Claudiu Frânc: Altădată luam mai mult pe piele decât luăm acum pe vaca întreagă!

http://www.agroinfo.ro/cresterea-animalelor/claudiu-franc-altadata-luam-mai-mult-pe-piele-decat-luam-acum-pe-vaca-intreaga

Liliana Sime 26 ianuarie 2016 

Crescătorii de bovine din România sunt la limita răbdării! Prețul laptelui este în picaj, prețul cărnii scade, subvențiile întârzie, despăgubirile pentru secetă au fost primițe de un procent foarte mic de fermieri.

Laptele nu se plătește, carnea nu se plătește, furaje nu sunt, efectivele de bovine sunt peste 30% decimate. Trebuie să te programezi cu două luni înainte la un abator ca să poți să tai o vacă. Și o vinzi pe prețul unei perechi de papuci. Altădată luam mai mult pe piele decât luăm acum pe vaca întreagă. Deci acolo s-a ajuns, să luăm banii pe care-i luam pe piele înainte. Sunt lucruri foarte grave, declară, pentru Agroinfo, Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România.

Mulți dintre crescătorii de bovine au fost săriți și de la plata despăgubirilor pe secetă. Ce s-a întâmplat de fermierii au rămas fără bani și cu pagubele?

Despăgubiri pe secetă nu am luat. Degeaba am reușit să introducem în actul normativ și culturile de furaj. În momentul în care s-a elaborat metodologia și până la apariția ordonanței s-au făcut controalele în teren. Noi nu am avut procese-verbale de constatare a pagubelor. Prea puțini crescători de bovine au luat banii. Nu știu dacă e un procent de 10%. Uitați-vă la suma pentru despăgubiri că e mică. Pe teren am luat bani puțini pentru că nu facem cultură mare, spune Frânc.

Crescătorii de bovine așteaptă soluții de la ministrul agriculturii. Marți, 26 ianuarie, mai mulți lideri ai fermierilor au fost chemați la discuții la Ministerul Agriculturii.

Celor care sunt nedumeriți sau cei care caută ”zinzanie”

De o vreme circulă tot felul de zvonuri cum că unele denumiri nu sunt conforme cu normele europene sau cum că nu sunt prezente în denumirile românești... Dar sunt și probabil vor mai fi denumiri care nu au corespondență dintr-o limbă în alta. Astfel este neințelegibil de ce denumirea ”községháza", ”a scos siguranța din uz” la unii... A se vede peste tot acțiuni contra statului în care trăiești este deja apropiat de ceva ce depășește normalul, ca să nu zicem că devine caz medical...

Mai jos redăm fotografia primăriei  din Méhkerék(Ungaria) unde locuiesc în majoritate români. 

Pe cei de acolo nu-l ”deranjează” că denumirea ”Községháza" este sub denumirea románească ”Casa Satului” 

Dacă așa a hotărit administrația locală - ptr că asta este voința locuitorilor - atunci pe cei de la ”centru” nu-l interesează. Adică dacă locuitorii așa se simt mândrii, este acceptat de toți!!!

Și culmea culmii: nu se sesizează nici un fel de ONG ”european” cum că drapelul statului român flutură nestingerit pe clădirea Casei Satului...

Poate  ar trebui să mai facem un pas către UE... Vezi fotografia mai jos :

Foto preluat din: http://www.kronika.ro/szempont/romanul-is-van-kozseghaza

Regiunea – spaţiu al dezvoltării economice

Mai mulți cititori au cerut explicații asupra regiunilor precum și importanța regionalizării, fapt ce ne-a determinat să dăm niște explicații ale specialiștilor. 

Mai jos este redat câteva elemente esențiale din teza de doctorat al lui Cătălin Daniel Dumitrică, care prin lucarea sa trece în revistă problematică regiunilor în UE:

http://audieri.advocacy.ro/sites/audieri.advocacy.ro/files/files/pagini-audiere/documente_conexe/2012-11/2012_-_aplicarea_principiilor_dezvoltarii_regionale_in_romania_dumitrica_catalin_ro.pdf

În termeni economici, obiectivele politicii regionale făceau obiectul a două tipuri de scopuri: 

- eficienţă naţională agregată - care implică o alocare eficientă a resurselor regionale pentru maximizarea câştigului naţional net - şi 

- echitate interregională, care implică o distribuţie egală în spaţiu a veniturilor, şomajului sau infrastructurii.(6)  

Definirea clară a obiectivelor politicii de dezvoltare regională este esenţială din următoarele motive: 

 - delimitarea ariilor în care este necesară aplicarea anumitor măsuri de politică regională în funcţie de obiectivele stabilite, se pot realiza analize la nivelul diferitelor regiuni şi se poate stabili cu precizie care sunt zonele care intra sub incidenţa obiectivelor avute în vedere. 

 - asamblarea diferitelor instrumente de politică regională cu scopul de a îndeplini obiectivele stabilite, atingerea diferitelor obiective necesită o abordare diferită şi deci o utilizare diferenţiată a instrumentelor politicii regionale. 

 - estimarea efectelor aplicării măsurilor de politică regională şi evaluarea impactului acesteia asupra economiei de ansamblu, este imposibil de estimat cât de eficientă va fi politica regională într-o anumită zonă dacă nu se ştie cu exactitate ce se doreşte a se îndeplini în urma implementării acesteia(1) 

Obiectivul tradiţional al politicilor de dezvoltare regională îl constituie reducerea disparităţilor teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelele de dezvoltare economică şi socială a diferitelor zone din teritoriul naţional. În ceea ce priveşte actorii instituţionali europeni ai politicii de dezvoltare europeană, precum şi din perspectiva importanţei acestora menţionăm: Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii.

Regiunea (deci al NUTS-2) reprezintă elementul fundamental în ştiinţa regională în general şi în economia regională, ca disciplină de bază în cadrul acesteia, în mod particular, în legătură cu care se emit teorii, se pun la punct metode şi tehnici de investigare specifice, se definesc obiective şi măsuri, instrumente pentru îndeplinirea lor. În centrul politicii de dezvoltare regională (1) se află regiunea de dezvoltare, motiv pentru care vom încerca să definim noţiunea de regiune şi modalităţile în care acest termen se regăseşte în legislaţia şi literatura de specialitate, precum şi modalitatea de interpretare a acestui termen în accepţiunea Uniunii Europene. 

Prin regiune se poate înţelege şi un anumit teritoriu care nu se suprapune cu zona delimitată după criterii administrative, în delimitarea ei intervenind alte criterii precum: gradul de dezvoltare socio-economică, interesul pe care-l prezintă pentru ansamblul socio-economic un anumit tip de activitate economică sau socială, criterii de ordin geografic, cultural, social, etnografic. 

 Alături de regiune, în ştiinţa regională se folosesc şi termeni, precum „arie” şi „zonă”.

În anul 1973 Stanislaw Czamanski(1) a făcut o distincţie clară între aceşti termeni, astfel: 

 „aria” este termenul generic pentru orice parte a spaţiului bidimensional, fiind util în analiza economico-socială. Spre exemplu conceptul de arie de atracţie a unei pieţe, semnificând spaţiul geografic în care producţia unui producător este vândută; 

 „zona” a fost la început doar un termen tehnic, reprezentând o bandă transversală tăiată dintr-o sferă; în prezent, acest termen este utilizat pentru a defini o suprafaţă cu caracteristici diferite în raport cu spaţiul înconjurător, având ca exemplu zona administrativă şi de afaceri, aşa-numitul – Central Business District, într-o mare metropolă; 

  „regiunea” este un termen mult mai precis, implicând o suprafaţă în cadrul spaţiului economic naţional suficient de cuprinzătoare structural pentru a funcţiona independent, deşi, în realitate, ea are desigur, strânse legături cu restul economiei(2). 

Principala caracteristică a unei regiuni este conştientizarea unui interes regional comun, care este dat de corelaţiile ce există între diferitele părţi ale unei regiuni. 

 Metoda clasică de conceptualizare a regiunilor distinge între trei tipuri: 

 regiuni omogene (3) – caracterizate printr-o structura internă uniformă, activităţile economice desfăşurate în cadrul lor fiind asemănătoare între ele; 

 regiuni nodale(4) (polarizate), când interesul pentru uniformitate este minim, iar coeziunea este rezultatul fluxurilor interne, al relaţiilor, interdependenţelor polarizate de obicei către un centru dominant (nod) ; 

 regiuni pentru planificare (programare), unde unitatea derivă dintr-un anumit cadru instituţional-administrativ şi din aplicarea unor politici şi programe specifice de dezvoltare regională (5); 

Repere legislative privind politica de dezvoltare regională 

Începuturile “construirii” unei politici regionale datează încă din anul 1952, fiind incluse în tratatul de înfiinţare a primei organizaţii integraţioniste postbelice: 

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului ( CECO).(8) Comisia Europeană era însărcinată să participe “la studierea posibilităţilor de reangajare, în industriile existente sau prin crearea de noi activităţi, a forţei de muncă disponibilizate prin evoluţiile pieţei sau transformărilor tehnice”,(9) fiind în acelaşi timp abilitată:” să aloce împrumuturile necesare finanţării activităţilor de reconversie în regiunile afectate pe o perioadă îndelungată de criză ce a lovit industria cărbunelui şi oţelului.”(10) 

Ca şi în cazul tratatului CECO, şi din Tratatul de la Roma este dificil să se extragă semnele existenţei unei veritabile politici regionale. Fără îndoială, este evidentă dispersia dispoziţiilor referitoare la realităţile regionale. În consecinţă, regiunile nu sunt avute în vedere în tratatul de înfiinţare a CEE ca un cadru privilegiat sau excepţional de acţiune comunitară. Niciun capitol nu este consacrat acestui domeniu, în mod special. Se instituie o Bancă Europeană de Investiţii care are personalitate juridică. Membrii Băncii Europene de Investiţii sunt statele membre.(10) 

Banca Europeană de Investiţii are misiunea să contribuie, recurgând la pieţele de capital şi la resursele proprii, la dezvoltarea armonioasă şi firească a pieţei comune în interesul Comunităţii. BEI este în mod cert rezultatul Conferinţei pregătitoare de la Mesina, din iunie 1955, care prevedea instituirea unui fond regional.(11) 

Pentru a evidenţia vocaţia regională a BEI, a fost elaborat un protocol anexat tratatului care, indică rolul preponderent al BEI pentru urmărirea redresării sale economice. Acţiunea pozitivă a BEI s-a raliat preocupării de a face problema regională, principalul cadru de excepţie al acţiunii comunitare. 

