Andrei Pleşu Politică cu pupături

http://adevarul.ro/news/politica/politica-pupaturi-1_595010845ab6550cb884fa2f/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Ple%C5%9Fu%3A+C%C3%AEnd+vor+ap%C4%83rea+pe+scen%C4%83+oameni+care+s%C4%83+nu+te+fac%C4%83+s%C4%83+ro%C5%9Fe%C5%9Fti+c%C3%AEnd+te+g%C3%AEnde%C5%9Fti+c%C4%83+te+reprezint%C4%83%3F+%2Fazil+de+un+milion+de+euro+pentru+cinci+b%C4%83tr%C3%A2ni+%2F+BAC%3A+Se+d%C4%83+startul+probelor+de+foc.+Subiectele+la+Limba+Rom%C3%A2n%C4%83%2C+discutate+la+Adev%C4%83rul+Live&utm_content=Newsletter-485308-20170626&utm_medium=email

26 iunie 2017, 07:02

”(…) Ce veselie! Ce avînt! Ce entuziasm!... A! Sunt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă obedele şi cătuşele tiraniei şi, aruncîndu-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitînd trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfînta Libertate şi - te pupă! O!” (I.L.Caragiale, Boborul, 1896). 

Mi-a venit în minte acest grandios ”moment” caragialian, cînd - după victoria moţiunii de cenzură prin care pesediştii au recunoscut, cinstit, că, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, şi-au numit în guvern miniştri de toată jena - am văzut, la televizor, lungi cozi de admiratori şi admiratoare de partid în jurul lui Liviu Dragnea. Voiau să-l pupe! Să-l pupe rău! Să-şi facă poze lîngă el. Să-l îmbrăţişeze cald. Tocmai avuseseră loc iureşul vitejesc de la Mărăşeşti, bătălia de la Oituz, ofensiva decisivă de la Rovine! Cum să nu-l pupi pe marele învingător? Pe Daddy? Pe strategul care, fie şi pentru o clipă, a făcut să răsune numele patriei, al Teleormanului, al PSD-ALDE-lui, în urechile întregii planete! Lăsînd gluma la o parte, mărturisesc, obosit, că spectacolul de-atunci oferit de parlamentarii neo-socialismului autohton mi s-a părut, stilistic, mai deprimant decît chiar miza ridicolă a întregului episod. Ce amestec de infantilism, ţopenie, slugărnicie, şmecherie ieftină, prost gust! Ideea că depindem de portretele adunate bălos în jurul marelui conducător, de zelul lor mafiot, de plecăciunile lor libidinoase nu îngăduie nici o iluzie. Pe micul ecran se desfăşura o procesiune de mediocri, o combinaţie ţanţoşă de primitivism politic, proastă educaţie, calcul interesat, gelatină umană. Aproape înduioşător era coconetul omagial. Nu le distingeam chipurile, dar le vedeam rochiţele, coafurile, braţetele lacome, posteriorul nemilos, foindu-se drăgălaş în jurul şefului. N-am inventat noi pupătura „prietenească”. Dar i-am adăugat nuanţe inconfundabile. Nu „acolada” de protocol sau de circumstanţă e specialitatea noastră. Nu îmbrăţişarea cordială. Ci ştampila udă aplicată pe obraz sau pe buze, mai ales atunci cînd ea nu are nimic de a face cu afecţiunea reală: e o perfidă afirmare de sine şi un semnal pentru ceilalţi: „Ia priviţi, mă pup cu starostele găştii, ia priviţi, mă pup, la derută, şi cu duşmanii!” „Pupat toţi Piaţa Endependenţi!” Nichita Stănescu, deşi foarte generos, era exasperat cînd tot soiul de veleitari veneau să-i ceară „binecuvîntarea”, asezonată cu două trei vorbe de laudă, rostite public: „Toţi vor un pupu dulce!” Pe Horia Bernea îl iritau diminutivele - şi ele o specialitate a „bucătăriei” naţionale. „Pupici!” - aud şi eu, din cînd în cînd, din partea cîte unui talent confratern. Horia reacţiona nervos: „Prefer «pupoaie»! Mai există şi regionalul „Ti pup dulşe!” şi apetitul mămos („Pupa-o-ar mama pe ea!) şi înjurătura mascată perfid: „Să mă pupi…!” Nu mai vorbesc de variantele peiorative aplicate „pupincuriştilor”. Firile mai ruşinoase sau mai „disciplinate” înlocuiesc, mai ales în politică, pupătura directă, acaparatoare (ca aceea aplicată de Brejnev lui Honecker), cu encomionul zemos, livrat, semnificativ, „cu limba”. Îţi vine să spui că pupătura e, totuşi, mai cinstită: e asumată la vedere, „virilă”, nefandosită, în vreme ce discursul presărat cu tandreţuri laudative pendulează între scatofagie şi senzualităţi…colaterale. Cînd vezi cîtă drăgălăşenie circulă pe coridoarele membrilor de partid fideli, cîtă perversă solidaritate îi ţine laolaltă pe guvernanţi, devii niţel gelos. Pe noi, pe simpli cetăţeni, nu ne iubeşte nimeni? Măcar un pupic, o acadea, o ocheadă. Nu „limbi”, nu promisiuni, nu strigături patriotice şi doine strămoşeşti de dor şi jale. Ci un pic de atenţie, de grijă camaraderească, de milă. Şi mai puţină neruşinare! Politicienii noştri se ocupă făţiş (şi prosteşte!) numai de afacerile lor, de răfuielile lor, de alianţele lor lucrative. Se vede cu ochiul liber că tratează ţara ca pe o simplă materie primă a ambiţiilor şi poftelor lor. Că tot ce ştiu e să se pupe între ei, să se apere obraznic unii pe alţii prin presă şi să-şi ia la mişto adversarii. Reversul pupăturii e, în acest caz, scuipatul, injuria, denunţul. Cît vom mai avea parte de blestemul acestui spectacol? Cînd vor apărea, în sfîrşit, pe scenă, nu figuri providenţiale, eroi folclorici, zîne imaculate, ci măcar oameni normali, cuviincioşi, care să nu te facă să roşeşti cînd te gîndeşti că te reprezintă?

Oare este "greşeală" sau numai asta vrem să comunicăm conaţionalilor?

Autorul articolul de mai jos crede că deţine "adevărul pur" când scria despre o anumită "serie" de greşeli care ar fi fost făcut de reperezentanţii maghiarimi, ca şi cum nu conducerea PSD-ului ar fi fost cea care a greşit, ptr că guvernul ales de ei "nu a dansat" cum ar fi vrut preşedintele lor.

După autor nu PSD-ul greşea ci "alţii" care cereau prea mult chiar vroiau să "devoreze" pe prima...

Curios că autorul crede că reacţia ad-hoc al celor de pe internet au oprit pe Dragnea să nu se lasă "devorat".

Dar cînd nimeni nu se gândea la ceva negativ autorul mai face enumerare de greşeli care ar fi făcut reprezentanţii maghiarimii. Inşirind într-o serie de "5 greşeli de comunicare" către popor, aduce nişte argumente care nu prea sunt în concordanţă cu evenimentele:

- Nu UDMR-ul a mers la PSD-ALDE ci invers aceştia din urmă aveau nevoie de primii ptr greşeala lor de da jos propriul guvern!   

- UDMR nu a cerut decât ce s-a mai convenit şi alte dăţi cu PSD-ul cu anii în urmă, dar careapoi nu s-a finalizat şi chiar s-a tot adunat.

- Cei de la UDMR nu acum au exprimat - ptr prima oară - dorinţa lor de "autonomie" ci cu anii în urmă. Iar această "autonomie" al Ţinutul Secuiesc nu este "ceva" ce ar trebui să aibă numai votul pozitiv al celor de la Parlament. Autorul nu a auzit că prin normele ale unităţi teritorială statistică (NUTS) al UE formarea regiunilor NUTS2 nu intră în sfera de activitate al Parlamentului ci numai şi numai prin voinţa şi la cererea celor care trăiesc în această regiune. Recomandăm autorului să studieze cazul celor care locuiesc în Tirolul de Sud, unde s-au format chiar două regiuni NUTS2. Este vorba de "Provincia autonoma di Bolzano (Bozen)" şi  "Provincia autonoma di Trento (Trient)". Ambele sunt categorisite Regiuni NUTS2 şi statul Italian are câştiguri imense în primul rând că are "linişte" în zonă iar activităţile regiunilor nu sunt finanţate din buget ci din fondurile UE!!! Acest model de bună practică ar putea fi aplicat şi folosit şi în cazul Ţinutului Secuiesc! Nu necesită schimbarea constituţiei, nu este nevoie de vreo lege specială, ci doar de aplicarea unei norme UE: mai precis de NUTS2!!!

- Dacă este vorba de vreo greşeală ar fi cazul ca autorul să-şi ceară scuze publice pentru afirmaţiile scrise negru pe alb: "După ce tu, ungurule, ori de câte ori ai făcut marşuri sau alte manifestaţii publice de 15 Martie, întotdeauna ai cerut autonomie teritorială şi ai afişat simboluri antiromâneşti, mai aştepti ca eu, român, să respect ziua ta naţională?" Aceste rânduri întrunesc tot ce poate fi condamnat prin lege şi nu fac altceva decât să aţâţe spiritele în ambele părţi, dar cel mai grav intrece orice norma deotologică!

- Autorul greşeşte şi în cazul explicării a ce se numeşte "autonomie culturală" Ea nu este egală cu reprezentare în organismele pufoase ale vreunei instituţie, ci tocmai prin acele acţiuni ce condamnă autorul marşuri sau manifestări culturale de 15 martie, etc. A avea cât un reprezentant în inspectoratul şcolar nu este egal cu dreptul la învăţământ la orice nivel şi mai ales la orice instituţie şcolar atît de stat cît şi cele care funcţioneză în cadrul confesiunilor sau ONG-uri. Neacordarea acreditărilor sau chiar desfiinţarea unor instituţii de învăţământ invocând tot feluri de slogane patriotarde sigur nu fac parte din autonomie culturală ce susţine autorul.

- Autorul mai greşeşte şi la sfârşitul articolului scriind că este o greşeală invocarea bacalareatului diferenţiat, acum la criza guvernamentală. Uită că legea învăţământului s-a mai schimbat de multe ori dar nu în bine sau în spiritul convieţuirii. Mulţi conaţionali nu au cunoştiinţă asupra faptului că majoritatea maghiarilor învaţă, ştiu şi vorbesc limba română. Bine sau corect asta este o altă problemă, dar întrebăm cum de nu ştie domnul autor că în ţara noastră statisticile arată un abandon şcolar de câteva sute de mii şi numărul analfabeţilor e în creştere? Aşadar ar trebui să se orienteze în altă parte decât să jignească pe conaţionali.

