2014-01-29

Zburați cu avionul de pomană, domnule doctor

G.D. | Publicat: 29 Ian 2014 
Se zice că pe mormintele proaspete cresc cele mai frumoase flori. De fapt nu știu dacă există chiar o astfel de vorbă, mai degrabă e o constatare matinală de-a mea în timp ce ISU își numără acatistele și garează două turbojeturi date pomană de Țiriac și-o-bancă-ghici-ciupercă-ce-i. O formă tardivă de compasiune? O pulsiune rușinoasă față de ce s-a întîmplat? Eu n-am auzit încă, spre comparație, dispatcher-ul de la 112 de acum o săptămână să fi formulat vreo formă de scuză, în varianta simplă (scuze!) sau agregată (iertați-mă pentru că am fost un bou incompetent!) pentru brambureala generată de accidentul în care-au fost implicați Iovan, Aura Ion, Zamfir, Calu etc. N-am auzit Agenția Națională de Transplant să-și ceară scuze pentru condițiile în care-și trimiteau oamenii să preleveze organe. N-am auzit Ministerul Sănătății să ia poziție față de siguranța personalului medical în misiuni, nu cu asta se ocupă până la urmă domnul Nicolăescu și compania? Sau o fi la doamna Câmpeanu, la protecția muncii? L-am auzit pe doctorul Arafat vizibil deranjat că cineva îndrăznește să se ia de SMURD și să joace o carte pe care nu i-o pot valida vreodată, anume că toată rumoarea publică îndreptată – pe bună dreptate – asupra ISU și implicit și SMURD CJ/ Alba/ Bihor ar fi de fapt în contextul presiunilor ”masive” atât dinăuntru cât și dinafară pentru descentralizarea ambulanței. L-am văzut justificând absența avionului Piper Jet cu documente, l-am văzut rulând televiziunile așa cum facem toți până la urmă, acolo unde te duci să joci acasă, nu în deplasare, pentru că acasă ți se servesc întrebările bune mai puțin cele incomode.
Ce știu eu e că o instituție transparentă își recunoaște, popperian, failibilitatea când astfel de incidente, până la urmă inevitabile, se produc. Accidentul din Apuseni începe cu caracterul accidental al evenimentului. Răspunsul la el n-ar fi trebuit să aibe același caracter accidental. În cele din urmă, după vomica evidentă mediatică au ieșit câteva voci cât de cât mai de Doamne ajută și-au clarificat că pentru accident, e plauzibil, e responsabil pilotul (adică Adrian Iovan) a cărui contribuție remarcabilă rămâne faptul că a pus avionul la sol încât să nu moară toți. Și, după ieșirile mele publice, fără să fac vreun joc presional asupra SMURD sau asupra doctorului Arafat, prin care am insistat că responsabilitatea nu aparține vreunei autorități (Romatsa, Școala de Aviație etc) dar mai degrabă Ministerului Sănătății (cel mai tăcut participant la poveste) și, indirect, doctorului Arafat, câțiva oameni au înțeles că un scrutin corect, și complet, devine obligatoriu astfel încât practica medicală să fie îmbunătățită, iar personalul medical să își ajusteze siguranța în viața profesională de zi cu zi.
Iată că deci rândurile acestea sunt o critică asupra doctorului Arafat. Nu un atac la persoană. Nu un atac la SMURD sau la ISU. Mai degrabă o critică sper matură asupra unei performanțe negative care, pe morminte proaspete, ar putea totuși să genereze un upgrade semnificativ de practică. Ce să aud, după nenorocirea recentă, că zborurile cu BN-uri vor continua? Că invitația la voluntariat din partea Ministerului Sănătății va rămâne valabilă? Chiar dacă pe fond e binevenită, chiar dacă vorbește de calitatea oamenilor care înțeleg medicina și ca pe-o vocație, nu doar ca pe-un business, voluntariatul nu e stabilit prin cod bushido astfel încât medicii să meargă în misiuni kamikaze. Sunt bani care se redistribuie în sistem și deocamdată tot ce aud e că SMURD-ul își ia partea leului, se promit achiziții de șenilate, se primesc pomeni sub formă de avioane, se face apologia ”celui mai performant sistem de intervenții în situație de urgență”, ”singurul care funcționează în sănătate în România” (citate aproximative din Radu Tudor). Deși veritabile, constatările acestea pe mine, ca medic, mă înverșunează. Siguranța personalului medical nu e sub competența SMURD cât sub competența Ministerului nostru care ne justifică prezența public, organizațional. Să prelevezi un organ pentru transplant e o operație sub presiunea timpului dar nicidecum una urgentă. Mie personal mi-e groază de felul în care medicina a ajuns să se practice în România, mereu la extrema gravității, cu panaș de salvare providențială, în ultimul moment, de către serviciile doctorului Arafat. Cum rămâne cu prevenția? Cum rămâne cu ”paza bună trece primejdia rea”? Și de ce Doamne iartă-mă băgăm atâta amar de bani în dotarea unor servici ia căror prezență, justificată cum ar fi, n-are voie să fie vreodată axială în sănătatea unei nații? Roțile unse ale unui sistem de sănătate încep în cu totul altă parte, acolo unde mai bine previi decât combați. Or adevărul este că Urgența în România a devenit un fel de leit-motiv de reformă, renovare, reduplicare. Restul rămân văduvite pentru că Medicina de Familie n-are un Arafat, Sănătatea Mintală n-are un Arafat, Neonatologia și Pediatria n-au un Arafat. Iar Arafat care este Arafat reușește doar să scurteze timpul între doi timpi ai gravității acolo unde gravitatea, de multe ori, ar putea fi preîntâmpinată prin gesturi medicale ce-i drept mult mai puțin spectaculoase și de cele mai multe ori anonime. E ca și cum o armată ar ajunge să funcționeze doar prin trupele ei de elită, e ca și cum învățământul ar conține într-ânsul doar profesori universitari (eroare de judecată vizibilă, de altfel, prin modul bizar prin care a ajuns să funcționeze învățământul primar în România).