 Actul Unic European din 1986 reprezintă, de asemenea, un moment important în evoluţia politicii comunitare. Este momentul în care se recunoaşte importanţa politicii regionale în măsură să atenueze disparităţile regionale, permiţând valorificarea efectelor pozitive ale procesului de adâncire a integrării. Actul Unic European menţiona faptul că: “Statele membre îşi promovează politicile economice şi le coordonează astfel încât Comunitatea să se axeze pe, reducerea decalajelor dintre diferitele regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate”. Comunitatea sprijină realizarea acestor obiective prin acţiunile întreprinse prin intermediul Fondurilor Structurale(11). 

Termenul generic de „ Fonduri structurale”, adoptat în 1988, grupează laolaltă:”(Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDR), Fondul Social European ( FSE) ,

Secţiunea „orientare” a Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă ( FEOGA), Instrumentul Financiar de Orientare pentru Pescuit ( IFOP), adăugat în 1990. 

 Prin Tratatul de la Maastricht s-a decis instituirea Fondului de coeziune ai cărei beneficiari vor fi exclusiv Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda. Conform prevederilor Actului Unic, politica regională este subsumată sferei de cuprindere a conceptului de “coeziune economică”. 

După Tratatul de la Maastricht, conceptul de “coeziune economică” devine unul din cei trei piloni ai Uniunii Europene, alături de piaţă unică şi uniunea economică şi monetară. 

 Tratatul de la Maastricht consacră astfel, indirect, politica regională ca unul dintre pilonii de bază ai integrării în cadrul Uniunii Europene.

Identitatea regională reprezintă un element cheie în constituirea regiunilor ca spaţii sociale şi politice. Există trei elemente care trebuie luate în considerare atunci când analizăm identitatea regională. 

Primul dintre elemente este cel cognitiv, care presupune ca oamenii să fie conştienţi de existenţa regiunii şi de limitele sale geografice. 

Un al doilea element este cel afectiv, care se referă la felul în care oamenii simt în legătură cu regiunea şi gradul în care aceasta oferă un cadru pentru identitate şi solidaritate comună, şi care se poate afla în conflict cu alte forme de solidaritate, incluzând aici clasa socială şi naţionalitatea. 

Cel de-al treilea element este cel structural, în care regiunea este folosită ca bază de mobilizare şi acţiune colectivă în căutarea obiectivelor sociale, economice şi politice.(12) 

În ceea ce priveşte conceptul de regionalizare, trebuie eliminată confuzia care poate să apară între cele două noţiuni, asemănătoare din punct de vedere semantic şi anume, regionalism şi regionalizare. 

Aceste două concepte diferite, regionalism şi regionalizare se referă la două lucruri total distincte. 

Primul concept(regioalism) se referă la grup, la o comunitate, respectiv la identitatea şi acţiunea sa, iar cel de-al doilea(regionalizare) se referă la spaţiu, la cadrul şi organizarea sa. 

Astfel, se impune o distincţie între regionalism şi regionalizare, conform căreia: regionalismul este rezultatul unui proces de „jos în sus”, de conştientizare de către unele comunităţi a unor dezechilibre regionale, a subdezvoltării economice, a alienării etnoculturale, a centralismului statului în care trăiesc, în vreme ce regionalizarea este procesul de „sus în jos”, prin care statele conştientizează dezechilibrele regionale cu toate fenomenele care le însoţesc, alienare etnoculturală, subdezvoltare economică, centralism exagerat, şi trec la descentralizarea sistemului politico-juridic printr-o instituţionalizare la nivel regional. 

Cele două fenomene sunt complementare, existând posibilitatea să se confunde de cele mai multe ori.(13)

Modalităţi de dezvoltare a regiunilor 

 Criteriile luate în considerare în aprecierea nivelului de dezvoltare a unei regiuni sunt următoarele: - criteriul demografic - care urmăreşte creşterea demografică relativă sub aspectul procedural, a populaţiei unei regiuni; - criteriul material - acesta se referă la mărimea venitului pe cap de locuitor care este şi ea o modalitate de apreciere a progresului unei regiuni; - criteriul structural - analizează schimbările ce au loc în structura activităţilor desfăşurate într-o regiune. 

 O încercare de a explica dezvoltarea unei regiuni a fost reprezentată de către “Teoria bazei economice”(14). Această teorie susţinea faptul că unele activităţi sunt esenţiale, de bază, în sensul că o dezvoltare a acestora determină dezvoltarea generală a regiunii, iar altele sunt mai puţin importante, acest lucru însemnând că progresul lor este determinat de dezvoltarea generală a regiunii. Un alt model care îşi propune să oferă o explicaţie în ceea ce priveşte influenţa diferiţilor factori asupra dezvoltării regionale îl reprezintă analiza resurse-rezultate. 

Esenţa acestui model o constituie studierea fluxurilor economice care au loc la nivelul unei regiuni, fiind luate în considerare următoarele cinci principale sectoare economice: 

- sectorul intermediar 

- reprezentat de firme private; 

- gospodăriile 

- familii şi indivizi rezidenţi sau angajaţi în cadrul regiunii; 

- sectorul public 

- autoritatea locală şi naţională; 

- exteriorul 

- indivizi şi activităţi din afara regiunii; 

- sectorul de capital 

- stocurile de capital fix şi circulant; 

Pentru o mai bună reflectare a procesului de dezvoltare economică cele două modele de analiză orientate spre cererea finală ar trebui utilizate combinat prin prisma complementarităţii lor.

În dezvoltarea economică a unei regiuni sunt implicaţi şi alţi factori externi vorbim aici de comerţul, exportul şi importul de bunuri şi servicii, migraţia forţei de muncă, migraţia factorilor de producţie, în special a capitalului. 

 Un alt factor care se poate implica activ în ajustarea tendinţelor de dezvoltare ale diferitelor regiuni, prin măsuri de limitare a creşterii economice excesive sau prin măsuri menite să ducă la sporirea gradului de ocupare a forţe de muncă şi a veniturilor este statul. 

Statul trebuie să acorde o atenţie esenţială dezvoltării mediului de afaceri una dintre aceste soluţii fiind reprezentată de parcuri industriale. 

Dezvoltarea mediului de afaceri presupune asigurarea infrastructurii necesare favorizării apariţiei şi dezvoltării activităţilor economice. 

Bibliografie

1 Stanislaw, C., (1973), Regional planning; National income; Social accounting; Mathematical models, Accounting, Ed Lexington Books. 

2 Nicolae,V., Constantin, D, L., (1998), Bazele Economiei Regionale şi Urbane, Editura Oscar Print, p. 16. 

3 Whittlesey, D., (1954), The regional concept and the regional method, în American Geography, Syracuse University Press, p.36. 

4. Whittlesey, D., op cit., p.36 

5. Nicolae,V., Constantin, D, L., ( 1998), op cit., p. 16.

6. Dincă, C., ( 2005), Regionalizarea sau dilemele guvernării regionale, Ed. Sitech, Craiova,p.55.

7.23 Nicolae,V., Constantin, D, L., ( 1998), op cit., p. 16. 

8. Albu, C., Andreescu, E., Velciu R., Rădulescu, L., Stanculescu, E., Popa, N., Sălăgean, D., ( 2006), Politica Regională, Editat de Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, p.25. 

8  Art. 46. din Tratatul de Constituire al Comunitaţii Economice a Carbunelui şi Oţelului, adoptat în 1951. 

9. Art. 51. Paragraful 1 din Tratatul de Constituire al Comunitaţii Economice a Carbunelui şi Oţelului, adoptat în 1951 

10. Art. 129. din Tratatul de Constituire a Comunitãţii Economice Europene, adoptat în 1957. 

11. Albu, C., Andreescu, E., Velciu R., Rădulescu, L., Stanculescu, E., Popa, N., Sălăgean, D., ( 2006), op.cit., p.11

12 Keating, M., (2008), Noul regionalism în Europa Occidentală, Editura Institutul European, p. 99. 

13 Ricq, C., (1983) – La Region, espace institutionnel et espace d’identité, în Espace et Sociétés, pp. 122-123. 14 Unul dintre adepţii acestei teorii este şi Charles, Tiebout, „ A Pure Theory of Local Expenditures”, Journal of Political Economy, no 64, 1956, pp.416-424/ Tiebout, Charles M. 1956a. "Exports and Regional Growth." Journal of Political Economy 64: 160-164. Tiebout, M. C., ( 1956), The Urban Economic Base Reconsidered. Land Economics. pp. 95-99.

Este transilvanismul o soluție pentru toată România ?

Andrei Prian Tudor Duică

Polemica legată de istorie, este cât se poate de binevenită în mediul cultural, elitist, atâta timp cât participanții dețin un bagaj minim de informații de specialitate în domeniu.

Din păcate, noi, transilvaniștii, ne confruntăm cu problema acceptării ideii noastre de către majoritate, iar majoritatea nu studiază istorie, ca profesie, sau măcar într-un mod științific, iar cunoașterea sau nu a faptelor, influențează enorm opțiunile pe acest plan.

Românii de rând, dețin acea educație istorică de bază, a manualelor școlare și eventual a câtorva cărți de istorie convenabilă. Ori respectivele manuale, au fost construite în primul rând pentru propagandă și sunt scrise așa cum sunt, la comandă politică.

O mare problemă este că aceste manuale, nu au fost schimbate nici până azi, decât în foarte mică măsură. În fond, noi nu vedem vreun motiv, de ce ar fi în avantajul guvernelor bucureștene, cu politica lor eminamente centralistă, să le schimbe.

Dar (tragic!) scopul a fost aproape atins deja: uniformizarea conștiinței de român, uniformizarea etnică a regiunilor, pierderea identității celor din regiunile proaspăt alipite, în 1920.

Românii ardeleni nu învață despre propria istorie, ci învață despre cea a românilor extracarpatici. Unirile sunt marile victorii, eroii sunt Mihai Viteazul, Cuza (care pe noi nu ne-a unit niciodată, i-a unit numai pe cei de dincolo de Carpați, ca să se poată hrăni noua capitală, ca un caine hămesit).

