platforma de dezvoltare urbana 
În baza unei liste a oraşelor, elaborată de statele membre în cadrul contractului de parteneriat, Comisia va stabili o platformă de dezvoltare urbană, cuprinzând 300 de oraşe din întreaga Europă, care va stimula un dialog la nivel european între oraşe şi Comisie, orientat preponderent spre politică, în ceea ce priveşte dezvoltarea urbană.
Acesta nu este un instrument de finanţare, ci mai degrabă un mecanism destinat creşterii vizibilităţii contribuţiei oraşelor la strategia Europa 2020 în cadrul politicii de coeziune, facilitării acţiunilor integrate şi inovatoare pentru dezvoltarea urbană durabilă, precum şi valorificării rezultatelor acestora (articolul 8 din propunerea de regulament privind FEDR). 
· Acţiuni inovatoare în zonele urbane: 
În scopul încurajării soluţiilor noi şi inovatoare în materie de dezvoltare urbană durabilă, FEDR poate sprijini, la iniţiativa Comisiei, acţiuni inovatoare în limita unui plafon de 0,2 % din contribuţia totală a FEDR. Acţiunile inovatoare în mediul urban vor consta în proiecte urbane pilot, proiecte demonstrative şi studii aferente de interes european. Sfera acestora poate include toate obiectivele tematice şi priorităţile de investiţii (articolul 9 din propunerea de regulament privind FEDR). 
· Un accent mai puternic pus pe dezvoltare urbană la un nivel strategic:
În baza orientărilor Cadrului strategic comun (CSC), contractele de parteneriat ar trebui să stabilească modalităţile de a asigura o abordare integrată a utilizării fondurilor CSC pentru dezvoltarea durabilă a zonelor urbane. Programele operaţionale ar trebui să stabilească contribuţia la abordarea integrată
a dezvoltării teritoriale, inclusiv, după caz, o abordare integrată a dezvoltării zonelor urbane (articolele 11, 14 şi 87 din propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind fondurile CSC 2014-2020). De asemenea, este de aşteptat ca această abordare a dezvoltării urbane să fie puternic legată de abordarea integrată care pune în discuţie nevoile specifice ale zonelor geografice cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor ţintă cele mai expuse riscului de discriminare sau excludere – astfel cum este stabilit în contractul de parteneriat şi în programele operaţionale. 
· Instrumente îmbunătăţite pentru realizarea de acţiuni integrate: 
Investiţiile teritoriale integrate (ITI) reprezintă un nou mod de punere în aplicare ce oferă un pachet de finanţare provenind de la mai multe axe prioritare ale unuia sau ale mai multor programe de intervenţii multidimensionale şi intersectoriale. ITI este un instrument ideal pentru susţinerea acţiunilor integrate în zonele urbane, întrucât acesta oferă posibilitatea combinării finanţării în funcţie de diferite obiective tematice, inclusiv combinarea finanţării provenind de la acele axe prioritare şi programe operaţionale sprijinite din FEDR, FSE şi Fondul de coeziune (CF) (articolul 99 din propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind fondurile CSC 2014-2020). 
· Oportunităţi sporite privind abordarea provocărilor urbane vizate de priorităţile de investiţii: 
Patru dintre obiectivele tematice, care vor fi sprijinite din fondurile CSC în vederea contribuirii la strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, conţin priorităţi corespunzătoare de investiţii specifice zonelor urbane (enumerate la articolul 5 din propunerea de regulament privind FEDR). Este recomandat ca oraşele să combine acţiunile sprijinite în cadrul priorităţilor sectoriale de investiţii specifice zonelor urbane (să promoveze strategii pentru emisii scăzute de dioxid de carbon în zonele urbane, să îmbunătăţească mediul urban, să promoveze mobilitatea urbană durabilă, precum şi incluziunea socială prin sprijinirea regenerării fizice şi economice a zonelor urbane defavorizate) şi să le încorporeze în strategia integrată de dezvoltare urbană a oraşului în vederea punerii în aplicare a principiului dezvoltării urbane integrate [articolul 7 alineatul (1) din propunerea de regulament privind FEDR]. De asemenea, acestea pot combina acţiunile respective cu alte acţiuni sprijinite din FSE în cadrul priorităţilor sale de investiţii (enumerate la articolul 3 din propunerea de regulament privind FSE). 