- Autorul nu cunoaşte bine istoria dacă admite că autonomie Ţinutului Secuiesc a fost desfiinţat încă din 1867(data formării Austro-Ungariei). Anexarea Transilvaniei în Imperiul Austriac a fost făcută în 1712("Anschluss"-anexarea realizat ptr prima oară ptr Transilvania). La data amintit de autor secuii au pierdut doar dreptul de a forma unităţi de apărare proprie(formaţii paramilitare numit şi "Lófők"- Capul calului) de graniţă. Acest tip de organizare era tradiţională la secui, care se forma la un grup de 10 familii (ei trebuiau să asigure călăreţi, cal, arme  şi harnaşament din fonduri proprii) In 1918 la Marea Adunare Naţională "unirea cu ţară" s-a vrut de către  ardeleni români, - prin Consiliul Director format aici, pe 19 departamente - solictau autonomia Ardealului. Dar I.Brătianu a afirmat că "nu poate fi vorba de autonomie ptr că teritoriile au fost obţinute ca şi prada de război", drept ptr care Regele a fost sfătuit să dea decretul nr. 3.631 din 11 decembrie 1918. publicat în Mon.Of. nr. 212/13 dec. 1918. 

- Să dai vina pe politicienii maghiari pentru incapacitatea proprie seamănă cu povestea iepuraşului cu sau fără şapcă... 

- Nu înţelegem însă, cum se face că multe propuneri de legi, care zac de ani buni în sertarele Parlamentului sau a Senatului, cum de nu sunt sesizaţi de autorul acestui articol, ptr că dacă ar citi prin ele ar putea vedea că multe probleme ar putea fi rezolvate( uitate) şi n-ar mai trebui să se aţâţe spiritele de către unii...   HZ Civicul Ardelean

5 greşeli cu repetiţie ale UDMR în comunicarea cu poporul român

http://adevarul.ro/news/politica/5-greseli-repetitie-udmr-1_594b4eb15ab6550cb8621123/index.html

22 iunie 2017, Marius Diaconescu 

Ceea ce luni seara părea a fi o mare victorie a UDMR s-a răsturnat peste noapte într-un mare eşec. UDMR a profitat de criza lui Liviu Dragnea şi a forţat linia roşie, linia sensibilă între români şi unguri. Strategiile politice ale UDMR-ului se dovedesc a fi greşeli cu repetiţie, pe care unii ori nu le văd, ori nu vor să le vadă. Cine are interes să le repete? 

1. UDMR s-a învăţat să stea pe centura politicii româneşti şi să profite de orice criză politică pentru a-şi atinge obiectivele. Orice partid politic negociază, e drept, şi profită de criza partenerilor săi politici. Dar nu îl devorează. Luni, UDMR a vrut să devoreze PSD. Liviu Dragnea, disperat să nu piardă butoanele partidului, a cedat totul în faţa UDMR-ului. Dar şi negociatorii UDMR au fost hapsâni, şi-au zis că acum e momentul şi au plusat. Tot! Dar au pierdut. Au pierdut pentru că au forţat mâna PSD. PSD este mai mult decât Dragnea. Opinia publică, provocată de trocul dintre Dragnea şi UDMR, a reacţionat pe toate canalele media posibile şi i-au obligat pe parlamentarii PSD din Ardeal să se distanţeze de aceste negocieri. S-au trezit mari patrioţi peste noapte, din cauza mesajelor din presă şi de pe canalele de socializare. Dacă erau mari români cu adevărat, ar fi intervenit de luni seara în aceste negocieri. UDMR trebuie să se adapteze la capacitatea de reacţie rapidă a opiniei publice facilitată de tehnologie. Dacă în anii 1990 mergeau negocierile de culise, pentru că până apăreau în presă sau erau înţelese de opinia publică, deja se consumau, azi internetul şi reţelele de socializare permit reacţii ad-hoc şi o mobilizare suficient de fermă încât aranjamentele de culise şi, mai ales, şantajul politic, să nu aibă succes. Lupii tineri din politica UDMR ar trebui să înveţe alte tactici de negociere, vremea şantajului politic a apus. 

2. Niciun Parlament nu va adopta o lege prin care 15 Martie este recunoscută sărbătoare legală în România. Nu din cauza punctului 12 referitor la Unirea Transilvaniei cu Ungaria din tezele paşoptiştilor maghiari. Oare câţi români mai ştiu ce a fost în 1848? S-au trezit peste noapte mari cunoscători ai istoriei Ponta şi Băsescu, dar dacă îi întrebi ce au hotărât românii la Blaj o să caute pe Wikipedia ca să răspundă. Problema reală este că, după ce tu, ungurule, ai jignit românii de 1 Decembrie, ai purtat banderolă neagră în semn de doliu şi ai luat în derâdere ziua naţională a românilor, crezi că vor accepta românii legiferarea zilei naţionale a maghiarilor în România? După ce tu, ungurule, ori de câte ori ai făcut marşuri sau alte manifestaţii publice de 15 Martie, întotdeauna ai cerut autonomie teritorială şi ai afişat simboluri antiromâneşti, mai aştepti ca eu, român, să respect ziua ta naţională? Aici, UDMR trebuie să lucreze cu propriul electorat şi să îl educe. Dacă vrea să fie respectat de români, trebuie să înveţe să îi respecte pe români. Poate după ce în câţiva ani, în timpul manifestaţiilor de 15 Martie, ungurii vor defila, cu respectul cuvenit, şi cu steagul României, nu doar cu cel al Ungariei, arătând astfel loialitatea faţă de statul român, ai cărui cetăţeni sunt, după ce câţiva ani nu se va mai auzi în 15 Martie discursul autonomist, după ce îi vor invita pe români să sărbătorească împreună 15 Martie, fără să jignească poporul român, da, atunci se poate aştepta UDMR ca în Parlamentul României să fie adoptată o lege care să stabilească 15 Martie sărbătoare legală. 

3. UDMR trebuie să scoată din vocabularul politic cuvântul ”autonomie”. Indiferent că vorbesc de autonomie culturală sau de autonomie teritorială, acest cuvânt provoacă o atât de mare iritare între români, încât niciodată nu vor putea susţine o lege dacă în text se regăseşte cuvântul autonomie. Nu cred că ei nu ştiu asta, ci mai degrabă readuc din când în când acest cuvânt – „autonomie” – în spaţiul public, pentru a hrăni discursurile naţionaliste de ambele părţi, atât la români, cât şi la unguri. Dacă discursul autonomist asigură voturile necesare UDMR-ului ca să acceadă în Parlament, în acelaşi timp anulează orice proiecte politice favorabile ungurilor. Cât timp UDMR utilizează în discursul politic cuvântul „autonomie”, orice iniţiativă legislativă favorabilă ungurilor este din start sortită pieirii. În aceste zile au vehiculat expresia „autonomie culturală”, pe care ar fi urmat să o obţină printr-un controversat proiect de lege a minorităţilor, vechi de peste 10 ani. Un proiect caduc. În judeţele cu populaţie maghiară inspectorii şcolari unguri au o pondere determinată de numărul consilierilor judeţeni, pentru că la nivel judeţean întotdeauna a existat o înţelegere între UDMR şi partidele din Consiliile Judeţene. Inspectoratele şcolare şi instituţiile de cultură (muzee, biblioteci, teatre etc.) sunt deconcentrate, adică sunt sub jurisdicţia Consiliilor Judeţene. Aşa că UDMR are inspectori şcolari, are directori de muzee judeţene, de teatru şi alţi funcţionari, numiţi politic, indiferent de competenţa sau incompetenţa lor. Chiar şi în Ministerul Educaţiei Naţionale în permanenţă sunt înalţi funcţionari unguri, care coordonează învăţământul în limba maghiară. Se schimbă miniştrii educaţiei, dar aceşti directori din minister rămân. Nici în Ministerul Culturii nu lipsesc funcţionarii maghiari. Mai ales că mulţi ani cultura românească a fost administrată de miniştrii maghiari, care au ştiut să avantajeze instituţiile de cultură maghiare. Aşa că ceea ce cere UDMR prin „autonomie culturală” deja există în practică. 

4. În discursul politic şi în propunerile de legi ale UDMR se insistă şi pe alte expresii sau cuvinte care îi provoacă pe români. Trebuie să înţeleagă că şi noi, românii, avem anumite sensibilităţi legate de Transilvania. Invocarea permanentă a tradiţiei sau a istoriei locale ne duce cu gândul imediat la ceea ce a fost înainte de 1918. Nimeni nu se opune promovării tradiţiilor locale, dar când tradiţia locală şi istoria locală dobândesc prin lege un statut privilegiat, deja se atinge o linie sensibilă. Voi, ungurii, insistaţi că noi românii am fost doar iobagi de-a lungul istoriei, fără să ţineţi cont de aportul nobilimii româneşti la viaţa politică din Transilvania şi Ungaria. De exemplu, despre Iancu de Hunedoara spuneţi că este ungur, iar despre regele Matia ascundeţi originea sa românească. Dar insistaţi în cărţile de istorie, peiorativ chiar, că românii au fost iobagi. În aceste condiţii, cum să nu fim noi, românii, sensibili când invocaţi istoria şi tradiţia? 

5. Steagul secuiesc şi ţinutul secuiesc sunt mereu motive de dispută între unguri şi români. Acum au încercat să strecoare steagul pe uşa din dos prin legea de modificare a legii 215. Anterior au fost diverse alte tentative, fără să înţeleagă că nu au nicio şansă de succes. Cât timp asociază steagul secuiesc cu simbolistica autonomiei ţinutului secuiesc, mă îndoiesc că Parlamentul României va adopta vreo lege prin care să se oficializeze acest steag. Trebuie să disocieze steagul de discursul autonomist, dacă doresc să se permită utilizarea lui oficială. Dar prea se încrâncenează pe această autonomie a ţinutului secuiesc. Uită întotdeauna că guvernul de la Budapesta a anulat ultimele rămăşiţe ale autonomiei secuieşti după 1867, nu guvernul României. 