Apropos de Majestatea Sa Ferdinand I, în opinia noastră, a avut o viziune politică de tip feudal, după Unirea din 1920. În nici un caz în favoarea teritoriilor alipite, considerate ca fiind vasale Vechiului Regat.

Personajele istorice ardelene, detaliile privind cultura regională, identitatea și transilvanismul, în fond, sunt apanajul celor care caută să se informeze și rămân îngropate în beznă, pentru toți cei care se limitează la istoria predată în sistemul de învățământ preuniversitar.

Nu credem că badea Todor cu opt clase poate fi , sau poate gândi transilvanist, iar o mișcare transilvanistă nu are șanse reale de câștig, atâta timp cât este minoritară chiar și în Transilvania. Este greu de cuantificat, în acest moment, câți aderenți reali are această mișcare, în lipsa unor sondaje reale.

Șansa stă în informare, popularizare, precum picătura chinezească, altfel ne trezim că vom ridica dezavantajele la rang de mare noroc pe capul nostru și vom aplauda cu frenezie, orice act inechitabil.

Nu văd de ce ar trebui să mă încânte pe mine, ca ardelean, bănățean, crișan, sătmărean, moroșan, bucovinean, dobrogean sau moldovean, că România și-a triplat teritoriul de la 1859 încoace, atâta timp cât familiei mele, comunității locale sau regionale, din care fac parte, îi merge mai rău decât înainte de unire, atâta timp cât cultura este în declin, patrimoniul dispare de la o zi la alta și ceea ce ne definea cândva ca transilvăneni(saul moldoveni, sau...), e pe cale de a fi complet pierdut.

Priviți doar "grija" arătată de statul român, pentru monumentele istorice, pentru patrimoniu în general, bijuterii de cultură și civilizație (mai frecvente la noi, ce-i drept!) și priviți felul în care tratează această problemă, toate țările sau provinciile alipite, foste Austro-Ungare: Ungaria, Croația, Austria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Vojvodina, Silezia, Tirolul de Sud... Peste tot, moștenirea austro-ungară este respectată la justa valoare. La noi, e jale...

Vivat România Mare, rotundă ca o pâine, național-unitară, centralistă și eliberatoare, de sub juguri fictive!

Ah, și felul în care politicienii de București te educă de mic, la modul revoltător, că LOR le datorezi până și libertatea de a spune "mamă" în limba ta...

Trebuie să credem, cu orice preț, în forța civilizatoare a transilvanismului, indiferent ce vă susură pe la urechi, politicienii actuali, fie ei din București, sau din regiunile fiecăruia dintre noi...

„Transilvanismul” este echivalent, credem noi, pe de o parte, cu austeritatea, cu moderația și lipsa de fățărnicie, are potențial de „export” al unei mentalități transilvănene, construită cu migală, în secole de apartenență la Mitteleuropa.

Credem că transilvanismul poate aduce un plus de toleranță, corectitudine, europenitate, urbanitate și civilizație, față de ceea ce ne oferă, de peste 97 de ani, actualul sistem politic și administrativ.

Noi suntem obișnuiți să acceptăm diferențele etnice, religioase, culturale, transilvanismul este un fel de "forma mentis", care poate accepta alte adevăruri istorice, decât cele convenabile centralismului și naționalismului mioritic, de sorginte est-europeană și balcanică.

Transilvanismul presupune acceptarea celui diferit, a valorilor noastre comune, acceptarea istoriei așa cum a fost în realitate, cu experiențe de cele mai multe ori pozitive, dar câteodată și tragice...

Câți dintre noi credem cu adevărat că transilvanismul, identitatea regională de transilvănean(nu se pune în discuție suveranitatea statului român, ca să nu avem discuții aiurea), pot contrabalansa naționalismele tembele, lăsate moștenire de politicienii din Budapesta sau București ?

Câți dintre noi suntem capabili să manifestăm empatie, să acceptăm că avem interese comune, indiferent că suntem români, maghiari sau sași, astfel încât transilvanismul ca identitate regională să devină un curent majoritar ?

Transilvanismul, exportat la nivelul întregii Românii de azi, poate reprezenta o soluție mai bună, decât ceea ce ne oferă regimul politic actual ???

Robert Kaplan: Uniunea Europeană se destramă şi revine la divizări vechi de secole

http://adevarul.ro/international/europa/robert-kaplan-uniunea-europeana-destrama-revine-divizari-vechi-secole-1_569b9b1337115986c6974acd/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Robert+Kaplan%3A+Uniunea+European%C4%83+se+destram%C4%83+%C5%9Fi+revine+la+diviz%C4%83ri+vechi+de+secole&utm_content=Newsletter-298046-20160117

17 ianuarie 2016, Mediafax

Europa se întoarce în prezent la Evul Mediu de dinaintea Revoluţiei Industriale, o perioadă plină de incoerenţe uimitoare - imperii, regate, confederaţii, mici state - o imagine a unei lumi profund fracturate, aşa cum o atestă hărţile vremii, scrie Robert Kaplan în Wall Street Journal (WSJ) online. 

Deceniile de pace şi prosperitate din anii '50 şi până în 2009, când a început criza datoriilor în Uniunea Europeană (UE), afişau o imagine simplă. 

Existau două blocuri coerente în timpul Războiului Rece, urmate de visul unei Europe unite, cu o monedă unică. 

În prezent, în timp ce UE primeşte lovitură după lovitură dinăuntru şi dinafară, istoria porneşte în direcţia inversă - către o complexitate paralizantă, ca şi cum ultima jumătate de secol a fost un simplu interregn înaintea revenirii la frică şi conflict, scrie Kaplan în acest "Eseu de sâmbătă" publicat în WSJ, intitulat "Noua hartă medievală a Europei". 

Realitatea acestei noi situaţii abia acum este percepută de către Statele Unite. Europa - a cărei economie rivalizează cu cea americană, cea mai mare din lume - rămâne un atu şi un aliat, dar reprezintă totodată o problemă profundă. Întrebarea arzătoare este cum să fie gestionată această problemă. 

Divizările din Europa erau vizibile de decenii, încă de pe când UE depunea eforturi să-şi extindă frontierele şi abordarea practică. Existau ţări dinăuntru UE şi dinafară; dinăuntrul zonei Schengen de liberă circulaţie şi din exterior; capabile să gestioneze rigoarea financiară din zona euro şi incapabile. Însă rădăcinile adânci ale acestor diviziuni, în istoria şi geografia continentului, sunt mai puţin cunoscute. Nucleul puternic al Europei moderne se suprapune în mare măsură Imperiului carolingian, fondat de Carol cel Mare în secolul al IX-lea. El a condus, ca prim împărat roman sfânt, un teritoriu de la Marea Nordului şi până în Ţările de Jos, care se întindea până la Frankfurt, Paris, Milano. Verii mai slabi ai acestei Europe ocupau malul Mediteranei, din Peninsula Iberică şi sudul Italiei şi până în Balcanii mai puţin dezvoltaţi, moştenitorii tradiţiilor bizantine şi otomane. După al Doilea Război Mondial, această divizare a dispărut, din cauza relativei izolări a Europei de "străinătatea apropiată", adică de Africa de Nord şi Eurasia care, timp de secole, au făcut atât de mult pentru a modela caracterul distinctiv al periferiri continentului. În prezent, această geografie nu mai poate fi ignorată, în contextul în care diverse regiuni din Europa adoptă varii atitudini faţă de ameninţările reprezentate de ambiţioasa Rusie a lui Vladimir Putin, valul de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi atacurile teroriste. Centralizarea impusă de decenii de UE şi birocraţia sa nereprezentativă nu au creat o Europă unitară. În schimb au creat o reacţie adversă puternică pe întregul continent, potrivit căreia UE poate supravieţui numai dacă va determina cum să-şi consolideze legitimitatea înăuntrul naţiunilor care o compun. Meterezele geografice ale Europei din perioada postbelică nu mai funcţionează. Geograful francez Fernand Braudel nu mai considera Mediterana, în lucrarea dedicată acestei mări secolul trecut, frontiera de sud a Europei, sugerând că aceasta este Sahara. În prezent, caravane se adună în Africa de Nord, din Algeria şi până în Libia, în vederea unei adevărate invazii a Europei. Balcanii şi-au reluat, la rândul lor, rolul istoric de coridor al migraţiei în masă către centrul Europei, prima oprire a milioanelor de refugiaţi care fug din Irak şi Siria. Europa se află acum în faţa unei nefericite ironii istorice. Deceniile în care şi-a dezvoltat înaltele idealuri ale drepturilor omului, inclusiv dreptul celor în suferinţă de a se refugia în Europa, au fost posibile cu ajutorul indirect al unor regimuri opresive, aflate odinioară la periferia sa. Lumea arabă a rămas închisă decenii, cu state-închisori ai căror dictatori-gardieni şi-au ţinut oamenii înăuntru. Saddam Hussein în Irak, familia al-Assad în Siria, Muammar Kadhafi în Libia au permis Europei această "prăjitură idealistă". Şi mai rău pentru unitatea europeană, geografia şi istoria au "conspirat" să facă unele regiuni de pe continent mai vulnerabile la valul de migranţi şi refugiaţi decât altele. După ce Germania şi unele părţi din Scandinavia i-au invitat călduros, ţări ca Ungaria şi Slovacia i-au întâmpinat cu garduri de sârmă ghimpată. Balcanii sunt afectaţi de anarhia din Orientul Mijlociu, iar criza economică din Grecia, o fostă provincie otomană săracă, a fost exacerbată de rolul de poartă de intrare a migranţilor din lumea arabă. Alt factor critic din perioada de relativă stabilitate, care se apropie de sfârşit, este rolul geopolitic jucat de Rusia. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică reprezenta o ameninţare strategică, dar ameninţarea era bine gestionată de Statele Unite. 