· Instrumente financiare: 
Statele membre sunt încurajate să utilizeze în mod extensiv instrumentele financiare pentru sprijinirea dezvoltării urbane durabile. Sfera instrumentelor financiare este extinsă şi include toate obiectivele tematice şi priorităţile de investiţii şi toate tipurile de beneficiari, proiecte şi activităţi (articolele 32-40 din propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind fondurile CSC 2014-2020). 
· Crearea de reţele: 
În cadrul obiectivului de cooperare teritoriala europeana (CTE), programul de schimburi si învatare destinat oraselor va continua sa le furnizeze acestora oportunitati de creare de retele în vederea partajarii si dezvoltarii de bune practici în materie de dezvoltare urbana (articolul 2 din propunerea de regulament privind CTE). 
Publicat Joi, 12 Iulie 2012 
Bejegyezte: dátum:

Programul INTERREG V-A România – Ungaria în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană: Justificarea alegerii obiectivelor tematice și a priorităților corespunzătoare de investiții

Programul Ro-Hu.ro.doc

Obiectivul tematic selecționat
Prioritatea de investiții selecționată
Justificare pentru selecție
OT6 – Conservarea și protecția mediului și promovarea utilixării eficiente a resurselor
6/b Investirea în sectorul acvatic pentru a întruni cerințele Uniunii în domeniul mediului și pentru a aborda necesitățile, identificate de statele membre, pentru investiții care depășesc respectivele cerințe
Zona eligibilă este bogată în râuri, multe dintre care depășesc frontiera statului. În timp ce 65% dintre râurile, cursurile de apă sau lacurile au arătat o îmbunătățire a calității în ultimii 10 ani, 35% arată încă o tendință negativă. Cele mai vulnerabile zone sunt Valea Ierii / zona râului Criș. Protecția și gestionarea eficientă a bazei comune de apă poate fi asigurată doar prin intervenții comune și coordonate corespunzător.
Finanțarea publică este necesară pentru implementarea acestor măsuri, însă programele operaționale generale nu finanțează intervențiile comune.
OT6 –  Conservarea și protecția mediului și promovarea utilixării eficiente a resurselor
6/c Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural
Zona frontalieră eligibilă are numeroase moșteniri comune unice, valori naturale și culturale. Acestea includ zone naturale protejate, monumente istorice, clădiri cu valoare arhitectonică specială, ape termale, precum și valori culturale intangibile. Numeroase dintre aceste valori se află în condiții precare – necesită restaurare, îmbunătățire, sau altfel se vor deteriora iremediabil.
În timp ce unele dintre ele au fost deja restaurate –experiența arată că utilizarea durabilă, pe termen lung, a atracțiilor individuale este problematică. Întrucât aceste valori reprezintă moștenirea comună a zonei transfrontaliere, restaurarea lor și de asemenea utilizarea durabilă trebuie asigurate pe baza strategiilor comune de promovare și dezvoltare coordonată. Deși, individual, numeroase dintre aceste valori nu atrag un număr mare de vizitatori, dacă sunt dezvoltate, poate chiar aranjate în rute tematice și gestionate într-o manieră coordonată, pot deveni atractive pentru vizitatorii din interiorul și chiar din afara zonei eligibile.