* Din toată povestea asta urâtă din zilele trecute, în care UDMR a dovedit că nu părăseşte centura politicii româneşti, perdanţii sunt cetăţenii simpli, ungurii. Pentru că politicienii unguri îşi împart mai departe ciolanul împreună cu politicienii români. Iar ca să aibă acces la ciolan trebuie să promoveze un discurs autonomist şi antiromânesc. Mă întreb în ce măsură UDMR mai reprezintă interesele ungurilor din România? Mai degrabă pare a reprezenta interesele unui grup care a confiscat UDMR-ul în scopuri personale. Printre altele, o dovadă este proasta gestionare a problemelor reale ale comunităţii maghiare în domeniul învăţământului. De ce doar acum, în condiţiile crizei PSD, au cerut bacalaureat diferenţiat pentru elevii maghiari? Sunt 30 de parlamentari UDMR care au drept de iniţiativă legislativă, au oamenii lor în Ministerul Educaţiei şi totuşi nu au fost în stare să explice de ce e nevoie de bacalaureat diferenţiat pentru elevii care învaţă în liceele maghiare şi să susţină o modificare a Legii Educaţiei în acest sens. Îmi pare rău de liceenii maghiari, care, din cauza incompetenţei politicienilor UDMR, nu beneficiază de un bacalaureat diferenţiat la limba română. Pentru că nu poţi să îi ceri unui absolvent de liceu maghiar, pentru care limba română este o limbă străină, oricât de mult s-ar strădui să înveţe limba română, să o ştie la fel de bine ca un elev a cărui limba maternă este limba română. De câte sute de ori a fost ciopârţită legea educaţiei din 2011 încoace, chiar cu concursul UDMR, s-ar fi putut introduce o modificare, în sensul că programa şi manualele pentru limba română pentru elevii cu limba maternă maghiară în şcolile cu predare în limba maghiară să fie adaptate la nivelul lor, ca limbă străină obligatorie, începând din clasa I, cu cerinţe clare de evaluare, inclusiv la bacalaureat. În orice caz, să le ceri absolvenţilor de liceu maghiar, a căror limbă maternă este limba maghiară, să susţină bacalaureatul la limba română la acelaşi nivel ca elevii români, este o aberaţie. O aberaţie a sistemului de învăţământ girată de funcţionarii maghiari numiţi politic de UDMR în Ministerul Educaţiei, dar mai ales de politicienii UDMR, care folosesc subiectul doar ca motiv de dispută.

Cine vrea să ne dezbine? QUI PRODEST?

Citind articolul mai jos publicat de Stirile PROTV şi alte organe de presă, observăm, că de jos au ajuns aceste organe de presă, care publică atât prostiorele cât şi inepţiile ce fac ca să alimenteze antipatie  intre două popoare, deşi alţii se chinuie să corecteze ce alţii au distrus.

Cât de sigur este că duduia care recent a postat o jignire crasă nun atât al maghiarilor ci mai de grabă propriei persoane. Numai o creştere proastă poate duce la o postare care cum se pare ia fost ruşine ptr că aşters propria postare după ce a pornit un val de pro sau contra ce produs...

Duduia care a postat cele mai joase invective se poate observa că nu ştie că dacă ar fi avut tată maghiar nu şi-ar folosit cuvintele dure la adresa propriei tată sau originea lui. Când scrii că cu bunicii din partea tatei se vorbea în maghiară, dar acasă la ei se vorbea lb. română defapt inseamnă că respecta pe mama duduiei şi însăşi pe ea cea care uită de originea şi iese la mijloc şi strigă cu gura mare că ea nu este de origine bună...   

Dar se poate că persoana respectivă nici  nu există ptr că cei care au publicat prima dată nu au făcut public sursa - deşi se scrie că postare ar fi fost ştearsă?!?

Cei care au comentat după ce au citit au crezut tot ce scrie acea duduie şi au continuat in a lovi în concetăţeni cu tot felul de invective

Ne pare rău d cei de la organe de presă care nu fac altceva decât să aţâţe spiritele.... (Civicul Ardelean) 

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/mesajul-puternic-al-unei-unguroaice-nu-cunosti-lb-romana-desi-te-ai-nascut-in-romania-pai-muta-te-n-ungaria-ungure.html
Mesajul puternic al unei unguroaice: "Nu cunosti lb. romana desi te-ai nascut in Romania? 
Pai muta-te-n Ungaria, ungure!"

Mesajul unei tinere din Romania care are origini ungare a devenit viral pe Facebook dupa ce fata a transmis un mesaj puternic ungurilor care locuiesc in Romania.

"Nu cunosti limba romana desi te-ai nascut in Romania? Ai nevoie de inscriptionari in maghiara si de functionari publici care sa-ti vorbeasca tie limba? Pai muta-te-n Ungaria, ungure!", afirma Andreea Gecse pe Facebook.

Mesajul integral al tinerei:

"Va rog sa ma iertati anticipat. Numele meu de familie este Gecse, si imi permit sa-mi exprim o parere fara a fi banuita de xenofobie. Ca eu insami sunt direct bozgoroaica.

Tata-i ungur, si cu parintii lui (Dumnezeu sa-i odihneasca) – vorbea doar ungureste.

La noi acasa – s-a vorbit romana. Pe principiul – in aceasta tara traim, aceasta limba trebe invatata dumnezeieste. Scoala, munca, viata sociala, alea-alea.

Tata, ungur cum e el – a terminat (cu 10 cred) o facultate grea la vremea aia – Politehnica.

Eu am trait si-n alte tari. In Grecia, si-n Spania.

In Spania exista comunitati solide de romani. Care vorbesc spaniola peste tot. Din simplul motiv ca au ales de buna-voie si nesiliti de nimeni – sa traiasca in acea tara.

In Grecia, tara preponderent axata pe turism, toate pancartele localitatilor sunt srise in greaca. Cu literele lor.

Tara lor – literele lor. Seamana cu niste manuscrise biblice, dar asta e. Uite ca tot au turisti.

Eu am lucrat la un resort care avea un contract exclusivist cu britanici. Lumea mea, ca engleza pentru mine-i ca romana.

Mai mult, sefii mei – o familie de greci cumsecade – au trait mare parte a vietii lor in Australia.

Vorbeau o australiana curata, fara accent grecesc. Si stiu ce zic, ca la engleza-s as.

Am admirat asta la ei mai mult decat la oricine altcineva. Pentru ca stiu ca grecii sunt fanatici nationalisti. Elenica e iubrea lor eterna.

N-am avut absolut nicio problema in comunicare, nici cu sefii mei, nici cu clientii – care erau britanici – nici pe la vreun magazin sau vreo terasa. Caci toata zona era destinata turistilor.

Totusi, am invatat greaca, cat sa port conversatii in fraze simple. Si greaca este o limba grea.

De ce am facut asta?

Din drag si respect fata de oamenii care m-au primit in familia lor ca pe cineva apropiat, si fata de tara care ma gazduia cu atata ospitalitate.

In tara lor am dorit sa pot vorbi limba lor.

Si-am reusit.

Desi, am locuit acolo doar un an, nu toata viata.

Ce vreau sa zic:

Indiferent de numarul de locuitori care vorbesc matern alta limba – aceasta este o tara in care se vorbeste si se scrie limba romana. Caci e Romania.

Asa cum in Italia – totul e pe italiana, in Spania – spaniola, Franta – franceza, etc…..

Toate tarile au in sanul lor si oameni de alte nationalitati. Care, daca aleg sa traiasca in acele tari – se conformeaza.

First of all – INVATA LIMBA.

Ca sa poata face scoli, sa poata munci, sa-si poata face cumparaturile, sau controale medicale.

Nu inteleg si nici nu doresc sa am intelegere pentru cei care doresc sa se simta ca-n Ungaria – in ROMANIA.

De ce?

E departe Ungaria?

Nu te poti muta in tara a carei limba e singura in care doresti sa vorbesti?

Pe bune?

Nu cunosti limba romana desi te-ai nascut in ROMANIA? Ai nevoie de inscriptionari in maghiara si de functionari publici care sa-ti vorbeasca tie limba?

Pai muta-te-n Ungaria, ungure! Ca-i langa noi, nu calatoresti peste ocean, si nu te tine nimeni prizonier aici.

Vezi ca pe la Szeged sunt case ieftine, mai ieftine ca-n Romania.

Chiar atat de josnici sa fim, sa ajungem sa facem negot cu identitatea unei tari?…”.

ANALIZA lui C. T. Popescu. Punctele cheie uluitoare din discursul lui Grindeanu

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/analiza-lui-c-t-popescu-punctele-cheie-uluitoare-din-discursul-lui-grindeanu-743881

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a făcut analiza discursului din această seară a premierului Sorin Grindeanu şi a apreciat că acesta deţine mijloace retorice de propagandă în discurs. Jurnalistul a apreciat momentele cheie ale afirmaţiilor premierului şi modul în care au fost plasate şi accentuate în conferinţa de presă susţinută de acesta. "Astfel de lucruri nu s-au spus în PCR, indiferent cât de mare a fost tensiunea", a afirmat Cristian Tudor Popescu.

„Înainte de a fi lămuritoare şi este, această apariţie a lui Grindeanu e uluitoare. E o surpriză, nu credeam într-o asemenea transformare. Acum câteva luni a apărut un Panda - Grindeanu - era un urs dezarticulat, bun să fie mutat cu sforile de colo colo, mai dărâma ceva prin jur, dar incapabil de o mişcare proprie.

Ce am văzut acum e un street-fighter politic.

Grindeanu posedă mijloace retorice de propagandă în discurs. E un principiu simplu extrem de eficient când vrei să înfigi în capul ascultătorilor un concept nu trebuie să ai nicio jenă în a-l repeta de cât mai multe ori.

A repetat ideile centrale astea cu asumarea apoi a intrat în zone în care nu s-a mai ajuns în Partidul Comunist la tipul ăsta de discurs de dat pe faţă de la Constantin Pârvulescu încoace. În 82 doar atunci s-a mai produs ceva asemănător.

Au mai fost în istoria Partidului Comunist momente de fricţiune - ciocnire între liderul prim şi cel de-al doilea care eventual îl tatona pe primul - între Iliescu şi Petre Roman, Iliescu şi Năstase, apoi cu Geoană. În toate cuplurile astea nu s-a mers niciodată până unde a mers Grindeanu în a spune nişte lucruri despre liderul suprem al partidului care au dat fiori oricărui PSD-ist pentru că sunt spuse de o persoană pe care Dragnea şi-a luat-o de frate apropiat. Şi acest om care s-a aflat în proximitatea lui Dragnea spune acum lucrurile astea şi le spune pe un ton foarte controlat unde trebuie.

Extraordinar a fost momentul injecţiei. 

Nu eu am jucat tenis şi băut spriţuri cu reprezentanţii serviciilor - aia a fost o torpilă pe care i-a trimis-o în plină figură lui Dragnea. E posibil să aibă aceste idei de la Ponta. Faptul că devoalează toată structura discreţionară de autoritate despotică a lui Dragnea în partid, astfel de lucruri nu s-au spus în PCR, indiferent cât de mare a fost tensiunea. Parcă a dat la o parte o perdea şi a avut grijă mijloacelor retorice stăpânite, a spus: aş mai avea destule de spus. A lăsat senzaţia că umbra a ceea ce deţine e mult mai mare ca ameninţare directă la Dragnea.

În loc să încerce să se apere, el a contracarat cu o tehnicitate a discursului care va avea efect. Dragnea e în situaţia unui killer profesionist. Dacă omori pe cineva prin faptul că respectivul cade de la etaj sau are atac de cord asta e considerată artă şi e plătită foarte scump. Asasinatul se face pe tăcute, părând că a fost vorba de un accident şi e meserie şi se plăteşte scump. În clipa în care un killer profesionist în loc să-şi lichideze ţinta trage nu ştiu câte gloanţe şi îl face sită, se adună lumea, acela a ratat misiunea şi are şanse foarte mari să fie executat”, a spus Cristian Tudor Popescu.