După prăbuşirea blocului sovietic, Rusia nu mai reprezintă o ameninţare la adresa Europei, din cauza crizelor şi slăbiciunilor instituţionale. În prezent însă, Rusia a revenit ca jucător strategic în Europa. Putin şi-a consolidat controlul în ţară şi a creat disensiuni puternice între Paris şi Varşovia, Berlin şi Bucureşti. Polonezii şi românii din anii '90 percepeau Rusia drept slabă şi haotică, iar aderarea la NATO şi UE le oferea pacea şi prosperitatea. Orizontul strategic s-a schimbat mult în prezent - viitorul întreprinderii europene pare nesigur, iar o Rusie reînviată a anexat Crimeea, ameninţă estul Ucrainei şi alte frontiere. 

 În acest context ar putea avea loc o inversare remarcabilă a alianţelor Războiului Rece. Europa se reîmparte în jumătăţi, însă de această dată Europa de Est vrea să se apropie mai mult de Statele Unite, din cauza unor temeri tot mai mari că numai NATO nu poate fi o barieră defensivă eficientă împotriva Rusiei. Concomitent, ţările din Europa de Vest, îngrijorate de valul de refugiaţi şi atacurile teroriste de acasă, caută să se apropie de Rusia, în pofida crizei din Ucraina, ca barieră în calea haosului din Siria. Putin ştie că geografia şi puterea brută - militară şi economică - sunt în continuare punctul de plecare în afirmarea intereselor naţionale. Elitele Europei au o opinie foarte diferită. După secole de băi de sânge, ele au respins puterile politice tradiţionale. 

Pentru a menţine pacea, şi-au pus speranţele într-un regim de reglementare gestionat de tehnocraţi post-naţionali de la Bruxelles. Ele cred că divizările continentului pot fi vindecate prin statul providenţă şi moneda comună. Identităţi naţionale modelate de secole de istorie şi cultură ar urma să facă loc unui superstat european, indiferent de costul legitimării politice a UE în rândul naţiunilor europene. 

 În Marea Britanie şi în mare parte din Europa de Vest se afirmă o reacţie faţă de expansiunea Bruxellesului, iar aceasta se exprimă puternic în politica internă. Politicile statului providenţă, trâmbiţat anterior ca un balsam pentru divizările de pe continent, au acţionat ca o frână asupra economiilor naţionale, iar această stagnare a alimentat naţionalismul (uneori reacţionar) politic şi intensificarea ostilităţii faţă de refugiaţi. 

 Alt set de îngrijorări se manifestă în Europa Centrală şi de Est. În România - o ţară în care al Doilea Război Mondial s-a încheiat în 1989, odată cu căderea regimului stalinist al lui Ceauşescu -, la fel ca şi în ţările baltice şi în alte părţi ale fostului Pact de la Varşovia şi fostei Uniuni Sovietice, UE continuă să reprezinte mai mult decât un bilanţ. Ea reprezintă o politică ce are la bază state moderne, ci nu naţiuni etnice, guvernate de statul de drept ci nu de arbitrar, care protejează oamenii indiferent de originile etnice sau religioase. 

 Regiunea care cuprinde ţările baltice şi Polonia, sudul României şi Bulgaria şi estul Caucazului constituie Marele Intermarium ("între mări", în latină, în acest caz Baltica şi Marea Neagră). Conceptul de "intermarium" a fost creat de către Josef Pilsudski, un lider polonez din anii '20 şi '30, care visa la o centură de democraţii solide între Germania şi Uniunea Sovietică, pentru a contracara tendinţele imperiale ale amândurora. Ameninţarea, astăzi, vine doar dinspre Rusia, nu şi dinspre Germania. Dominaţia politică a Germaniei în Europa decurge din dominaţia ei economică, iar puterea tinde să se mute de la Bruxelles către Berlin. Însă leadershipul german rămâne stângaci şi ezitant. Dintre toate elitele europene, cele germane şi-au pus speranţa, începând din anii '40 încoace, în integrarea europeană, în mare măsură ca o cale de exorcizare a demonilor trecutului. În faţa multiplicării crizelor, cancelarul german Angela Merkel a dat dovadă de abilitate politică, înregistrând eşecuri numai ocazional, ca de exemplu în cazul agresiunilor sexuale comise de Revelion de migranţi arabi. 

Însă Merkel nu este Bismarck ori Frederick cel Mare şi nici nu vrea să fie. Moştenirea nazismului şi ambivalenţa poziţiei de mijloc între Occident şi Rusia cântăreşte greu împotriva leadershipului german. În timp ce UE continuă să se fractureze, acest vid de putere ar putea să creeze un echivalent, în secolul al XXI-lea, al fostului Sfânt Imperiu Roman - un amestec pestriţ care a fost mult timp imperiu doar cu numele, însă niciodată în fapt, până când s-a dizolvat în 1806. Asta înseamnă că încă nu există alternativă la leadershipul american în Europa. Pentru Statele Unite, o Europă care continuă să se fractureze intern şi să se dizolve într-o geografie fluidă în Africa de Nord şi Eurasia ar constitui cel mai mare dezastru de la al Doilea Război Mondial. 

Succesul UE timp de multe decenii a fost un produs al puterii americane, care-şi are originile în înfrângerea Germaniei naziste. În pofida imperfecţiunilor sale, UE, mai mult decât NATO, a fost o încarnare instituţională a Europei postbelice libere, unite şi prospere. Actuala administraţie americană, dar şi viitoarea, este necesar să pună securitatea Marelui Intermarium în centrul priorităţilor sale. Nu este doar o problemă de suplimentare a ajutoarelor militare, ci şi de un angajament diplomatic mai robust faţă de fiecare dintre ţările dintre Baltica şi Marea Neagră. Scopul nu trebuie să fie doar rezistenţa în faţa agresiunii lui Putin, ci menţinerea coeziunii interne şi atât a capacităţilor UE, cât şi NATO. 

 La nivel politic, acest lucru presupune ajutarea UE să se dezvolte într-o direcţie care să aducă mai multă responsabilitate. În ceea ce priveşte problemele de securitate, o întoarcere americană către Europa va însemna să se renunţe la opinia contraproductivă potrivit căreia Statele Unite vor face mai mult pentru apărarea Europei doar dacă membrii NATO îşi vor creşte bugetele apărării. Cu puţine excepţii, acest lucru nu se va întâmpla în contextul dificultăţilor economice actuale. Deceniile în care Europa era considerată stabilă, predictibilă şi apatică s-au încheiat. Harta continentului redevine medievală, dacă nu prin frontiere, atunci cel puţin prin atitudini şi alianţe politice. 

Problema actuală este dacă UE mai poate spera să înlocuiască definitiv multiculturalul Imperiu habsburgic, care a cuprins timp de secole Europa Centrală şi de Est şi i-a adăpostit diversele minorităţi şi interese. Răspunsul va depinde nu doar de ceea ce face Europa însăşi, ci şi de ce vor alege Statele Unite să facă. Geografia este o provocare, nu un destin, conchide în acest eseu Kaplan, autorul cărţii "În umbra Europei: două războaie reci şi o călătorie de treizeci de ani prin România şi mai departe" (“In Europe’s Shadow: Two Cold Wars and a Thirty-Year Journey Through Romania and Beyond”).

Adăpost pentru joagăr – sat Izvoare, comuna Zetea, jud. Harghita

http://e-zeppelin.ro/larix-studio-adapost-pentru-joagar-sat-izvoare-comuna-zetea-jud-harghita/

14.01.2016 Köllő Miklós

Un dispozitiv vernacular tradițional reconstruit în scop cultural și educațional într-un sat din Harghita, devine un loc atractiv pentru un meșteșug străvechi, dar aproape dispărut.

Arhitectura este în mod evident contemporană, pornind însă de la forme și tehnici arhetipale.

Foto: Larix Studio / Erős Zoltán-Levente, Szigeti Vajk-István, Köllő Miklós

Primăria comunei Zetea a avut iniţiativa realizării unui ferăstrău cu roată cu apă, un ansamblu care să exemplifice tehnologiile tradiţionale ale zonei: un fel de minimuzeu activ, care să prezerve un meşteşug, dar şi un spaţiu pentru educaţie şi o atracţie turistică.

Situl intervenţiei este locul unei joagăr de apă de odinioară, conform unei extras de carte funciară de la sfârşitul secolului al XIX‑lea. Nu am reuşit să descoperim poze de epocă sau alte informaţii despre cum a fost clădirea de altădată, informaţiile obţinute de la localnici s‑au rezumat doar la existenţa ferăstrăului. La începutul secolului XX, în zonă au funcţionat şaptesprezece ferăstraie de apă, majoritatea fiind coproprietăţi ale unor asociaţii de prieteni şi rude. În esenţă, mecanismul propriu‑zis al joagărelor a rămas aproape neschimbat din Evul Mediu, conservat datorită posibilităţilor economice modeste ale beneficiarilor. Pentru piese se utiliza lemn de esenţă tare şi puţin fier.

De multe ori, mecanismul joagărelor era demontat şi mutat în sus pe cursul albiei, mai aproape de pădurea care se îndepărta din ce în ce mai mult de localitate. În aceste situaţii clădirea a rămas pe loc, doar piesele esenţiale ale mecanismelor migrau mai aproape de materia primă. După remontare, în jurul joagărului propriu‑zis se construia o nouă clădire, care respecta „moda” timpului, temperată de posibilităţile economice ale proprietarilor.

Astfel, pe de o parte, piesele deteriorate ale mecanismelor erau înlocuite cu piese identice, pe de altă parte poziţia şi forma clădirilor s‑a schimbat în timp. Doar lemnul a rămas ca material permanent, aflat întotdeauna la îndemâna localnicilor, care, după o zicală a locului, „au fost creaţi din ţărână, dar trăiesc din lemn”.