OT7 – Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore
7/b Îmbunătățirea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura RTT, inclusiv nodurile multimodale
Astfel cum este prevăzut în STC, România și Ungaria împart o linie de frontieră de 450 km lungime, având în prezent 10 puncte de trecere rutieră și 5 feroviară, cu încă 10 drumuri transfrontaliere suplimentare finalizate sau în curs de construire[1]. Cu toate acestea, în general, durata de acces – în special peste graniță – este în continuare destul de mare, ceea ce limitează mobilitatea transfrontalieră: accesul la Rețeaua Transeuropeană de Transport (RTT) pentru multe din așezările periferice vecine este complicată și consumatoare de timp.
Legăturile dintre orașele mai mari (centre județene și microregionale) și disponibilitatea rețelelor RTT indică de asemenea deficiențele majore, iar pe cale de consecință, nivelul actual al traficului transfrontalier este relativ limitat.
Aceste limitări ale mobilității transfrontaliere restrând și utilizarea potențialului comun oferit de amplasarea specială a zonei. Accesibilitatea poate fi îmbunătățită semnificativ cu un număr redus de legături cruciale.
OT7 –  Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore  
7/c Dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor de transport ecologice (inclusiv cu un nivel redus de zgomot), și cu emisii reduse de carbon,  inclusiv transporturile fluviale interne și maritime, porturile, legăturile multimodale și infrastructura aeroportuară, pentru promovarea mobilității regionale și locale durabile
Mobilitatea adecvată este o condiție prealabilă importantă a cooperării transfrontaliere, la fel ca reforma către formele durabile de transport. În prezent, majoritatea transportului transfrontalier utilizează cele mai poluante forme – autovehicule de pasageri și camioane – de transport. Transportul transfrontalier pe drumurile publice este asigurat la o scară extrem de redusă, în principal de companiile mici private.
În timp ce pistele transfrontaliere pentru biciclete conectează comunitățile vecine (și contribuie la îmbunătățirea potențialului turistic al atracțiilor), în 2011 bicicletele reprezentau doar un segment neglijabil al traficului total.
Transportul feroviar transfrontalier de pasageri și marfă joacă un rol minor în zona eligibilă: numărul de pasageri de pe cele 5 linii de cale ferată și 18 perechi de trenuri este scăzut, timpurile de acces dintre orașele majore fiind inacceptabil de mari.
Deși există câteva aeroporturi, inclusiv unele majore cu trafic internațional semnificativ (Timișoara și Debrecen), utilizarea transfrontalieră este rară, întrucât nu fac parte dintr-un sistem transfrontalier multimodal.
OT8 – Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă
8/b Susținerea creșterii eficiente a ocupării forței de muncă prin dezvoltarea potențialului endogen ca parte a strategiei teritoriale pentru zonele specifice, inclusiv conversia regiunilor industriale în declin și și îmbunătățirea accesibilității și dezvoltarea resurselor naturale și culturale specifice
Zona eligibilă este predominant rurală, cu câteva orașe mari importante și un număr de orașe mai mici. Majoritatea populației, performanța economică și serviciile sunt concentrate în orașele mai mari.
În ciuda acestei dualități, rata scăzută a ocupării forței de muncă este o problemă generală în aproape toate părțile zonei eligibile: (chiar dacă datele indică diferențe intraregionale majore). Populația activă din punct de vedere economic a scăzut din 2001. Cota populației active din populația totală indică, pentru toate județele,  un număr mai mic decât media UE. Rata șomajului este de asemenea crescută în părți semnificative ale regiunii. Provocările includ un nivel scăzut de creare a locurilor de muncă, subutilizarea potențialului economic, mobilitatea transfrontalieră inadecvată. Aceste provocări pot fi abordate cel mai bine prin acțiuni integrate îndreptate către creșterea favorabilă incluziunii și ocuparea locurilor de muncă, pe baza potențialului endogen al teritoriilor specifice..