Cu dragoste, despre ardeleni…

http://romani-buni.info/2017/03/cu-dragoste-despre-ardeleni-ardelenii-nu-spun-timp-ci-vreme-nu-spun-ore-ci-ceasuri-nu-spun-trei-ci-tri-spun-o-tara-nu-put/

May 29, 2017

Ce-i face pe ardeleni mai deosebiți? Poate norocul de a trăi alături de maghiari și germani.

Pe Facebook, Tudor Duică a scris: „Cu dragoste, despre ardeleni…

Ardelenii nu spun „timp”, ci „vreme”, nu spun „ore”, ci „ceasuri”, nu spun trei, ci „tri”, spun „o ţâră”, nu “puţin”, nu spun „am terminat”, ci „am gătat”, nu spun „mergem” , ci „merem”, nu spun „repede”, ci „iute”.

Spun „pită” în loc de „pâine”, „mâne”- foarte aproape de originalul latinesc „mane”, în loc de mâine. „Bătrâne” (din latinescul betranus, veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de respect, spun „se coperă”, nu „se înveleşte”, „fain”(cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de „frumos”…

Spun „pită” în loc de „pâine”, „mâne”- foarte aproape de originalul latinesc „mane”, în loc de mâine. „Bătrâne” (din latinescul betranus, veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de respect, spun „se coperă”, nu „se înveleşte”, „fain”(cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de „frumos”…

Spun respectuos „servus”, ilustrând admirabil termenul latin care însemna „sunt servul tău, la dispoziţia ta”. Desfiinţând, cel puţin în arealul ardelenesc, modernul „la revedere” (de origine italiană) sau banalul şi secul „bună” din Regat( cu corectura de rigoare, în ultimii ani se aude tot mai des acel ridicol pa,pa). Iar ca răspuns, vine imediat acel superb „rețiproca”.

Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi numai dacă au cu adevărat ceva de spus.

Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi meandrele dialectelor lor- fie ei medici, ofiţeri de carieră, preoţi, profesori, bătrâni, sau mai tineri.

Şi nu folosesc nici în treacăt apelativele de argou „bă” sau „mă” atât de stridente, acceptate şi savurate în alte părţi( ce-i drept, în ultima vreme nu mai e chiar așa).

Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai” (cu funcţie predicativă; din maghiarul „muszáj”- morţiş, neapărat, trebuie, care vine, la rându-i, din germanul „muß sein”, transilvanism curat, ce mai !!!) să luaţi aminte!

„Jumătate de Românie e complet neproductivă. Moldova, Muntenia, nici nu pot fi numite zone europene. Trăiesc din taxele plătite în oraşele mari, Bucureşti şi alte oraşe mari din Transilvania”

http://romani-buni.info/2017/04/jumatate-de-romanie-e-complet-neproductiva-moldova-muntenia-nici-nu-pot-fi-numite-zone-europene-traiesc-din-taxele-platite-in-orasele-mari-bucuresti-si-alte-orase-mari-din-transilvania/?utm_medium=social&utm_campaign=postplanner&utm_source=facebook.com#

May 22, 2017

Andrei Caramitru, partener în cadrul firmei de consultanţă în management Boston Consulting Group, a explicat pentru Ziarul Financiar cât de disproporționată este balanța forței de muncă între regiunile istorice din România.

Emigrarea și lipsa investițiilor private fac ca în zonele rurale ale Moldovei și Muntenie dezvoltarea să fie inexistentă.

Trei milioane de oameni din zonele defavorizate au plecat la muncă în străinătate în ultimii ani, iar un alt milion de persoane s-au mutat în oraşele mari, unde există investiţii, lăsând în urmă sate şi oraşe depopulate, pentru care nu există soluţii de dezvoltare.

Există tensiuni foarte mari pe piaţa forţei de muncă din România, deoarece există o polarizare foarte mare în ceea ce priveşte numărul de locuri de muncă şi nivelul salarial din Bucureşti şi oraşele mari din Transilvania versus restul ţării.

„Jumătate de Românie este complet neproductivă. Mă refer la mediul rural, la Moldova, la Muntenia, care nici nu pot fi numite zone europene. PIB-ul din aceste zone este format tot din taxele plătite în oraşele mari, Bucureşti şi alte oraşe mari din Transilvania, transmise acolo prin diverse mecanisme, fie că sunt subvenţii sau pensii.

Nu există joburi private în aceste zone, nu există taxe plătite la bugetele locale. Iar acolo a apărut problema depopulării: 3 milioane de oameni au plecat în străinătate, iar un alt milion s-a mutat în oraşele mari“, a explicat acesta pentru zf.ro

În opinia lui, această depopulare a zonelor care, teoretic, ar trebui ajutate să se dezvolte face imposibilă dezvoltarea, pentru că fără forţă de muncă disponibilă economia acestor zone nu poate să prospere.din ţară şi alţi circa 500.000 au plecat pe termen scurt în alte ţări în ulti­mul deceniu, pentru a obţine salarii mai mari, dar şi pentru că nu aveau lo­curi de muncă disponibile în locali­tăţile din care proveneau.

Numai în 2015, ultimul an pentru care există date, au plecat circa 190.000 de români în străinătate, număr în uşoară creştere faţă de anul anterior. Cel mai mare val de migraţie externă a fost însă în 2007, primul an de după intrarea României în Uniuniea Euro­peană, când jumătate de milion de ro­mâni au plecat la muncă în străinătate.

Zoaiele istoriei. Despre un avertisment demagogic

http://adevarul.ro/news/politica/zoaiele-istoriei-despre-avertisment-demagogic-1_590212945ab6550cb89a05c6/index.html

Péter Demény  27 aprilie 2017, 

 „Hai să facem ceva, că vine centenarul şi toţi demagogii cu el!“ Această invitaţie mi-a lansat-o un prieten român, om de cultură neîntinat de inepţiile demagogice ale poporului său, aşa cum eu mă consider un om neîntinat de cele ale poporului meu. 

Să fi spus asta acum vreo două săptămîni, nu mai mult. Şi iată că a şi sărit onor Dl Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai şi membru al Academiei Române cu un avertisment îngrijorător. Îngrijorător din punct de vedere intelectual şi, aş dori să spun apăsat asta, şi din punctul de vedere al moralităţii intelectuale. 

Cum se poate ca un om atît de cultivat şi de erudit să spună că „Guvernul de la Budapesta a înfiinţat un departament special, denumit Trianon 100, care a început deja să contracareze acţiunile preconizate de România pentru aniversarea, în anul 2018, a 100 de ani de la Marea Unire”? 

De parcă ar rezuma o teorie a conspiraţiei. 

Nu sunt eu marele apărător al guvernului Orbán, dimpotrivă, dar trebuie să accentuez faptul că acel „departament” face parte din Academia Maghiară, iar membrii lui sunt cei mai oneşti cercetători cu putinţă conduşi de Balázs Ablonczy, un om de ştiinţă strălucit. 

Acest grup nu este o „subdivizie” a guvernului maghiar, ci unul care îşi face treaba în mod onest şi cu umor — bunăoară, într-o postare intitulată 

„Blonzi pe Balcani” vorbesc despre harta americanilor privind culoarea podoabei capilare a populaţiei. 

Poate că Dl Ioan-Aurel Pop îşi bazează prejudecata pe faptul că domnia sa este membru al Academiei Române care a lansat apelul ponosit despre care am scris deja. 

Nu susţin nici măcar că nu sunt destui oameni chipurile de ştiinţă în Ungaria care sunt la fel de crispaţi şi frustraţi ca domnul rector. 

Dar grupul cercetătorilor „Trianon 100” nu îi reuneşte pe ei. 

De ce am amintit de morală? Pentru că se vede din comentariile la chiar acel articol din România liberă care relatează avertismentul patriot al Dlui Pop că oamenii, români şi maghiari, sunt foarte dispuşi să preia nemestecat asemenea strigăte şi să intre într-o luptă care nu ajută pe nimeni. 

Dimpotrivă, şi cred că în asta stă imensa responsabilitate a rectorului şi a celorlalţi, asemenea avertismente şi apeluri sunt menite să nu clarifice nimic, să dea o falsă mîndrie patriotardă şi să amplifice metaforica oricum războinică a oricărui discurs despre Trianon. Aş îndrăzni să spun că chiar dacă ar exista un aşa departament, un intelectual ar trebui să rămînă obiectiv, nu să se caţere pe baricade. 

Nu m-am îndoit nicio clipă că prietenul meu are dreptate; dar că o să aibă atît de dreptate, la un asemenea nivel şi cu asemenea personalităţi... 

Am sperat totuşi că ne-am spălat de zoaiele istoriei.

Rectorul UBB Cluj: Budapesta ar fi înființat un departament de propagandă ANTI ROMÂNESCĂ

Este curios de ce începe un om de ştiinţe - cu renume mondială - o acţiune de instigare cum este cea de jos...

În primul rând uşor se poate demonstra că nu este nici un departament creat de guvernul maghiar, ci este vorba de un grup de cercetători - istorici - colegii de breaslă al domnului distins. Ei  au cerut şi au obţinut fonduri pentru cercetarea evenimentelor de la Trianon. 

Distinsul domn mai face o mare gafă când susţine că departamentul în cauză ar avea denumirea "Trianon 100" deşi sigur ştie bine că aşa se numeşte proiectul de cercetare! Aşa cum se obişnuieşte şi la Noi se dă un nume (acronim) proiectelor pentru a se distinge de altele. 

La acest proiect participă 22 de istorici - colegi ale domnului distins. 

Deci se poate vede că greşeala ar fi voită pentru ca cel care a făcut-o doar vrea să obţină fonduri la o colectiv ce este condus tot de domnul distins...

Momentul războiului informaţional este început tocmai de distinsul domn! 

N-am fi făcut public părerea noastră, dar în partea a două a articolului distinsul domn lansează o serie de idei care ar fi vehiculate în ţara vecină, dând moara la cei care şi aşa sunt puşi pe ceartă. 
Problema este că deşi se ţine de ideile respective nu pune la vedere documente să atestă că ce spune ar fi reală sau cel puţin adevărată - ca un om  de ştiinţă - ci se lansează în presupuneri ca un politician începător...

Chiar dacă colectivul de cercetători din Ungaria ar fi descoperit unele documente contrare cu ce ştim acum, nu ne spune cu ce s-ar schimba viaţa ardelenilor dacă ar afla şi alte păreri... 

Deşi ştie la fel de bine că în Ungaria forţele de extremă dreapta nu colaborează cu guvernul de dreapta - ba chiar are tendinţe să se axeze către partidele populare şi  dat mâna cu cele din stângă - încearcă să invenineze opinia publică prin declaraţii de acest fel.  

Am observat că reia o părere asupra autonomia unor părţi ale ţării şi deşi ştie ca un istoric al secolelor mai recente -  că autonomia nu este un lucru al dracului, ci o alternativă pentru bună convieţuire! (Civicul Ardelean)

http://www.stiridecluj.ro/social/rectorul-ubb-cluj-budapesta-ar-fi-infiintat-un-departament-de-propaganda-anti-romanesca

Rectorul Universităţii din Cluj-Napoca, Ioan Aurel Pop, acuză Guvernul ungar că a creat un departamentul special care să prezinte opiniei naţionale şi internaţionale informaţii alternative despre România, Ardeal şi Tratatul de Trianon.