După vizitarea mai multor joagăre existente, aflate în stadiu de precolaps, ne‑am propus „clonarea critică” a unui mecanism existent – care în urmă cu zece ani încă funcţiona şi care se găseşte la o distanţă de 45 de km – şi realizarea unei „hale industriale” contemporane din lemn. Nu am dorit reconstruirea unui joagăr importat din altă parte şi nu am avut date cum era cel de‑al locului: nu ne‑a rămas altă cale decât cea de a formula un set de principii de ghidaj:

- construirea unei infrastructuri care să păstreze vie memoria meşteşugului tradiţional, a lucrului cu barda, prin suprafeţele specifice;

- construirea unui mecanism funcţional, care este în stare să sugereze originea sa medievală, dar care nu neagă evoluţia istorică a mecanismelor de joagăr, ci mai degrabă reflectă o evoluţie firească a acestora;

- realizarea unei suprastructuri contemporane, care însă să nu se rupă în totalitate de tradiţia locului, prin alegerea scândurii ca singurul finisaj;

- crearea unui mic centru pentru vizitatori, care, practic, „sacralizează” locul, fiind un adăpost şi un punct de oprire pentru sufletul trecătorului grăbit;

- exploatarea maximă a peisajului înconjurător şi a relaţiilor din sit, prin poziţionarea ansamblului ca şi capăt de perspectivă în curbura drumului de acces şi căutarea unei joncţiuni care să permită ca joagărul propriu‑zis să fie poziţionat paralel cu cursul de apă;

- stabilirea unui circuit pentru vizitatori, care din fiecare loc în mod simultan să arate sau să sugereze modul de funcţionare a joagărului;

- alegerea protecţiei fizice a lemnului în locul uneia chimice; se asigură astfel o îmbătrânire prin care clădirile să vor pierde mai rapid în peisaj, fără a renunţa la asigurarea unei durabilităţi corespunzătoare. 

Astfel suprafeţele nu sunt tratate deloc, doar orientarea corespunzătoare a scândurilor previne deteriorarea mai rapidă. Ne‑am bazat pe cunoştiinţele păstrate în memoria populară, conform cărora scândurile pot fi orientate astfel ca crăpăturile să apară în esenţă în partea neexpusă la ploaie.

Până în ultimul moment am avut emoţii privind funcţionarea. Lucrând la acest proiect, am ajuns să regretăm experienţa pierdută a bătrânilor constructori ai joagărelor de altădată. Dincolo de cunoştinţele tehnologice teoretice, mai aveam în faţă lungul drum al experimentării… prin care joagărul, practic, a devenit un membru de familie.

Odinioară, reprezenta „industria de vârf”, astăzi e doar o atracţie turistică. În lumea noastră de azi nu prea îşi găseşte locul. Prin el am vrut să spunem o poveste veche a mecanismelor de epocă, dar fără arhaisme, prin utilizarea posibilităţilor contemporane. Am dorit ca prin „transparenţă” să se integreze în peisaj.

Nu am vrut să transformăm situl, ci doar să ghidăm atenţia pe valori seculare, prin prisma unei percepţii contemporane. În prezent, după ştiinţa noastră, este singurul joagăr funcţional din zona centrală a ţării. Funcţionează în memoria joagărelor de odinioară, aducând până în prezent esenţa acestora.

Amplasament: comuna Zetea, sat Izvoare, jud. Harghita

Proiectant: Larix Studio (arhitectură + rezistenţă)

Arhitectură: Köllő Miklós, Györfy László‑Miklós

Structură: Gurzó Levente, Kercsó Zoltán

Instalaţii: Mondoc Bogdan Nicolae

Constructor: Faragó

Consultanţi: Csergő Tibor (istorie) şi dr. Balázs György (etnografie, mulinologie).

Beneficiar: Comuna Zetea

Valoare investiţie: 53.000 € finanţare din programul LEADER

O bistriţeancă a muncit opt ani în Elveţia pentru a deschide o fabrică de ii în inima Transilvaniei. Afacerea a atras banii de la UE şi merge ca pe roate

http://adevarul.ro/locale/bistrita/o-bistriteanca-muncit-opt-ani-elvetia-deschide-fabrica-inima-transilvaniei-afacerea-atras-banii-ue-merge-roate-1_5698b71937115986c683a527/index.html?

16 ianuarie 2016, Bianca Sara

Tradiţiile româneşti şi straiele populare par să fie liantul dintre românii plecaţi în străinătate şi plaiurile natale. Unii însă duc mai departe dragostea pentru simbolurile româneşti, se întorc în ţară şi-şi investesc economiile adunate peste hotare. 

Este şi cazul Dianei Burzo, care a cheltuit agoniseala din Elveţia pentru a-şi deschide o fabrică de ii în localitatea bistriţeană Uriu. Pe Diana Burzo, o bistriţeancă de 38 de ani, o găsim în comuna Uriu, într-o pensiune proaspăt ridicată cu fonduri europene. Ne povesteşte că a muncit preţ de mai bine de opt ani în Elveţia, în domeniul restaurantelor, împreună cu soţul ei, dar că şi-a investit toţi banii pe care i-a strâns acolo în afaceri pe plaiurile natale: o pensiune şi o făbricuţă de ii. Ce i-a determinat să se întoarcă în ţară? Ei bine, în anul 2007, Diana a rămas însărcinată cu primul copil şi atât ea, cât şi soţul ei au simţit că le e prea greu să-l crească departe de ţară, mai ales că trebuia să muncească mult să pună un ban deoparte şi munca nu le permitea să-şi pună viaţa de familie în prim-plan. Plus că nici prin cap nu le-a trecut să-şi investească agoniseala pe pământ străin. Aşa se face că Diana Burzo şi soţul ei s-au întors acasă, în Bistriţa-Năsăud, unde li s-a născut şi al doilea copil, şi, după ce copiii au fost suficient de mari, s-au pus pe investit banii pe care i-au adunat în Elveţia. Pe lângă economiile obţinute muncind în străinătate, cei doi au accesat şi fonduri europene, au început să construiască o pensiune şi o fabrică de ii. Diana îşi aminteşte că apropiaţii şi familia au catalogat-o drept „nebună“ când au auzit că, deşi nu mai condusese până atunci o afacere, voia să pună pe picioare nu unul, ci două businessuri. 

 CÂŢI BANI AU PRIMIT DE LA UE 

 După trei ani în care s-a simţit de-a dreptul îngropată în acte şi în care a depus cereri peste cereri pe la diverse instituţii, visul Dianei se împlineşte în sfârşit: în comuna natală se ridică pensiunea Lorin, iar la nici un kilometru distanţă, în aceeaşi localitate ia naştere şi fabrica de ii. Pentru pensiune, Diana a primit o finanţare europeană de 85.000 de euro, iar pentru fabrica de ii a primit aproape 200.000 de euro. Dar asta nu înseamnă că sumele pe care au fost nevoiţi să le pună la bătaie soţii Burzo au fost mici. Cofinanţările de 15%, TVA-ul care este suportat de beneficiarul proiectelor, precum şi plata experţilor se ridică la sume deloc de neglijat.

Făbricuţa de ii de la Uriu (Foto: Diana Burzo) 

 „În viaţă trebuie să şi rişti. În orice afacere pot să spun că sunt riscuri, chiar şi în cele din domeniile care îţi sunt foarte cunoscute. Recunosc că am avut momente în care m-am panicat şi m-am gândit: dacă nu ne ajung banii pentru cofinanţare? Dacă nu va merge? Însă m-am liniştit repede, optimismul soţului pot să zic că m-a ajutat şi m-a împins mai departe“, precizează Diana Burzo. 

ÎNCEPUTUL ESTE ÎN LADA DE ZESTRE 

 Întrebată de ce a ales să deschidă o făbricuţă de ii, Diana rememorează perioada în care petrecea ore întregi alături de celelalte fete din sat cosând şi ţesând la război. Asta era „distracţia“ sătenilor din Bistriţa-Năsăud acum 20 de ani. Diana spune că nu era fată în sat care să nu ştie să coasă cu mâna, să brodeze sau să lucreze la războiul de ţesut. „Noi venim de la ţară. Eu purtam costumul tradiţional cu mândrie la fiecare sărbătoare. Am avut costum popular încă de mică. Am avut şi o ladă de zestre şi ştiu cât de importantă este tradiţia. Înainte să plec în străinătate coseam cu mâna, ştiam să ţes la război. Cu toate astea, atelierul de ii era un domeniu nou pentru mine. Asta nu m-a împiedicat să încerc şi mi-am zis : «De ce nu?»“, povesteşte Diana Burzo. A fost mult de învăţat pentru a putea pune pe picioare cele două afaceri, dar ambiţia şi seriozitatea consolidate la muncă în Elveţia i-a ajutat pe soţii Burzo în businessurile lor. „Sunt genul de persoană hotărâtă. Dacă e de învăţat, învăţ, nu dau în spate, sunt o persoană foarte ambiţioasă şi nu renunţ. Acum fac şi un curs de management în Cluj-Napoca, unde învăţ cum trebuie făcute lucrurile profesionist şi în această zonă“, mai spune bistriţeanca. 

 REPRODUCE MODELELE ŢESUTE DE BUNICI 

 Fabrica de ii pe care a pus-o pe picioare are opt angajaţi pentru început şi este dotată cu maşini de surfilat, de cusut, de brodat şi staţii de călcat. Acestea sunt „dublate“ de două femei care brodează şi cos manual. Materialul folosit este bumbacul, pe care Diana insistă să-l testeze pe propria piele. Aşa se face că prima ie care a ieşit pe poarta fabricii a fost îmbrăcată chiar de Diana, la inaugurarea pensiunii sale. Inspiraţie îi sunt modelele cu care a crescut, pe care le vedea făcute cu migală de bunica şi de mama sa şi pe care mai apoi le-a „adoptat“. Evident, Diana Burzo speră să nu se piardă tradiţia pe care ea o respecta cu sfinţenie în copilărie: lumea să poarte ii la costumele tradiţionale, în toate zilele de sărbătoare. Dar se bucură să vadă că tinerii au adoptat ia în ţinutele de zi cu zi, pe stradă, la blugi. Mixul dintre modernism şi tradiţie nu îl vede ca pe un lucru rău, ci ca pe o modalitate ca ia să nu dispară şi să ajungă pe stradă, la tineret. Pe modelul de acum 50-100 de ani, când femeile stăteau iarna lângă sobele călduroase şi lucrau la costumele populare, la ştergare şi pături, Diana va munci alături de angajatele sale din fabrica de ii. În primăvară, iile lucrate iarna aceasta la Uriu vor lua calea magazinelor şi a mall-urilor din ţară.

Citeste mai mult: adev.ro/o11y0h

Finanțare nerambursabilă

http://transsylvanicum.info/index.php/ro/offer/22-finantare-nerambursabila

Calea Moților, Cluj-Napoca, Județul Cluj

4 Ianuarie 2016 - 5 Februarie 2016

CategoriiINSTITUȚI PUBLICE

Detalii Firma

Primăria Municipiului Cluj-Napoca

Calea Moților 3, 400000 Cluj-Napoca, Județul Cluj

Site Web

Descrierea ofertei

ANUNŢ DE PARTICIPARE

„Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca anunţă acordarea de finanţări nerambursabile de la bugetul local pentru proiecte şi acţiuni culturale, în anul fiscal 2016.

