Polemica legată de istorie, este cât se poate de binevenită în mediul cultural, elitist, atâta timp cât participanții dețin un bagaj minim de informații de specialitate în domeniu.
Din păcate, noi, transilvaniștii, ne confruntăm cu problema acceptării ideii noastre de către majoritate, iar majoritatea nu studiază istorie, ca profesie, sau măcar într-un mod științific, iar cunoașterea sau nu a faptelor, influențează enorm opțiunile pe acest plan.
Românii de rând, dețin acea educație istorică de bază, a manualelor școlare și eventual a câtorva cărți de istorie convenabilă. Ori respectivele manuale, au fost construite în primul rând pentru propagandă și sunt scrise așa cum sunt, la comandă politică.
O mare problemă este că aceste manuale, nu au fost schimbate nici până azi, decât în foarte mică măsură. În fond, noi nu vedem vreun motiv, de ce ar fi în avantajul guvernelor bucureștene, cu politica lor eminamente centralistă, să le schimbe.
Dar (tragic!) scopul a fost aproape atins deja: uniformizarea conștiinței de român, uniformizarea etnică a regiunilor, pierderea identității celor din regiunile proaspăt alipite, în 1920.
Românii ardeleni nu învață despre propria istorie, ci învață despre cea a românilor extracarpatici. Unirile sunt marile victorii, eroii sunt Mihai Viteazul, Cuza (care pe noi nu ne-a unit niciodată, i-a unit numai pe cei de dincolo de Carpați, ca să se poată hrăni noua capitală, ca un caine hămesit).
Apropos de Majestatea Sa Ferdinand I, în opinia noastră, a avut o viziune politică de tip feudal, după Unirea din 1920. În nici un caz în favoarea teritoriilor alipite, considerate ca fiind vasale Vechiului Regat.
Personajele istorice ardelene, detaliile privind cultura regională, identitatea și transilvanismul, în fond, sunt apanajul celor care caută să se informeze și rămân îngropate în beznă, pentru toți cei care se limitează la istoria predată în sistemul de învățământ preuniversitar.
Nu credem că badea Todor cu opt clase poate fi , sau poate gândi transilvanist, iar o mișcare transilvanistă nu are șanse reale de câștig, atâta timp cât este minoritară chiar și în Transilvania. Este greu de cuantificat, în acest moment, câți aderenți reali are această mișcare, în lipsa unor sondaje reale.
Șansa stă în informare, popularizare, precum picătura chinezească, altfel ne trezim că vom ridica dezavantajele la rang de mare noroc pe capul nostru și vom aplauda cu frenezie, orice act inechitabil.
Nu văd de ce ar trebui să mă încânte pe mine, ca ardelean, bănățean, crișan, sătmărean, moroșan, bucovinean, dobrogean sau moldovean, că România și-a triplat teritoriul de la 1859 încoace, atâta timp cât familiei mele, comunității locale sau regionale, din care fac parte, îi merge mai rău decât înainte de unire, atâta timp cât cultura este în declin, patrimoniul dispare de la o zi la alta și ceea ce ne definea cândva ca transilvăneni(saul moldoveni, sau...), e pe cale de a fi complet pierdut.
Priviți doar "grija" arătată de statul român, pentru monumentele istorice, pentru patrimoniu în general, bijuterii de cultură și civilizație (mai frecvente la noi, ce-i drept!) și priviți felul în care tratează această problemă, toate țările sau provinciile alipite, foste Austro-Ungare: Ungaria, Croația, Austria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Vojvodina, Silezia, Tirolul de Sud... Peste tot, moștenirea austro-ungară este respectată la justa valoare. La noi, e jale...
Vivat România Mare, rotundă ca o pâine, național-unitară, centralistă și eliberatoare, de sub juguri fictive!
Ah, și felul în care politicienii de București te educă de mic, la modul revoltător, că LOR le datorezi până și libertatea de a spune "mamă" în limba ta...
Trebuie să credem, cu orice preț, în forța civilizatoare a transilvanismului, indiferent ce vă susură pe la urechi, politicienii actuali, fie ei din București, sau din regiunile fiecăruia dintre noi...
„Transilvanismul” este echivalent, credem noi, pe de o parte, cu austeritatea, cu moderația și lipsa de fățărnicie, are potențial de „export” al unei mentalități transilvănene, construită cu migală, în secole de apartenență la Mitteleuropa.
Credem că transilvanismul poate aduce un plus de toleranță, corectitudine, europenitate, urbanitate și civilizație, față de ceea ce ne oferă, de peste 97 de ani, actualul sistem politic și administrativ.
Noi suntem obișnuiți să acceptăm diferențele etnice, religioase, culturale, transilvanismul este un fel de "forma mentis", care poate accepta alte adevăruri istorice, decât cele convenabile centralismului și naționalismului mioritic, de sorginte est-europeană și balcanică.
Transilvanismul presupune acceptarea celui diferit, a valorilor noastre comune, acceptarea istoriei așa cum a fost în realitate, cu experiențe de cele mai multe ori pozitive, dar câteodată și tragice...
Câți dintre noi credem cu adevărat că transilvanismul, identitatea regională de transilvănean(nu se pune în discuție suveranitatea statului român, ca să nu avem discuții aiurea), pot contrabalansa naționalismele tembele, lăsate moștenire de politicienii din Budapesta sau București ?
Câți dintre noi suntem capabili să manifestăm empatie, să acceptăm că avem interese comune, indiferent că suntem români, maghiari sau sași, astfel încât transilvanismul ca identitate regională să devină un curent majoritar ?
Transilvanismul, exportat la nivelul întregii Românii de azi, poate reprezenta o soluție mai bună, decât ceea ce ne oferă regimul politic actual ???