Ioan-Aurel Pop a spus că România este în război informational şi de comunicare cu Ungaria. În preajma aniversării a 100 de ani de la Marea Unire şi a împlinirii a 100 de ani de la Tratatul de la Trianon (semnat în 1920), Guvernul ungar încearcă să falsifice istoria Adealului.

”În limba maghiară, dar inclusiv în limbi de circulație, și mai puţin în limba română, se răspândesc date care pregătesc opinia publică maghiară, internaţională şi românească, în stiluri diferite, pentru ceea ce ar urma. Trebuie să vă reamintesc că Ungaria e o ţară care-şi întăreşte identitatea sub un guvern de dreapta, cu colaborări de extremă dreapta...În Ungaria s-a creat recent un departament de stat care se numeşte Trianon 100 din care fac parte şi cetăţeni români şi care pregăteşte momentul de apogeu 2020. Cu mult timp înainte şi va acţiona şi după momentul acela: aniversarea unui secol de la Tratatul de la Trianon”, a susţinut Pop, în cadrul conferinței de lansare publică a Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică "Războiul informațional, sub lupă", conform euractiv.ro.

Rectorul Universităţii din Cluj-Napoca a precizat că acest departament are deja un buget, spre deosebire de Departamentul CENTENAR din cadrul Guvernului României (care se ocupă de coordonarea organizării proiectelor aniversare pentru Marea Unire - n.r.).

Ce idei false se vehiculează în Ungaria, conform lui Ioan Aurel Pop

- minorităţile sunt relative şi nu mai contează astăzi ponderea populaţiei.

- "autonomiile au fundament istoric şi trebuie promovate dincolo de statul naţional, dar în afara statului ungar, Ungaria istorică e pământ sfânt ... care trebuie reînviat sub aspect politic".

- Istoria Românilor e o istorie recentă.

- "românii fac parte dintre popoarele fără istorie" făcând parte la un moment dat din monarhia habsburgică şi apoi din dubla monarhie austro-ungară.

- termenul de vlah nu e sinonim cu termenul de român, idee preluată de la alţii.

- Ardealul nu e România, pentru că Ardealul face parte din România de mai puţin de 100 de ani, iar dinUngaria a făcut parte de-o istorie întreagă şi legăturile istorice sunt mai puternice cu Ungaria decât cu România.

- întrucât erau atraşi de superioritatea, savoarea culturii ungare, transilvănenii n-ar fi dorit Unirea, iar aceasta s-ar fi făcut peste voinţa lor, idee preluată de la unii istorici români

Salamul de Sibiu, produsul de lux care nu trebuie consumat de copii, din cauza conţinutului foarte mare de sare de Asociatia Pro Consumatori ,

http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/alimentatie/salamul-de-sibiu--produsul-de-lux-care-te-pune-in-pericol--procentul-de-carne--o-necunoscuta-pentru-consumatori-447566

27 aprilie 2017

Salamul de Sibiu, produsul de lux care nu trebuie consumat de copii, din cauza conţinutului foarte mare de sare

Acest tip de mezel este unul din cele mai cunoscute produse alimentare realizate în spațiul românesc, dar foarte bine cunoscut și apreciat și în alte țări. Ca orice produs notoriu, are parte și de numeroase controverse legate de origine, rețetă, autenticitate, consum.

Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România - APC România) membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat 12 mărci de salam de Sibiu și o marcă salam de iarnă – reţeta iniţială a salamului de Sibiu (Pikok, Bun şi Convenabil, Reinert, Salsi Sinaia, Gusturi Româneşti, Carrefour, Agricola, Auchan, Cora, Billa, Aldis şi Cris-Tim). Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

60% dintre producători folosesc culturi starter

Ingredientele regăsite în compoziția mărcilor de salam de Sibiu analizate sunt următoarele: carne de porc, pulpă de porc, slănină, sare, zaharuri (dextroză, sirop de glucoză), vinars 0,4% , culturi starter şi condimente.

Compoziția Salamului de Sibiu fabricat de către membrii Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu:

Agricola SC Salbac SA Agricola Salbac SA (Salam de Sibiu cu vinars) Reinert H&E Reinert Srl Aldis SC Aldis Srl Salsi Sinaia SC Angst SRL Cris-Tim SC Recunoştinţa Rodcom Impex SRL

Carne de porc, slănină, sare, zaharuri, condimente, acid ascorbic, nitrit de sodiu

Carne de porc, slănină, sare, zaharuri, condimente, acid ascorbic, vinars 0,4%, nitrit de sodiu

Carne de porc, slănină, sare, condimente, dextroză, sirop de glucoză, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, cultură starter 

Carne de porc, slănină, sare, zaharuri, condimente, acid ascorbic, nitrit de sodiu, cultură starter 

Carne de porc, slănină, sare, dextroză, condimente, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu 

Pulpă porc, slănină, sare, dextroză, condimente, acid ascorbic, ascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, cultură starter

Niciunul dintre producătorii de salam de Sibiu analizaţi nu menţionează pe eticheta produsului procentul de carne. În caietul de sarcini al Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu se menţionează că acest produs trebuie să conţină carne de porc aleasă la roşu, în proporție de minim 70% şi slănină tare în proporţie de maxim 30%.

Niciunul dintre producătorii de salam de Sibiu analizaţi nu menţionează pe etichetă care sunt condimentele folosite în sortimentul respectiv. În caietul de sarcini al Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu se menţionează că la fabricarea acestui produs se folosesc următoarele condimente naturale: piper, ienibahar şi usturoi.

60% dintre producătorii de salam de Sibiu folosesc culturi starter. Aceste culturi conţin diferite tipuri de microorganisme şi sunt folosite pentru a micşora durata de maturare, a îmbunătăţi aroma şi consistenţa produsului.

Conform caietului de sarcini al Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu se pot folosi zaharuri ca agenţi de maturare, dar nu mai mult de 1%, şi agenţi de maturare alcoolici (vin alb, vin roşu, vin rose, brandy, vinars, vin spumant şi bere neagră). Procesul de maturare uscare durează minim 60 zile, iar întregul ciclu de fabricaţie a salamului de Sibiu durează minim 70 zile.

Termenul de valabilitate al salamului de Sibiu fabricat de către membrii Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu este de 4 luni, în timp ce salamul de Sibiu fabricat până în anul 1990 avea termen de valabilitate 3 luni.

Conţinut ridicat de sare

Salamul de Sibiu este un produs hipercaloric, a cărui valoare energetică pentru 100 gr produs variază între 426 kcal şi 476 kcal.

Cantitatea de grăsimi per 100 gr produs variază între 36 gr şi 41,5 gr, din care grăsimi saturate între 13,5 gr şi 18 gr per 100 gr produs.

Cantitatea de carbohidraţi per 100 gr produs variază între 0,54 gr şi 2 gr.

Cantitatea de proteine per 100 gr produs variază între 23 gr şi 29,19 gr.

Cantitatea de fibre per 100 gr a fost menţionată la 2 mărci şi este de 1 gram.

Toate produsele analizate au un conţinut ridicat de sare, care variază între 3,8 gr şi 5,85 gr.

În cele 12 produse analizate s-au identificat următoarele categorii de aditivi alimentari, după cum urmează: ascorbat de sodiu, acid ascorbic şi nitrit de sodiu. La toate produsele analizate s-a folosit drept conservant nitritul de sodiu.

Salamul de Sibiu, în mai multe clasamente

Top 5 după conținutul de sare per 100 g produs:

1. Cris-Tim – 5,85 g sare;

2. Reinert – 5,5 g sare;

3. Angst – 4,4 g sare;

4. Aldis – 4 g sare;

5. Agricola – 3,8 g sare.

Top 5 după conținutul de proteină per 100 g produs:

1. Cris-Tim – 29,19 g;

2. Angst – 25,8 g;

3. Reinert – 24 g;

4. Agricola – 23,4 g;

5. Aldis – 23 g;

Top 5 după conținutul de grăsimi per 100 g produs:

1. Agricola – 41,5 g;

2. Aldis – 41 g;

3. Angst – 40,6 g;

4. Cris-Tim – 39,46 g;

5. Reinert – 36 g.

Top 5 după conținutul de acizi grași saturați:

1. Aldis – 18 g;

2. Agricola – 16,6 g;

3. Cris-Tim – 16,15 g;

4. Reinert – 14 g;

5. Angst – 13,5 g.

Top 4 după valoarea energetică per 100 g produs:

1. Cris-Tim – 476 kcal;

2. Agricola – 475 kcal;

3. Angst și Aldis – 469 kcal;

4. Reinert – 426 kcal.

“Autenticitatea salamului de Sibiu a devenit o temă larg disputată în ultimele decenii, în contextul sporirii interesului pentru drepturile de proprietate industrială/intelectuală. Ca urmare, numeroși producători au adus pe piață «salam de Sibiu» și a început campania de recunoaștere europeană a acestui produs, eveniment care s-a produs la 10 martie 2016, când Salamul de Sibiu a dobândit oficial recunoașterea Indicației Geografice Protejate. Consumatorul trebuie informat că, spre deosebire de rigorile aplicate la alte produse cu această recunoaștere europeană, unde indicația geografică protejată este limitată la aria tradițională de producție, în cazul salamului de Sibiu această arie cuprinde nu mai puțin de opt județe (deocamdată: Sibiu, Prahova, Covasna, Braşov, Călăraşi, Ilfov, Bucureşti şi Bacău) în care operează cinci mari întreprinderi din industria cărnii, membre ale Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu; alt mare producător (Cris-Tim București) s-a afiliat asociației, urmând să devină membru cu drepturi egale în producția și vânzarea salamului de Sibiu. Ce elemente actuale de referință avem pentru a considera autenticitatea salamului de Sibiu realizat de un producător sau altul? Evident, puține. Pentru că trebuie considerat și faptul că materiile prime au cunoscut schimbări (bunăoară, carnea de porc de la fermele actuale, chiar „tradiționale“, este departe de ceea ce era carnea de porc de acum peste o sută de ani, când porcii crescuți pentru vânzare erau fără excepție îngrășați toamna și iarna cu ghindă și jir). Gusturile consumatorilor s-au modificat, fără îndoială: consumatorul contemporan are o altă paletă a simțurilor, ca urmare a folosirii altor combinații de condimente, multe realizate chimic. Consumatorii experimentați au de partea lor priceperea și experiența senzorială, care rămân arme imbatabile în războaiele purtate de agenții economici pentru a le câștiga preferințele” spune Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

"Produsele alimentare locale trebuie să fie recunoscute ca simboluri ale identității noastre și să corespundă memoriei noastre afective. Este nevoie de implicarea Ministerului Culturii care are obligații privind patrimoniul imaterial iar rețetele sunt elemente de patrimoniu. Etnografii și antropologii români sunt chemați să se pronunțe și ei. Se simte lipsa unei mai bune cooperări între societatea civilă - organizațiile relevante de protecție a consumatorilor și industria alimentară autohtonă, să se așeze la masa dialogului. Și este momentul să fie creată o instituție publică suport. Avem un model francez, Institutul Național al Originii și Calității. Acesta oferă sprijin și consultanță celor care doresc să își consolideze marca de produs alimentar, ca o formă de păstrare a identității" adaugă Tiberiu Cazacioc, consultant senior în marketing local.