1. Denumirea autorităţii contractante: Municipiul Cluj-Napoca, cod fiscal 4305857; adresa: 400.001 Cluj-Napoca, Calea Moţilor, nr. 1-3; telefon: 0264.596.030.

2. Reglementări legale: Legea nr. 350/2005 actualizată privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice, Ordonanţa Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare al programelor şi proiectelor culturale, Hotărârea Consiliului local privind bugetul de venituri şi cheltuieli al municipiului Cluj-Napoca pe anul 2016 şi Regulamentul pentru regimul finanţărilor nerambursabile de la bugetul local, acordate în baza Legii nr. 350/2005 privind finanţările nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, în vigoare la data depunerii dosarului.

3. Alocaţia financiară directă din fonduri publice se acordă în vederea desfăşurării de către persoanele fizice sau persoanele juridice fără scop patrimonial a unor activităţi nonprofit, care să contribuie la realizarea unor acţiuni sau programe de interes public general, regional sau local.

4. Bugetul programului: bugetul alocat programului va fi stabilit după votarea în Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca a Hotărârii privind bugetul de venituri şi cheltuieli al municipiului Cluj-Napoca pe anul 2016. Finanţarea asigurată de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca va fi de maximum 90% din bugetul total al proiectului.

5. Proiectele culturale depuse spre a fi selectate vor contribui la îndeplinirea următoarelor obiective generale: încurajarea creaţiei artistice şi a producţiilor culturale inovatoare, interdisciplinare, participative, a celor care contribuie la dezvoltarea socială şi urbană; sprijinirea dezvoltării sectorului cultural clujean; dezvoltarea sinergiilor între domeniul cultural şi alte domenii ale vieţii publice clujene – educaţie, cercetare, coeziune socială etc; promovarea dialogului intercultural şi punerea în valoare a diversităţii etnoculturale; încurajarea iniţiativelor experimentale, inovatoare, originale; păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului, a valorilor culturale tradiţionale; încurajarea schimburilor culturale, a coproducţiilor, creşterea mobilităţii creatorilor şi a produselor culturale; dezvoltarea cooperării locale, regionale, naţionale şi internaţionale; dezvoltarea publicului şi creşterea accesului la actul de cultură, sprijinirea educaţiei culturale pe întreg parcursul vieţii; dezvoltarea cercetării în domeniul cultural şi în domeniile de intersecţie dintre cultură şi alte domenii, elaborarea de studii, rapoarte şi strategii în domeniul cultural; creşterea vizibilităţii şi notorietăţii municipiului Cluj-Napoca şi a scenei culturale clujene; sprijinirea tinerelor talente, a proiectelor ce sunt destinate pregătirii manifestărilor ce se vor desfăşura sub genericul pregătirea candidaturii municipiului Cluj-Napoca la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 ; creşterea expertizei şi profesionalismului sectorului cultural, sprijinirea dezvoltării organizaţionale a operatorilor culturali clujeni.

6. Proiectele culturale vor fi depuse la unul din următoarele domenii/linii de program:

6.1. Proiecte culturale, artistice, educaţionale, realizate de către fundaţii sau asociaţii întemeiate în baza OG 26/2000, în parteneriat cu instituţii publice de cultură şi/sau de învăţământ, având sediul în municipiul Cluj-Napoca;

6.2. Proiecte derulate în cadrul Programului CLUJ NEVER SLEEPS -17-19 iunie, 2016;

6.3. Proiecte culturale, artistice, educaționale, derulate în cadrul Cinematografului Dacia.

6.4. Proiecte de tineret;

6.5. Proiecte culturale regionale;

6.6. Proiecte culturale locale;

6.7. Proiecte cu caracter social.

7. Acţiuni eligibile: acţiunile trebuie să se deruleze conform specificaţiilor din Regulamentul pentru regimul finanţărilor nerambursabile de la bugetul local, acordate în baza Legii nr. 350/2005 ( privind finanţările nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general) şi din Contractul de finanţare nerambursabilă încheiat între autoritatea finanţatoare şi beneficiari.

8. Depunerea proiectelor de finanţare nerambursabilă se face în perioada 4 ianuarie 2016-1 februarie 2016, la Registratura Primăriei municipiului Cluj-Napoca, în dublu exemplar şi CD. Dosarele depuse după data menţionată mai sus nu vor fi eligibile. De asemenea, nu se vor accepta completări la dosarele proiectelor depuse. Evaluarea şi selecţia dosarelor depuse se va efectua în perioada 2 februarie până în 7 martie 2015.

9. Soluţionarea contestaţiilor depuse se va face de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor, în condiţiile legii.

10. Documentaţia pentru elaborarea proiectelor şi informaţii suplimentare se pot obţine de la Direcţia generală comunicare, dezvoltare locală şi management proiecte - Biroul învăţământ, cultură, culte, sport, societate din cadrul Primăriei municipiului Cluj-Napoca, Calea Moţilor, nr. 1-3, cam. 53, tel. 0264.596.030, interior 4610/5192, de pe site-ul www.primariaclujnapoca.ro. (Administraţie-Regulamente locale-Regulamentul pentru regimul finanţărilor nerambursabile de la bugetul local, acordate în baza Legii nr. 350/2005 privind finanţările nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general.

11. Decontarea cheltuielilor în limita finanţării aprobate se va efectua numai pentru activităţile realizate şi cuprinse într-un raport de activitate intermediar/final''.

Primarul municipiului Cluj-Napoca, EMIL BOC

Anunț publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, nr. 238 /22.12.2015

ATITUDINE, ABILITATI, CUNOSTINTE ( CE TREBUIE SA STIU, CE CRED, CUM TREBUIE SA FAC?)

https://antreprenorsocialblog.wordpress.com/2015/12/18/atitudine-abilitati-cunostinte-ce-trebuie-sa-stiu-ce-cred-cum-trebuie-sa-fac/

December 18, 2015 by Andreea Gatman

Primul invitat antreprenor social pe care l-am avut la cursul de Antreprenoriat social – a fost Raluca Jordan.

Si asa am creat aceasta florarie online The Flower Society – Unexpected Flower Arrangements, o afacere in care creativitatea joaca rolul principal“ spune Raluca Jordan.

Partea absolut minunata in cadrul acestui curs organizat in Romania este ca majoritatea antreprenorilor sociali pe care i-am invitat, au reactionat- da sunt antreprenor social? Wow- ce inseamna? este exact ceea ce simt, fac si cred, doar ca nu stiam ca exista un concept sau model pentru asa ceva, eu doar faceam un BUSINESS DIFERIT.

Raluca Jordan, o persoana care inspira intr-un mod relaxat COOL cum spunea ea, deci da, trebuia sa fie primul invitat, din nefericire, a beneficiat de o sala inca amortita, inca teribil de indoielnica fata de insasi procesul de invatare prin experimentare – care inca astepta sa le spun de la ce pagina la ce pagina sa invete.

Dupa suficienti de multi ani intr-un domeniu alert care te invata rapid ce iti trebuie si cum sa faci, Raluca, si-a pus in lucru spiritul antreprenorial. A pornit o afacere client orientated- the flower society. Ce a facut Raluca in spiritul antreprenoriatului social? In primul rand, pe segmentul comunitate- sa isi trateze clienti ca pe utilizatori/beneficiari ai unui serviciu nu doar produs. Orice achizitie doreste sa raspunda unei nevoi/dorinte, afacerea sustenabila ajuta clientul/consumatorul sa iti formulize corect nevoia/dorinta nu doar sa ocheasca o vanzare one time. De asemenea sunt aici sa te ajut sa inteleg ce anume cumperi, asadar isi asuma o educare a pietei- sharing values. O alta actiunea, din nou natural realizata, este oferirea suportului pentru 2 francize- una la cluj alta la NY-SUA, si da nu realizata intr-un moment de boom al afacerii ci intr-un moment in care the flower society apare ca un model de multiplicat pentru alti antreprenori…sociali, unul din elementele de baza ale afacerilor sociale, replicabilitatea- o solutie economica ce raspunde unor nevoi intr-o comunitate, context poate fi replicata cu succes si in alta comunitate, context.

Ca o “florarie” sa iti poata oferii acest lucru, este client orientated nu market orientated. Pentru al doilea segment- angajatii, sunt parte din afacere nu executanti, customizam afacerea angajatilor, nu invers, ei contribuie 100% la ceea ce suntem si facem nu isi asuma o fisa de post isi asuma dezvoltarea afacerii intr-o anumita directie. Aceasta inseamna nu fidelizarea angajatului inseama rentabilizarea sociala a muncii sale, win win situation. Mai inseamna ceva, un loc de munca in care cresti si te dezvolti nu este o resursa esti capital- alt principiu al afacerilor sociale, conditii de munca peste standard. Al treilea segment piata- nu vorbim in termeni de concurenta, vorbim de actori in piata care ne motiveaza zi de zi sa inovam in serviciu si produs, asadar fara piata aceasta afacerea nu ar oferii tot ce poate- valoarea adaugata.

Raluca, a fost un invitat care nu vroia sa le tina un discurs despre cum am facut eu afacerea ci despre cum eu ca antreprenor dupa aceste valori, principii sunt un om fericit prin activitatea economica pe care o organizez- sunt o mama multumita, un profesionist care isi foloseste intreaga experienta pentru a inova si pentru a avea un business mic cu un impact social major.

Intrebarea student- ce anume din scoala te-a motivat sau a contribuit la cine esti tu azi ca antreprenor?

Raluca- „Cred sincer ca liceul a contribuit mult la abordare mea de azi:- nu exista probleme, exista provocari”. Imi amintesc cu drag de profii din liceu, proful de engleza care accepta o invoire a noastra sau alta idee traznita atata timp cat o ceream in engleza, imi amintesc de studentii de schimb din America si cat de super cool mi s-a parut ideea de a petrece vacante, zi si noapte alaturi de persoane pe care de abia ii cunosteam. Toate aceste lucruri mi-au dat sentimentul ca scoala face parte din viata reala”.