OT9 – Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare
9/a Investirea în infrastructura medicală și socială, care contribuie la dezvoltarea națională, regională și locală, reducerea inegalităților în termenii stării de sănătate, promovarea incluziunii sociale prin accesul îmbunătățit la serviciile  sociale, culturale și recreative și tranziția de la serviciile instituționale la cele comunitare
Nivelul acceptabil al serviciilor medicale este o condiție prealabilă cheie a dezvoltării echilibrate. Există mai mult de 70 de spitale în zona eligibilă, multe întâmpinând deficiențe cu infrastructura și echipamentele depășite. Condiția și nivelul echipamentelor unităților medicale din Ungaria sunt mai bune decât in România. Diferențele din calitatea serviciilor duc la “migrația medicală": rezidenții români călătoresc în Ungaria pentru a utiliza serviciile medicale. Migrația pacienților este un semn al mișcării libere a serviciilor, însă cauzează tensiuni la nivel financiar și al prestării de servicii. Furnizarea unui nivel acceptabil de servici pe întreg cuprinsul zonei și coordonarea investițiilor medicale sunt cruciale pe termen lung. Schimbul de cunoștințe și beneficierea de experiența reciprocă sunt, de asemenea, importante.
Accesul la servicii medicale și sociale specializate este limitat pentru grupurile dezavantajate din zonele rurale; gradele de prevenire și monitorizare a stării de sănătate sunt nesatisfăcătoare.
OT5 – Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a  gestionării riscurilor
5/b Promovarea investițiilor pentru abordarea riscurilor specifice, asigurarea intervenției în cazul dezastrelor și dezvoltarea unui sistem de gestionare a dezastrelor
În zona eligibilă, diverse pericole naturale prezintă un risc semnificativ de dezastre sau situații neprevăzute de urgență, putând avea un impact major asupra populației, proprietății și mediului uman. Cei mai semnificativi factori de risc sunt inundațiile, excesul de apă interioară, alunecările de teren și cutremurele. Vulnerabilitatea la inundații a județelor din zona eligibilă este foarte crescută atât prin comparații la nivel național, cât și la nivel internațional. Riscurile de dezastre provocate de om – precum poluarea industrială, a mediului, acvatică, accidentele de transport – sunt de asemenea prezente, necesitând acțiuni comune eficiente.
Întrucât riscurile și situațiile de urgență nu se opresc, în majoritatea cazurilor, la granița de stat, acestea pot fi gestionate cel mai bine într-o manieră coordonată, pe baza capacitățlor comune de răspuns ale celor două țări.
Aceasta necesită o dezvoltare coordonată a capacităților, protocoale coordonate, legislație de susținere în ambele țări.
OT11 – Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate  și o administrație publică eficientă
11/b Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă prin promovarea cooperării juridice și administrative și a cooperării între cetățeni și instituții
Pe lângă blocajele fizice, există și unele „delicate” (diferențele din contextul de reglementare, povara administrativă excesivă, lipsa serviciilor legate de activitățile transfrontaliere, protocoalele drastic diferite ale instituțiilor, fluxul greoi de informații dintre administrațiile publice locale și regionale), împiedicând cooperarea.
Existența instituțiilor dedicate în multe dintre sectoarele cheie (ex. piața muncii, educație, cultură și formare profesională vocațională, sistemul de reacție pentru situații de urgență etc.) este de asemenea un activ important.
Interacțiunile zilnice ale persoanelor necesită încredere. Legăturile sociale și culturale oferă o bază puternică pentru construirea unui capital social comun în comunitățile implicate. Inițiativele P2P care aduc oamenii mai aproape unii de alții joacă un rol crucial în proces. Valoarea acestor inițiative se reflectă în determinarea oamenilor să comunice și să desfășoare acțiuni împreună, făcând cooperarea o parte naturală a vieții cotidiene și mărind vizibilitatea Programului.




[1] Vezi “Acordul dintre Guvernul Ungariei și Guvernul României privind legăturile rutiere peste frontiera de stat româno-ungară”, semnat la București în data de 24 Iulie 2014
Harta cu punctele de trecere a frontierei existente și viitoare se regăsește în Anexa XI a prezentului document
Bejegyezte: dátum:
Abonați-vă la: Postări (Atom)