„Mă văd în postura nefericită de a nu recomanda consumul de mezeluri procesate, considerând că ingredientele regăsite în conţinutul acestora pot pune o presiune importantă pe sistemul digestiv al unui copil. Trebuie să luăm în calcul că în ultimul deceniu au început să se manifeste nenumărate afecţiuni gastro-intestinale pe segmentul pediatric, iar alimentaţia dezechilibrată reprezintă unul din factorii esenţiali care au dus la creşterea semnificativă a acestor probleme de sănătate. Excesul de sare, zahăr şi grăsimi periclitează zona tractului digestiv, poate amplifica sau chiar declanşa problemele de natură gastroenterologică” Medic specialist pediatru Ingrid Ada Bălan, Cabinet www.vindecadai.ro.

„Ţin să atrag atenţia asupra consumului regulat de mezeluri, bazându-mă în primul rând pe avertizarea lansată în Franţa de Centrul Internaţional de Cercetări asupra cancerului (CIRC), parte a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), aceasta putând fi accesată integral la următorul link https://www.iarc.fr/en/media-centre/pr/2015/pdfs/pr240_E.pdf. La data de 26 octombrie 2015, 22 de experţi din 10 ţări au catalogat mezelurile procesate ca fiind alimente cancerigene regăsite în Grupul 1, concluziile respective bazându-se pe analiza amănunţită a unui număr de 800 de studii ştiinţifice, desfăşurate pe parcursul ultimilor 20 de ani. Experţii au concluzionat că includerea unei porţii zilnice de 50 gr de carne procesată în dieta unui om creşte probabilitatea declanşării cancerului colorectal cu 18%. Dr. Kurt Straif a scos în evidenţă faptul că incidenţa crescută a cancerului este legată în mod direct de creşterea consumului de carne procesată, scăzând în acelaşi timp pe fondul limitării sau exluderii mezelurilor din dieta omului.

Asociaţia Americană a Inimii recomandă un consum zilnic de sare aproximat la 1500 mg pentru majoritatea adulţilor în vederea prevenirii afecţiunilor cardiovasculare, însă nu trebuie să uităm că în aprox. 100 de gr de salam se regăsesc aprox. 6000 mg de sare. Cu alte cuvinte, ar trebui să consumăm în fiecare zi numai 25 gr de salam, pentru a respecta întocmai recomandările Asociaţiei Americane a Inimii”, spune utriţionistul Dumitru Balan, www.vindecadai.ro.

„Folosirea aditivilor alimentari a devenit o practică obișnuită din partea producătorilor de produse alimentare. Consumatorii trebuie să evite alimentele cu aditivi, deoarece creează mari probleme de sănătate pe termen lung. Aceștia au numai un rol tehnologic, adică „acoperă” calitatea scăzută a ingredientelor principale din compoziția produselor alimentare, creând percepții false privind anumite caracteristici organoleptice, cum ar fi aspectul, prospețimea, culoarea, gustul și aroma. La alegerea unui preparat din carne roşie trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi şi conţinutul de sare. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate, aspectul produsului şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, preparatele din carne roşie nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor” a declarat Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, președinte APC.

Planta care topeşte grăsimea depusă pe artere. Busuiocul, leac pentru afecţiuni cardiace şi pansament pentru stomac

http://adevarul.ro/locale/calarasi/planta-topeste-grasimea-depusa-artere-busuiocul-leac-afectiuni-cardiace-pansament-stomac

27 aprilie 2017, Ionela Stănilă

Nu este doar un simplu condiment, ci şi un adevărat leac natural. Busuiocul, supranumit şi “Regele” mirodeniilor, conţine numeroase vitamine, minerale şi alţi nutrienţi necesari corpului uman pentru o bună funcţionare. 

Planta aromatică tratează afectiuni ale stomacului, intestinelor, ajută la eliminarea gazelor, stimulează pofta de mâncare, este un excelent afrodisiac şi ajută la prevenirea atacului de cord. Datorită proprietăţilor sale, planta are un efect antioxidant, antiviral şi antimicrobian. Busuiocul este o sursă importantă de calciu, vitamina A, vitamina B6, vitamina C, dar şi o importantă sursă de minerale cum ar fi fier, potasiu, magneziu şi fosfor. “Este de asemenea, bine de ştiut că planta de busuioc conţine şi anumite substanţe importante, cum ar fi taninul, substanţă ce conferă busuiocului proprietăţi antiseptice şi antispasmodice, orientina şi vicenina, substanţe active care protejează celulele organismului de efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete, flavonoide şi compuşi volatili, care au efecte antiinflamatoare puternice”, spun medicii. Infuzia preparată din frunze proaspete de busuioc ajută la tratarea infecţiilor urinare, durerilor de cap sau a gripei. Planta face minuni şi când vine vorba despre crampele abdominale. Protejează vasele “Busuiocul protejează vasele sanguine şi ale arterelor. Consumul zilnic de busuioc ajută la prevenirea atacului de cord şi previne ateroscleroza, depunerile de lipide în pereţii arterelor. Tot aici trebuie menţionat că busuiocul ne ajută la menţinerea sub control a tensiunii arteriale, lucru important pentru sănătate”, explică Daniela Stan, medic de familie. 

Nutrienţii conţinuţi de busuioc ajută la reglarea funcţiilor endocrine, tonifică organismul şi echilibrează starea psihică şi emoţională. Tot el este responsabil pentru întărirea sistemului imunitar. Efecte afrodisiace Busuiocul este de asemenea folosit pentru proprietăţile sale afrodisiace. Busuiocul conferă corpului capacitatea de a controla energiile sexuale. Se spune că cine consumă busuioc devine, în timp, un maestru al erosului. 

Cinci curiozităţi despre busuioc 

1. Busuiocul a fost întotdeauna un simbol al dragostei în Italia. 

2. Denumirea plantei vine de la „basil”, care în greceşte înseamnă regal sau regesc. 

3. În Grecia şi Roma antică, doctorii credeau că trebuia ca cei ce îl cultivau să strige blesteme sălbatice pentru a-l cultiva cu succes. 

4. Busuiocul a fost utilizat la îmbălsămarea străvechilor mumii egiptene. 

5. În India, fiecare bun hindus este îngropat cu o frunză de busuioc pe piept. Aceasta este un paşaport pentru Paradis.

Asta-i culmea: Liviu Dragnea dă România în judecată la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie: „În foarte scurt timp avocaţii vor depune acţiunile la cele două instanţe”

http://adevarul.ro/news/eveniment/liviu-dragnea-romania-judecata-cedo-curtea-europeana-justitie-In-foarte-scurt-timp-avocatii-vor-depune-actiunile-cele-doua-instante

27 aprilie 2017,

Şeful Camerei Deputaţilor dă în judecată România Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat joi, la Parlament, că va ataca la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie decizia Curţii Supreme care i-a respins contestaţia la executare a deciziei în dosarul „Referendumul”.„Acest demers, finalizat aşa cum era de aşteptat cu respingerea contestaţiei, m-a repus în posibilitatea de a face două demersuri la CEDO şi la Curtea Europeană de Justiţie la Luxemburg”, a declarat Dragnea. 

Completul de 5 judecători a respins contestaţia la executare 

 „Acţiunile sunt aproape finalizate şi în foarte scurt timp avocaţii pe care îi am în acest caz vor depune acţiunile la cele două instanţe europene”, a mai spus şeful camerei Deputaţilor. Completul de cinci judecători al instanţei supreme a respins, luni, contestaţia la executare a preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, în dosarul "Referendumul”, apreciind că aceasta este nefondată. Decizia instanţei supreme este definitivă. Judecătorii au mai dispus ca Liviu Dragnea să plătească 100 de lei cheltuieli de judecată. „Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul Dragnea Nicolae Liviu împotriva deciziei penale nr. 114 din data de 22 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 2795/1/2015. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2017”, este minuta Completului de 5 judecători. 

Avocaţii lui Liviu Dragnea au cerut, la ultimul termen de judecată, să admită contestaţia la executare, arătând că motivarea deciziei definitive din dosarul “Referendumul” nu a fost redactată în 30 de zile de la pronunţare, iar, la data motivării, preşedintele completului care a soluţionat cauza nu mai era judecător, pentru că se pensionase. Aceştia au arătat că nu invocă lipsa de semnătură de pe motivare a preşedintelui completului, Livia Stanciu, ci absenţa totală a judecătorului la redactarea hotărârii, în condiţiile în care, în februarie 2017, aceasta nu mai era judecător, întrucât se pensionase. Procurorul DNA a cerut să se respingă contestaţia la executare, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile legale. În ultimul cuvânt, Liviu Dragnea a spus că a asistat la o dezbatere care îl depăşeşte, pentru că el este inginer, dar a remarcat faptul că procurorul DNA a spus că un articol de lege este cu titlu de recomandare. "Din câte ştiu eu, motivarea trebuia redactată în termen de 30 de zile. Nu cred că demersul meu a fost exagerat. Am fost condamnat pentru ceva ce nu am fost acuzat în rechizitoriu. Am vrut să văd dacă această hotărâre este rodul participării tuturor membrilor completului de judecată”, a spus atunci Dragnea. În dosarul "Referendumul", Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv, în 22 aprilie 2016, la doi ani de închisoare cu suspendare. 