Pe modelul oferit de Raluca putem verifica (invata) cele 5 principii ale afacerilor sociale- Muhamad Yunus.

Obiectivul unei afaceri sociale est de a rezolvarea o problema sociala a comunitatii, nu a maximiza profit

Compania trebuie sa devina sustenabila din punct de vedere financiar si economic

Investitorii primesc inapoi doar cat au investit nu exista conceptual de impartire a dividendelor peste suma initial investita.

Dupa recuperarea investitiei profitul se redistribuie

Compania se comporta constient fata de probleme de mediu

Angajatii sunt remunerate cel putin la nivelul pietei, beneficiind de mediu si conditii de lucru mult sporite fata de standard

DO IT WITH JOY- bucura-te

MAREA PROVOCARE A AFACERILOR SOCIALE- CRESTEREA SI CONSOLIDAREA

https://antreprenorsocialblog.wordpress.com/2016/01/07/marea-provocare-a-afacerilor-sociale-cresterea-si-consolidarea/

January 7, 2016 by Andreea Gatman

Bio Mosna- Willy&Lavinia Schuster, TARANII POT HRANII ROMANIA

Al doilea invitat antreprenor social pe care l-am avut, a fost Willy Schuster. El ne-a primit in familia lui in mijlocul unei actiuni importante coordinate de Lavinia sotia sa prin intermediul unui skype conference. Lavinia si Willy au o initiativa de antreprenoriat social matur si care ne-a oferit un exemplu solid despre cum poate o afacere sociala sa creasca- “SCALE UP”- cum creste si se extinde o afacere sociala.

Cresterea unei afaceri sociale nu inseamna cresterea cifrei de afaceri, a portofoliului sau a numarului de angajati ci extinderea comunitatii asupra careia ai impact (clienti, actori din piata, parti co interesate).

Istorisirea- Din 1998 traiesc la tara în propria gospodarie taraneasca certificata BIO de vaci cu lapte în Mosna. Cu agricultura ecologicã am intrat în contact prima data în 1994 în Elvetia la Colegul Agricol “Strickhof” si la Centrul de formare a Gospodinelor din zona alpinã “Hondrich” unde am practicat ca translatori la cursuri intensive si vizitãri gospodarii taranesti pentru practicanti din România, pânã în 2005. (spune Willy pe scurt).

In mod evident la inceput au facut in mare parte o educare a clientului- ce inseamna branza, cum se consuma, ce inseamna bio si standardul de viata bio. Intai au facut-o prin intermediul unui magazin al cooperativei de producatori bio din care faceau parte, ca apoi in mod natural vanzarea si (re)cunoasterea produselor sa aiba loc la poarta cum spun ei, clientul era deja in contact asadar pentru a se intampla fenomentul specific afacerilor (scale up) trebuia sa vina lagospodaria taraneasca, sa ne cunoasca intregul. Si asa a inceput pelerinajul (tot Willy ne spune). Azi avem stundeti, turisti, voluntari – casa si curtea ne este plina.(Willy)

Willy spune asa – ceea ce voi numiti scale up social entrepreneurship – eu numesc responsabilizarea afacerii noastre. Si anume, cand vad atati oameni ca ne implica in atatea proiecte de imensa anvergura- cum ar fi Sibiu regiune gastronimica europeana incepand cu 2016, cum ar fi diferite marsuri si initiative community based la Paris, la Brussels de promovare a agriculturii taranesti, ca alte cooperative si ONG uri ne cer parteneriatul- acum lucram ajutam un ONG al romilor din tara noastra, nu am putea sa spunem stop, atat ne-a trebuit ne oprim aici. Adevarat ceea ce francezii striga cand e un mars si noi aici e bine sa nu uitam fiind mult mai aproape de acest adevar ” nous sommes tous paesents à la première seconde ou troisième generation” (Willy)

Intrebarile adresate de studenti

Student: v-ati simtit mai responsabilizat fata de afacerea sociala pe care o aveti in momentul in care ati devenit sa spune asa o persoana publica?

Willy- da cum sa nu, tocmai de ca va spuneam, cand devii un best practice- si mereu usa ne este deschisa si ne bucuram cand alti doritori ne cauta sa faca si ei, sau apar noi posibilitati de sprijin intraprenorial, te responsabilizeaza in sensul dezvoltarii sustenabile – pe termen lung- nu poti asa sa spui gata de maine, nu iti vine, nu e vorba de rusine e vorba de ce a cladit si in tine aceasta responsabilizare, cum va spun si ma repet- e un mod de a trai, in simbioza cu natura, cu economia, alaturi de familie si comunitate.

Intrebare student-Va amintiti cumva daca in copilarie ati fost pasionat de agricultura? Sau cum ati ajuns sa faceti aceasta afacere?

Willy- daca ma gandesc acum, buna intrebare, da intotdeauna m-a pasionat biologia, dar ce vreau sa intelegi este ca aceasta afacere a devenit ceea ce este azi, nu pentru ca mi-am propus un obiectiv economic ci mi-am propus o viata armonioasa pentru mine, Lavinia si cei 5 copii ai nostrii. Experienta din Elvetia ne-a ajutat sa intelegem cum putem impartasii acest mod de viata cu altii iar azi am ajuns sa fim nu e asa un model, ceva ce ne obliga mai mult decat oricand sa mergem mai departe.

Intrebare student: ce va diferentiaza de competitorii dvs? Sunt local competitori-alti producatori bio?

Willy Schuster- Va rog, inteleg ca sunteti stundeti la ASE, dar va rog faceti un efort impreuna cu mine, este o schimbare de paradigma, in acest model nu se pune problema de concurenta ce am eu mai grozav ca ei, nu este nici o problema de diferentiere, eu sunt foarte bucuros, si noi toti, cand apar noi gospodarii taranesti bio, piata nu inseamna concurenta pentru noi nu este o politica concurentiala este un mod de a traii, impartasim aceleasi valori sociale, faptul ca suntem mai multi certifica modelul nostru. Paradigma aceasta inseamna dezvoltarea afacerii pe vertical nu pe orizontala, nu ne trebuie share market ne trebuie value market.

Intrebare student- puteti sa ne spuneti cum ati pornit? Ce suma ati investit si cat a durat sa va recuperate investitia?

Willy-Haideti va rog, va rog faceti acest salt, suntem intr-un alt model nu este vorba de cat am investit, eu va pot spune aceeiasi poveste am avut 25000 de marci si am luat urmatoarele, dar nu este despre asta deloc. Eu si la Brussels sunt des intrebat domne concret ne arati rata de rentabilitate a ceea ce tot spui ca faci tu, ca vorbe….Domnule nu este despre asta rata de rentabilitate pe care tu vrei sa o calculez eu, nu stie sa puna valoare pe educatia copiilor mei primita prin vizitatorii de aici, pe pasarea pe care eu o aud in fiecare zi cantand langa curtea mea si tu nu o mai vezi decat in poza, pe sanatatea ce ne inconjoara si placerea de a contribuii cu ceea ce noi facem in alte proiecte ale altor organizatii- respectiv social value chain responsability.

Ii multumim lui Willy Schuster pentru ca ne-a fost alaturi in acest demers de invatare in antreprenoriat social.

Concluzionam asa Bio Mosna este un model de crestere (scale up) pentru afacerile sociale

3 concepte importante afacerilor sociale le-am putut discuta- scale up, social value chain responsability, social return of investment (SROI)

Scale up social business= extend the values to more groups/clients don’t remain an exclusivist/marginal business if so the purpose is not achieved the business will not grow (see Jeremy Liddle– Enterprise Network for Young Australians). In cazul lui Willy fiind valuarea-downshifting 

Scaling up to maximize the impact and be viable in the long run, share values with a larger group of individuals (best practice example PATAGONIA–anti-consumerism is clearly helping to build the Patagonia brand.

From a local response to a local problem, social businesses need to grow their work at some point (best practice Clif Bar)

Provocarea-Cum poti extinde valorile sociale, dincolo de a fi marginale?

“I looked at the banks and how they do it, I learned how they did it, and I did the opposite. They went to the rich, I went to the poor. They went to men, I went to women. They wanted collateral, I didn’t ask for collateral. They went to the city centre, I went to the rural villages. You don’t have to follow the rules – you turn it around and suddenly you can do things you could never do before.” (Muhamad Yunus-One Young World)

Cum sa supravietuiesti unui atac de cord când ești singur.

http://vegheator.ro/2015/10/24/cum-sa-supravietuiesti-unui-atac-de-cord-cand-esti-singur/

admin octombrie 24, 2015

Cum sa supravietuiesti unui atac de cord când ești singur.

Deoarece multi oameni sunt singuri cand sufera un atac de cord, fara ajutor, persoana a carei inima bate necorespunzător și care începe să simtă o stare de leșin, are doar, aproximativ 10 secunde înainte de a-si pierde cunoștința.

Cu toate acestea, aceste victime se pot ajuta prin a tusi în mod repetat și foarte energic. O respiratie adanca ar trebui să fie luata înainte de fiecare tuse, iar tusea trebuie sa fie adanca și prelungită, așa cum e atunci când se produce sputa din adâncul pieptului.

O respirație și o tuse trebuie repetate la fiecare două secunde, fără oprire pana soseste ajutorul sau până când inima se simte ca bate în mod normal din nou.

Respirațiile adânci, aduc oxigenul in plamani si miscarile de tuse storc inima și păstreaza sângele in circulatie. Presiunea asupra inimii, de asemenea, o ajuta sa recapete ritmul normal. În acest fel, Victimele atacurilor de inima pot ajunge la spital.

Spuneti la cât mai multe persoane despre aceasta. Le-ar putea salva viața!

Un cardiolog spune ca, daca toti cei care citesc asta, ar trimite-o la 10 persoane, putem salva cel puțin o viață.

Decat sa trimiteti bancuri, contribuiti, prin raspandirea acestei informatii, care poate salva viața unei persoane.

CUTREMUR în Senatul SUA: Trebuie sa facem tot ce este posibil acum pentru a opri aceasta stupiditate

http://www.stiripesurse.ro/cutremur-in-senatul-sua-trebuie-sa-facem-tot-ce-este-posibil-acum-pentru-a-opri-aceasta-stupiditate_978432.html

Autor: Denisa Miron, Colaborator  09/01/2016

Sursa foto: abcnews.com

Presedintele Partidului Libertatii din Olanda, Geert Wilders a rostit un discurs fulminant în plenul Senatului SUA, o cuvântare pe care o redăm integral și care i-a pus pe gânduri pe aleșii americani.

Le-a vorbit despre despre islamizarea Europei:

”Dragi prieteni,

Va multumesc foarte mult pentru ca m-ati invitat.

Vin in America cu o misiune. Nu este totul bine in lumea veche. Se contureaza un imens pericol si este foarte greu sa fii optimist.

S-ar putea sa ne aflam in faza finala a islamizarii Europei. Acesta nu este numai un pericol actual si transparent pentru insusi viitorul Europei, ci un pericol pentru America si pentru intreaga supravietuire a Vestului.

Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizatiei apusene care ar infrunta o Europa islamica. Mai intai, voi descrie situatia existenta pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune cateva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastra o cunoasteti, este in schimbare. Dvs. ati vazut, probabil, evenimente importante, anumite semne. Dar in toate aceste orase, uneori la numai cateva case distanta de destinatiile dumneavoastra turistice, este o cu totul alta lume.

Este o lume a societatii paralele create de imigrarea musulmana in masa. Pretutindeni in Europa se ridica o noua realitate: intregi cartiere musulmane, unde rezida sau, macar, poate fi vazuta foarte putina populatie indigena.

Si daca este, ajunge s-o regrete. Si acest lucru este valabil chiar si pentru politie. Este o lume a esarfelor pe cap, o lume in care femeile se preumbla intr-o tinuta in care nu li se vede fata si cu o droaie de copii dupa ele, iar sotii lor, sau daca preferati proprietarii lor de sclavi, pasesc cu trei pasi inaintea lor.

Ai moschei la multe colturi de strada. Pravaliile au semne pe care nici dumneavoastra si nici eu nu le putem citi.

Cu greu veti gasi vreo activitate economica.Exista ghetouri musulmane, controlate de fanatici religiosi.Exista cartiere musulmane si ele cresc ca ciupercile in toate orasele de-a curmezisul Europei. Acestea sunt constructiile de blocuri pentru controlul populatieicrescande a Europei, strada cu strada, cartier cu cartier, oras cu oras.

Exista acum mii de moschei in toata Europa. Cu congregatii mai largi decat in bisericile crestine. Si in fiecare oras european exista planuri de a construi supermoschei care sa faca sa para si mai pitice fiecare biserica in acea regiune.

Semnalul este evident: Noi dominam!

Multe orase europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luati doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo in Suedia.

In multe orase, majoritatea populatiei sub 18 ani este musulmana.Parisul este acum inconjurat de un cerc de cartiere musulmane.Mohamed, este acum cel mai popular nume in randul baietilor, in multe orase.In unele scoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despreferme, deoarece asta ar insemna sa se mentioneze si porcul, ceea ce ar fi o insulta pentru musulmani.

Multe scoli din Belgia si Danemarca servesc elevilor numai "halal food" (adica mancare acceptata de religia musulmana, fara carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).

In Amsterdam, candva un oras tolerant, gay-ii (adica homosexualii) sunt crunt batuti aproape exclusiv de catre musulmani.

Femeile nemusulmane aud regulat strigandu-li-se "curva, curva". Antenele de televiziune nu sunt indreptate spre canalele locale, ci numai spre statiile din tarile de provenienta musulmana.

In Franta, profesorii de scoala sunt indrumati sa evite autorii care sunt considerati "ofensivi" musulmanilor, inclusiv Voltaire si Diderot; acelasi lucru este valabil si pentru Darwin.

Istoria Holocaustului nu mai poate fi predata in scoala din cauza sensibilitatii musulmane.

In Anglia, tribunalele "Sharia" fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instante judecatoresti musulmane, care actioneaza si din moschei - n.t.)

Multe cartiere ale orașelor din Franta sunt astazi zone de "necirculat" pentru femeile fara capul acoperit cu un sal.

In urma cu o saptamana, un barbat aproape a murit dupa ce a fost batut de musulmani pe o strada din Bruxelles, pentru ca a fost vazut band, cand la ei era Ramadanul.

Evreii parasesc Franta in numar record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea razboi mondial. Franceza este o limba vorbita astazi curent pe strazile din Tel Aviv si Natania, din Israel.

As putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani traiesc astazi in Europa.Intr-un calcul recent al Universitatii San Diego , s-a constatat ca in numai urmatorii 12 ani, 25 % din populatia Europei vor fi musulmani. Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmana pana la sfarsitul acestui secol. Acestea, desigur, sunt numai cifre.

Si cifrele n-ar fi amenintatoare daca imigrantii musulmani ar manifesta o tendinta de asimilare. Insa sunt infime semnele in sensul asta.

" Pew Research Center " a raportat ca jumatate din musulmanii francezi considera loialitatea lor fata de islam mai puternica dacat loialitatea lor fata de Franta ( Pew Research Center este o organizatie americana care ofera optiuni, atitudini si tendinte ale opiniei publice din SUA si din lume - n.t.)

O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigase. Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Sociala a comunicat ca o treime din studentii musulmani britanici se pronunta pentru un "califat" mondial.

Musulmanii cer sa "li se arate respect", iar noi le aratam acest respect: avem sarbatori musulmane oficiale de stat.

Procurorul General crestin-democrat tinde sa accepte "sharia" daca exista o majoritate musulmana.

Avem ministri, membri de cabinet, cu pasapoarte de Maroc si Turcia. Cererile musulmane sunt sustinute de comportari nelegale, mergand de la crime marunte si violente intamplatoare, de exemplu contra lucratorilor pe ambulante si soferi de autobuz, pana la razmerite pe scara redusa.

Parisul a vazut asemenea revolte in suburbiile sale. Eu ii numesc pe acesti criminali "colonisti". Pentru ca asta sunt.

Ei nu vin sa se integreze in societatile noastre; ei vin sa integreze societatile noastre in Dar-al-Islam - ul lor. Din cauza asta sunt colonisti (Dar-al-Islam este o sectiune a islamului mondial - n. t.)

Multe din aceste violente de strada, de care am pomenit, sunt indreptate exclusiv impotriva nemusulmanilor, fortand pe multi dintre bastinasi (localnici) sa paraseasca propriul lor cartier, propriul oras, propria tara .

Mai mult, musulmanii reprezinta astazi un numar de votanti care nu se poate ignora.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l stiti este importanta profetului Mohamed. Conduita lui este un exemplu pentru toti musulmanii si nu poate fi criticata. Acum, daca Mohamed ar fi fost un om al pacii, cum ar fi, sa spunem,Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problema. Dar Mahomed a fost un sef de banda, un asasin, un pedofil si a avut mai multe casatorii in acelasi timp. Traditia islamica ne povesteste cum s-a luptat el in batalii, cum si-a omorit dusmanii si chiar cum executa prizonieri de razboi.

Mohamed insusi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah. Daca ceva este bine pentru Islam, e bine; daca este rau pentru Islam, este rau.

Sa nu incerce nimeni sa va pacaleasca cu faptul ca islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi si cele 72 de fecioare.

Dar, in esenta, Islamul este o ideologie politica. Este un sistem care stabileste reguli precise pentru societate si pentru viata fiecarei persoane.

Islamul vrea sa dicteze fiecare aspect al vietii. Islamul inseamna "resemnare" sau supunere. Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democratia, pentru ca se straduieste sa obtina "sharia", in dorința de a deveni o religie totalitara.

Acum stiti de ce Winston Churchill a numit Islamul "cea mai retrograda forta din lume" si de ce a comparat "Mein Kampf" cu Coranul.

Publicul a acceptat sincer povestea palestiniana si vede Israelul ca agresor. Dar eu am trait in tara aceea si am vizitat-o de o multime de ori.

Eu sustin Israelul. Intai, pentru ca este patria evreeasca dupa doua mii de ani de exil, incluzand Auschwitz-ul, in al doilea rand pentru ca este o democratie si in al treilea rand pentru ca Israelul este prima noastra linie de aparare. Aceasta micuta tara este situata pe linia de lupta contra jihadului,impiedicand avansarea teritoriala a Islamului. Israelul infrunta linia de lupta a jihadului la fel ca si Kasmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur in Sudan sau Libanul. Israelul este pur si simplu in cale.

Asa cum a fost si Berlinul de Vest in timpul razboiului rece.

In tara mea, in Olanda, 60% din populatie considera imigrarea in masa a musulmanilor, drept greseala politica numarul unu de la al doilearazboi mondial incoace. Si alti 60% considera Islamul ca cel mai mare pericol.

Luminile se pot stinge in Europa mai repede decat va puteti imagina. O Europa islamica inseamna o Europa fara libertate si democratie, un desert economic, un cosmar intelectual si o pierdere de putere militara pentru America , deoarece aliatii sai se vor transforma in dusmani, dusmani cu bombe atomice.

Cu o Europa islamica, America va trebui singura sa apere mostenirea Romei, a Atenei si a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai pretios cadou. Generatia mea niciodata n-a trebuit sa lupte pentru aceasta libertate,ea ne-a fost oferita pe o tava de argint, de catre oamenii care au luptat pentru ea cu viata lor. Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de baieti tineri care niciodata n-au ajuns acasa si a caror amintire noi o pretuim.

Generatia mea nu este proprietara acestei libertati; noi suntem numai pastratorii, paznicii ei. Noi putem doar preda aceasta libertate greu obtinuta, copiilor Europei, in aceeasi stare in care ne-a fost oferita noua. Noi nu putem ajunge la nici o intelegere cu mulahii si imamii (conducatori religiosi musulmani - nota mea).

Generatiile viitoare nu ne vor ierta niciodata. Noi nu ne putem risipi libertatile. Pur si simplu nu avem dreptul sa facem asta. Trebuie sa facem tot ce este posibil acum pentru a opri aceasta stupiditate islamica, pentru ca sa nu poata distruge lumea aceasta libera pe care noi o cunoastem.

Va multumesc,

Geert Wilders, presedintele Partidului Libertatii din Olanda, membru al Parlamentului olandez”

PS: Discursul preluat de pe corectnews.ro