Acuzaţiile 

Potrivit rechizitoriului din dosarul „Referendumul”, Liviu Dragnea, la data faptelor secretar general al PSD, cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, pentru demiterea fostului preşedinte Traian Băsescu, "a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale". Conform procurorilor, Liviu Dragnea a coordonat un mecanism complex, în care a implicat mai multe persoane asupra cărora avea influenţă în virtutea funcţiei pe care o deţinea, având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot. Completul de cinci judecători care a dat decizia definitivă în dosarul "Referendumul” a redactat în februarie 2017 motivarea, arătând că pedeapsa de doi ani de închisoare cu suspendare aplicată lui Liviu Dragnea este de natură să asigure scopul educativ şi să faciliteze reinserţia socială a inculpatului. Judecătorii au apreciat că pedeapsa primită de Liviu Dragnea este suficientă "pentru a-l determina să adopte o conduită corespunzătoare în cadrul campaniilor electorale viitoare". Din Completul de cinci judecători a făcut parte şi Livia Stanciu, care la momentul condamnării din dosarul “Referendumul” era preşedintele instanţei supreme. Livia Stanciu nu a mai fost la momentul redactării motivării deciziei la instanţa supremă, pentru că s-a pensionat la jumătatea anului trecut, iar din iulie 2016 este judecător la Curtea Constituţională.
COMENTARII 
 ando22 
Domnu' Dracnea, ce-ai cu Romania dom'le, de ce-ai dat-o in judecata? Pai asa o iubesti dumneata? Macar divorteaza ca sa stim o treaba si du-te la amanta aia minora, Copacabana! 
ando22 
Curtea Europeana de Justitie poate fi sesizată de persoane fizice care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că le-a încălcat drepturile. Acu, hotul Liviu Dragnea il confunda pe Iohannis cu vreo "institutie UE"? Ai furat la alegeri Dragnea, acu era inteligent sa te resemnezi. O sa-ti cheltuie avocatzii banii si tot hot dovedit cu martori si acte o sa ramai. La Strasbourg sau Luxembourg sunt judecatori care nu seamana cu acei shpagari din Justitia romaneasca care dau sentimta ptr minim 100000. Euro. ↩ 
Silviu Vasile Dumitrescu 
Doar beţivi şi scandalagii erau în căminele P13-14, ale Transporturilor, din Regie. Studenţii serioşi de la Transporturi se rugau să fie primiţi pe la alte cămine. Cam toţi acolo erau fii de şefi de autobaze şi miliţieni cu funcţii la circulaţie sau şefi de post pe la ţară. De când intrau în facutate, ştiau deja ce posturi au ca şi asigurate, pe relaţiile părinţilor, la absolvire. În condiţiile că un absolvent fără pile îşi ruina nervi şi de multe ori întrega viaţă, urmând repartiţiile guvernamentale obligatorii, pe la „Cuca Măcăii” şi unde se agăţa harta-n cui. În condiţii de cazare mizerabile, în anii '80, iarna nu mai funcţionau încălzirile centrale, în cantinele indusriale erau nişte lături de hrană, iar alimentarele erau pustii, bătea vântul pe rafturi. Doar cei cu relaţii vechi în comunitate reuşeau să-şi procure câte ceva de mâncare, în afară de raţiile pe cartelă. Fii celor care l-au susţinut pe Ceauşescu în demenţa şi duşmănia lui pe popor, din ultima perioadă a dictaturii sunt cei care astăzi sunt mari duşmani ai poporului şi fac ţara de ruşine peste tot în lume.
Zamolxis 
Asa si ? Face drac nea pe victima la CEDO ? Vrea sa ajunga de rasul Europei ? Ar fi minunat ca el si dosarul sau sa stea si la coada ca doar acolo nu este sef si poate sa faca el ce vrea ! 
Aurel Paun 
Prostul daca nu este fudul, parca nu e prost destul. 
1. Liviu Dragnea, al treilea om in Stat, din postura de Presedinte la Camera Deputatilor, da Statul roman in Judecata la institutii internationale, desi el insusi este un reprezentant important al Statului roman; 
2. Pana trimite documentele la CEDO si la Curtea Europeana de Justitie si acestea judeca reclamatia lui Dragnea se termina pedeapsa de "2 ani cu suspendare" si reclamatia nu mai are obiect, decat sifonarea imaginii Romaniei; 
3. Ce partid tipa in hasnalele TV, Antena 3 si RTV, ca tot mai multi romani se duc cu jalba in protap la "inalta poarta"(UE) sa reclame dictatura parlamentara a Ciumei Rosii, nu cumva PSD-ul, condus de reclamantul Dragnea?

Nu cu impozitu-i baiu’, ci cu mintea de pe urmă

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/nu-cu-impozitu-i-baiu%E2%80%99---ci-cu-mintea-de-pe-urma----opinie-447003

Sabin Gherman , 23 aprilie 2017

Dacă ANAF nu ar cere și dovezi ti­părite că ai plătit online, dacă sistemele informatice ar fi integrate, dacă statul nu m-ar cocoșa cu încă 35.000 de funcționari, dacă și dacă și dacă – n-aș avea vreo rezervă la impozitul ăsta pe gospodărie.

Zece procente în plus la buget? – fie, dar arată-mi ce faci cu banii. 

Vreau o scrisoare, în fiecare an, în care statul să îmi spună concret câte drumuri, școli, spitale a făcut din banii mei, câte hectare au noi instalații de irigații, câte burse de merit au primit olimpicii cu care ne lăudăm, câți copii care nu-și permiteau un caiet au fost trimiși la școală.

N-aș avea nici cea mai mică rezervă dacă statul român (cine-o mai fi și ăsta?...) m-ar ruga să ajut, în anii în care îmi merge mai bine, la construcția unei școli sau a unui dig în Vaslui – da, cere-mi în plus un procent sau două la impozit, m-aș conforma voluntar, cu sentimentul răcoros că am ajutat.

Așa-i ce fain visez?

E un vis să crezi că țara asta va reveni vreodată în normalitate. De ce? Pentru că statul nu e nici pe departe atât de unitar pe cât se laudă în Constituție; sunt doar vorbe de dat pe goarnă la sărbători naționale sau de dat UDMR-ului

peste nas când amin­tește de Secuime. În realitate se întâmplă așa: vin miniștrii și vorbesc despre gustul roșiilor de pe la noi, își dau poalele peste cap când poves­tesc despre sănătoasa gospodărie țărănească, despre găina de curte și laptele de vacă – dar proprietarul de pensiune din Maramu’ musai să ascundă smântâna de țară când intră Direcția Sanitară peste el: ia deci borcanul cu smântână și-l înlocuiește cu pas­ta aia albă, cică tot smântână, din supermarket. La fel e obli­gat să facă și cu ouăle proaspete, luate direct de sub găină, că inspectorii musai vor dintr-alea ștampilate, cât or fi de vechi, da’ să fie cu ștampilă.

Statul român își clamează unitatea, dar face din fiecare instituție o țară separată, cu re­guli doar ale ei, cu regi și împărați și supuși.

Știi ce fac acuma? 

Sunt în Apuseni, ninge nebunește de fain, dar scriu editorialul ăsta direct pe telefon – aici rețelele sunt mai vechi decât oamenii, a căzut deci curentul. 

Am venit de la Cluj doar într-a treia, drumurile-s găurite. Dar dacă îi asculți pe ăia de la Minis­terul Turismului afli că „depunem eforturi uriașe, cu strategii concrete, să-i convingem pe străini că România e minunată“. Așa facem cu olimpicii, cu țăranii, cu medicii, cu toți cei care au ales să spere aici – le vorbim frumos și gata.

Există, cred, o parte a statului care vrea să reformeze, doar că e bătută măr de ailaltă parte a statului care nu se pricepe, nu vrea sau pur și simplu e prea obosită ca să mai schimbe ceva.

Poți pune impozite de care vrei, uriașe sau ridicol de mici, dacă banii aia-s doar un pretext. Poți pune clona lui Einstein sau îl poți învia pe Da Vinci – vor face strategii, vor fi geniali și vor apărea în breaking-

news-uri deștepte, dar atât: moroșanu’ va fi la fel de speriat când intră DSP-ul peste el, smântâna aia de la țară va avea tot locușorul ei, ascuns bine, să n-o vadă statul.De sperat nu e cazul: te uiți la Firea, la Dragnea sau, mai nou, la Băsescu și îți dai seama că scăparea hoților din pușcării și spectacolul gureș sunt direcțiile. Nu am văzut nicio dezbatere despre cât trebuie tăiat din coada sta­tului sau de ce hachițele acestui stat sunt mai importante decât aspirațiile cetățeanului; cât și ce ne costă să simplificăm birocrația, cât suferim dacă – minune! – renunțăm la numirile politice.

Musai să închei, mă lasă bateria și curentul tot n-a ajuns în Apuseni, mi-e și groază să cer o smântână de casă – țara asta, da, e minunată, ninge nebunește de fain, mănânc ouă de la supermarket.

Ne mai uităm și pe hartă?Pe scurt: despre situația României în context regional și mondial.

http://www.activenews.ro/stiri-politic/Ne-mai-uitam-si-pe-harta-142397

 IULIAN CAPSALI  03 aprilie 2017, 

Avem la vest țările Mitteleuropa (Vișegrad, în care am putea include, datorită istoriei comune, și Austria), care au propria lor agendă, din care nu facem parte din varii motive. Toți vor să contracareze hegemonia Germaniei și sunt, ca să zicem așa, țările de viteză a doua a Europei. 

Au relații firești cu Rusia - mai ales Ungaria, Cehia și Slovacia. Chiar și Polonia, deși are animozități istorice, are bune relații economice, fiind capătul căii ferate care traversează și aduce marfă din Asia. Se află în cărțile noii administrații Trump. În general, sunt țări cu guverne conservatoare, eurocritice ("iliberale", în newspeak-ul globalist). Austria este țara din care Rusia face afaceri în spațiile ostile, inclusiv în România.

În Nord și Est avem Moldova (depopulată masiv) și Ucraina, ultima complet destabilizată de vestici în urma EuroMaidanului, având și o puternică minoritate rusă, ce "trage" spre țara mamă. Din totalul populației, 30% au declarat rusa ca fiind limba maternă. Probabil că Ucraina va fi dezintegrată în max 10 ani, rămânând doar partea de V, cea greco-catolică, occidentalizantă. 

Ambele sunt pseudo-state (fără fundament istoric), apărute după destrămarea URSS, în care însă există un naționalism local agresiv în Ucraina și destul de ridicol în Moldova, specific copilăriei statelor în general, însă instrumentalizat de diverse forțe. (Voi mai reveni la subiect).

Înspre Sud avem Bulgaria și Serbia. Mai ales cea din urmă, s-a îndreptat spre spațiul de putere rusă, din motive evidente: au fost bombardați de NATO chiar în Sfintele Paști iar Iugoslavia dezintegrată, SUA realizând și primul stat musulman din Europa - Kosovo. Ambele sunt în mod tradițional aliatele Rusiei. Sunt țări din divizia a III-a europeană, ca și România.

Marea Neagră a devenit azi, fără tăgadă, un lac ruso-turc, iar Bulgaria sprijină vocal acest statu quo, pentru că încearcă să intre în joc. România este mult prea "nevinovată" ca să poată pretinde ceva aici. Ce este mai trist este că pierdem acest atu formidabil care este portul Constanța, care ar fi putut fi o poartă a Asiei și Rusiei spre Europa; toate rutele asiatice care trec, inevitabil, prin spațiul ex-sovietic, fiind acum redirecționate.

Germania (care poate juca un rol strict continental) este forța economică principală a Europei și încearcă să facă joncțiunea cu Rusia (resurse și piață de desfacere) cu care să-și împartă influența pe continent. Cele două mari forțe au fost permanent în contact in ultimele decenii. Nemții sunt net împotriva unei posibile uniri a României cu Basarabia și au pus în Rep. Moldova, de conivență cu Moscova, aproape exclusiv funcționari maghiari (din partea UE), susținând suveranitatea acesteia (inclusiv a Bisericii locale) și prin fundațiile principalelor partide (Konrad Adenauer, Hanns Seidel, Friedrich Ebert).

Marea Britanie este decuplată de Europa și se va ocupa de acum de întărirea relațiilor cu Commonwealth-ul - 2.3 miliarde de suflete, aproape o treime din populația planetei, o piață gigantică. Poate așa înțelegem de ce britanicii se simțeau incomodați de miza mică a birocrației UE.

Franța este momentan sub zodia stângii globaliste, însă peste 5 ani, după Macron (omul marii finanțe), probabil că va câștiga din primul tur Marine Le Pen. În mod tradițional, aparatul diplomatic are bune legături cu Rusia, indiferent dacă au o marionetă ca Hollande sau Macron la Palatul Élysée.

Singurul spațiu de manevră pentru noi ar fi fost Balcanii, care însă se uită exasperat spre Rusia - în cazul Greciei și Bulgariei -, iar Turcia are deja relații privilegiate cu aceasta (schimburi economice de aproape 100 miliarde dolari), fiind și o imensă piață (75 de milioane de locuitori), cu o natalitate și o creștere economică formidabilă. Nici măcar cu Albania, care are imnul național scris de Ciprian Porumbescu, prima istorie națională scrisă de N. Iorga și prima scoală în limba albaneză deschisă de Pr. Haralambie Balamace, nu avem relații privilegiate, ceea ce spune totul despre lipsa cronică de viziune în care ne complacem.

Toate bunele relații din Orientul Apropiat, Africa, China, India (Asia) au fost evacuate din preocupările politice/economice ale României, mai ales în ultimul deceniu și jumătate, când externele au devenit un cimitir al elefanților pentru mediocritățile patente susținute de servicii și GDS. Sunt și astăzi funcționari superiori în Orient, Africa, și am avut chiar un președinte al Chinei, Jiang Zemin (președinte până în 2003), care vorbea românește. Profit: ZERO! 

MAE merge pe avarie și cu azimutul exclusiv spre UE și SUA. Restul lumii e pentru alții (am și închis în cei zece ani de băsism multe ambasade din țări unde aveam relații vechi). Calamitatea din Externe o sesizăm imediat când deschide gura un acoperit ca Fonta, Chifu, Diaconescu șamd.

Unde este SUA? Încă nu știm, dar cel mai probabil se vor îndrepta spre Asia-Pacific, unde încearcă să îndiguiască forța Chinei și să oprească apropierea acesteia de Rusia (căreia-i va face concesii pe acest considerent).

De altfel istoria se va scrie în țările BRICS, principalele forțe emergente, cu explozie demografică și de energie antreprenorială, pe fondul unei scăderi a forței vitale din Bătrânul Continent. SUA își mai poate reveni. Europa nu prea mai are șanse, mai ales că este prinsă în necroza colapsului demografic.

Noi avem acum un guvern PSD - ALDE slăbit de servicii, precum și un Iohannis abulic, inert, un vilegiaturist de stat. Despre MAE am vorbit deja. Politica culturală, economică, a relațiilor externe etc, este transmisă din afară, profitând de o clasă politică auto-castrată și debilă, presată de instituțiile de forță. 

Ne amuzăm de engleza unui ministru, dar faptul că suntem complet izolați extern nu ne produce vreo apăsare. 

Nu cred că am avut în istoria modernă o poziție mondială mai nesemnificativă. Din păcate pentru România, Lumea are o viteză de schimbare amețitoare. Iar noi suntem absolut incapabili de adaptare. Ne găsim, datorită unui proces de eviscerare a inițiativei naționale (datorat SRI-DNA, simple unelte ale neoliberalismului corporatist), pe nicăieri. Pentru că un militar răspunde la ordine (din afară, în cazul nostru), nu are viziune geostrategică. Asta o au alții pentru el.

Este motivul pentru care nu prea contăm, la ora asta, pentru nimeni.

Lașitatea unui guvern puternic

http://www.activenews.ro/stiri-politic/Lasitatea-unui-guvern-puternic-142759

 IULIAN CAPSALI  21 aprilie 2017, 

Mutarea acribiei impozitării de pe marile corporații pe gospodării într-o țară lipsită de cultură economică și unde puțini își vor permite să plătească un consultant fiscal, arată doar că guvernul PSD - ALDE este incapabil să se opună ambasadelor, deși au o majoritate confortabilă în Parlament. 

Nu prin impozitarea meditațiilor și prin deducerea TVA-ului la vopseaua folosită în renovarea apartamentelor se vor aduce bani la bugetul țării, ci prin stoparea hemoragiei financiare a corporațiilor care își externalizează profiturile enorme.

Nu mai vorbesc de faptul că Agricultura, care ar putea schimba în scurt timp fața României prin reforme care să dea valoare micii ferme și ar aduce înapoi acasă țăranii care au inițiativă și putere de muncă (ce sunt obligați acum să presteze munci în Vest), este complet abandonată. 

Iar asta se observă imediat prin calitatea lamentabilă a ministrului de resort și prin incapacitatea de a da legi care să oprească vânzarea pământului către străini, care să sprijine cooperativele și procesarea alimentelor în făbricuțele care ar trebui să impânzească țara. 

Din țară importatoare de alimente, am deveni doar în câțiva ani țară exportatoare, așa cum ar fi normal la înzestrarea naturală dată de Pronie.

Astfel, prin lipsa de curaj și de viziune a guvernanților, România rămâne în aceiași parametri ca și până acum: o colonie mediocră.

Adrian Fanaca Descentralizarea României sau Revoluţia Cetăţeanului

http://adevarul.ro/news/politica/descentralizarea-romaniei-revolutia-cetateanului-1_58ee19305ab6550cb831d7be/index.html

12 aprilie 2017, 

România nu se află la un optim Pareto, nici măcar la un echilibru Nash. România fierbe zilele astea, se luptă cu sine însăşi pentru schimbare socială, iar politicienii par tot mai departe de nevoile cetăţenilor. Iar eu cred că descentralizarea ne va ajuta să găsim soluţia pentru viitor. La facultatea de Ştiinţe Politice, la licenţă, în primele lecţii înveţi despre principiul subsidiarităţii. Prima impresie este că acest principiu ar trebui să fie ceva universal implementat, cel puţin în lumea dezvoltată, fiind vorba despre a aduce decizia politică mai aproape de cetăţean. Şi imediat mi-am dat seama de ce nu există acest principiu în România: pentru că politicianul român este ahtiat de putere, el vrea puterea centrală absolută, care tare în carne vie, care ordonă în stânga şi în dreapta şi aşteaptă frică şi respect de la sclavii din jurul său. Politicianul român este violent şi tiran. 

Şi nu e vina lui, aşa a fost să fie, istoric vorbind, de la turci, de la mongoli, de la slavi încoace. De la Codul lui Caradja din 1818. De la Regulamentele Organice din 1830-1831. 

Dar putem schimba ceva de acum înainte. 

Nu mai există ameninţarea Rusiei, suntem în Uniunea Europeană, facem parte din NATO. Putem să începem să ne gândim la dezvoltarea reală a României. O minimă descentralizare există în România, anume deciziile Consiliilor Locale şi Judetene sunt autonome şi afectează direct cetăţeanul. Însă cei care iau decizia la nivel local şi judeţean fac parte dintr-un partid, iar partidele mari sunt toate centralizate, în realitate decizia din consiliile locale şi judeţene fiind luată la biroul politic central al partidului de la Bucureşti. De ce credeţi că singurii care contează în România la nivel politic sunt preşedinţii de partid? Ei sunt cei care iau decizia, inclusiv cea care îi impactează pe profesorii Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi si pe elevii acestuia. Aceşti oameni nu sunt nici pe departe nişte genii, ei nu au capacitatea de a lua raţional cele mai importante decizii, de aceea acestea trebuie readuse lângă cetăţean, aproape de el, prin acelaşi principiu al subsidiarităţii. Ce se întâmplă în alte ţări? Păi şi la nivel european cam tot aceeaşi disperare după puterea totală. Statele federale din Europa sunt Germania, Elveţia, Belgia. Rusia este tot stat federal, iar Ucraina se pare că se află pe acelaşi drum. În general, statele mari sunt descentralizate, iar România contează ca un stat mare. Singurele excepţii notabile sunt Franţa si Polonia. Revenind la România, un motiv în plus pentru descentralizare sunt regiunile istorice. Gazul natural este în Mediaş, deci în Ardeal, cărbunele este în Târgu Jiu, deci în Oltenia, iar forţa de muncă ieftină este în Moldova. S-a mers până acum pe principiul că un tiran binevoitor şi cât de cât inteligent va şti cum să ia deciziile pentru toate cele trei regiuni, astfel încât cetăţeanul să fie avantajat şi să trăiască bine. Acest model nu numai că nu a funcţionat, dar în continuare creează o alienare a omului din provincie. Soluţionarea clivajului centru-periferie se realizează doar cu ajutorul deconcentrării şi descrentalizării. O Românie descentralizată va însemna că fiecare regiune istorică va lua deciziile în nume propriu, va avea putere reală proprie şi va avea un buget propriu, împreună cu un Parlament şi un Guvern propriu. 

Federalizarea va însemna că regiunile mai bogate, să zicem Ardealul, vor trebui să redistribuie o parte din surplus spre guvernul federal, care îl va redistribui spre regiunea mai săracă, adică Moldova. Descentralizarea va crea, de asemenea, o competiţie tacită între regiuni, în care bunele practici vor trebui de la sine împrumutate de la o regiune la alta, în care o regiune va pune presiune pe cealaltă pentru implementarea lor, deoarece nimeni nu vrea să îi fie luaţi bani din buzunar doar pentru că alţii sunt mai săraci. Aşa va apărea cooperarea şi lucrul în echipă. Ştiu că va fi greu să îi convingem pe conservatori că aceste lucruri funcţionează deja în alte părţi, ei sunt tot timpul Gică Contra. 

Dar nu va fi imposibil. 

Funcţionează în Belgia, funcţionează în Germania şi funcţionează în Elveţia. Nu suntem nu nimic mai prejos ca ei. Trebuie găsită o soluţie inteligentă pentru situaţia complicată a minorităţilor şi regiunilor istorice în România, pentru că nimeni nu pare fericit acum. Iar aducerea deciziei la nivelul celor care beneficiază de ea este strict dezirabilă situaţiei actuale în care decizia este intermediată de nişte mafioţi analfabeţi şi agresivi, nişte maimuţe cu păr pe piept care habar nu au ce e aia solidaritate sau bun simţ. Si ca idee, ţările Europei în care există cea mai bună educaţie, surprinzător sau nu, sunt şi cele mai descentralizate. Ar fi şi păcat să risipim atât potenţial al tinerilor români, când ştim cam cum să o rezolvăm. Bineînţeles că vor fi oponenţi, în special privilegiaţii sistemului centralizat, actualii câştigători, dar asta nu a împiedicat niciodată o începere civilizată a dezbaterii pe teme care contează cu adevărat. Progresul vine tot timpul de la nebuni.