Când am spus că Aura Ion – chiar dacă decizia îi aparține și nimeni nu poate schimba asta – n-ar fi trebuit să fie la bordul unei astfel de expediții oamenii au ridicat o sprânceană. Poziția mea a fost reiterată de profesorul Sinescu, folosind argumente similare. Ele sunt o insulă de normalitate pe-un val de propagandă. Medicina nu se face cu studenți, se face cu medici. Și faptul că serviciile medicale în România duc lipsă de medici e culpa guvernamentală imputabilă, la acest moment, ministrului Nicolăescu și indirect și doctorului Arafat, fost ministru interimar al sănătății, și miniștrilor Sănătății înaintea lor. Miliarde și miliarde de Euro s-au vânturat prin fiecare legislatură spre direcții ineficiente, iar acele câteva reguli de bun simț pe care orice om format în profesia asta ți la va putea repeta (accent pe medicina primară, rezolvarea în asistență secundară a cazurilor eligibile, minimalizarea aportului terțiar la sistem – vezi spitale – pentru că e de departe cel mai costisitor) au fost ratate sau ignorate de ministru după ministru.
Astfel că medicina a ajuns să sufere de atriție, o pierdere de personal vizibilă și dureroasă. Medicina a ajuns să necesite implicarea la limită a personalului în formare (medici rezidenți) și, a la limite, a studenților, obligatoriu prin liberă contribuție sau slabă plată. Să îi spun doctorului Arafat de medicii rezidenți pe care eu ajung uneori să-i tratez de epuizare? Să-i spun doctorului Arafat lucruri pe care le știe deja, că medicii rezidenți sunt centrați pe exod nu pe practică în țara în care s-au format? Să-i spun doctorului Arafat de deforestarea medicală care se petrece în România? Sau să calculez câți medici rezidenți ar putea să umple, în specialitățile lor, în contrapartida unei șenilate sau ambulanțe ISU? E un calcul pervers, dar un adevăr pe care eu îl știu de mult e că nu mașinile salvează vieți, oamenii salvează vieți. Ideal, om și mașină împreună. Faptic, dovedit de fapt de cimitirul tuturor mașinilor performante care zac nefolosite în Sănătatea românească, nici un aparat performant nu face cât o ceapă degerată atâta timp cât n-ai omul lângă el care să-l valorifice. S-a văzut și aici, all the king’s army and all the king’s men could not put Humpty Dumpty on the wall ever again (toate armatele și toți oamenii regelui nu l-au putut pune la loc pe zid pe Humpty Dumpty).
Așadar, domnilor, zburați cu avionul de pomană. Și la propriu și la figurat. Aurul cenușiu al medicinei nu zace la manșa unui turbopropulsor, sunt oamenii care au nevoie de un upgrade național, oamenii care au nevoie de o demnitate pe care n-o poți da dacă nu faci din Sănătate un scop. SMURD-ul nu e sănătate. SMURD-ul e falanga roșie a Sănătății, cel mult. Dar inima Sănătății e în altă parte și inima e în insuficiență cronică. Plămânii Sănătății sunt în altă parte și plămânii duc lipsă de aer. Și creierul Sănătății, conștiința Sănătății zac, letargic, prin anticamere. Aceste lucruri nu sunt imputabile eforturilor magistrale ale doctorului Arafat pe nișa medicală a domniei sale deși de acolo se desprind câteva învățăminte prețioase: 1) cu bani faci aproape orice atâta timp cât îi cheltui în interiorul sistemului, 2) cu o instituție identitar coerentă îți asiguri oamenii că trăiesc liberi de umilință și dau randament mai bun și 3) că protocoalele, când sunt aplicate, chiar dau rezultate.
Dar chiar și atunci tot vor fi momente sumbre când verigi slabe din organizare ocazionează un eșec. Hai să nu suferim de noi mai mult decât e cazul, nefericită cum e situația de acum și tristă prin ramificațiile ei are totuși un orizont argintiu. Puteau fi șapte victime. Puteau muri mai mulți medici. Obligația e să redesenezi sistemul încât siguranța lor să fie ranforsată, pe viitor. Dar nu doar în zona transplantului. Mă gândesc la medicii din camere de gardă asaltabili de pacienți violenți. Mă gândesc la psihiatri care n-au mecanisme de siguranță în cabinete de consultații (buton de panică spre exemplu) când consultă pacienți psihotici. Mă gândesc la chirurgi care n-au mijloace de protecție și decontaminare când operează pacienți cu afecțiuni transmisibile (hepatită C, HIV, boli infecțioase). Mă gândesc la maternitatea aia din Satu Mare care-a fost închisă pentru că aveau stafilococ auriu. Sau la infecțiile nozocomiale pe care oamenii le iau din spitale cu igienă inexistentă. Mă gândesc la campaniile de vaccinare fantasmagorice ale Ministerului în fiecare sezon în care prin România bântuie gripa și oamenii umflă farmaciile unde primesc sfaturi care mai de care mai șugubețe. Și mă gândesc la o hartă virtuală a României unde există zone reci de boală, dar și zone fierbinți unde nevoie de sănătate sunt mai mari, iar serviciile disproporționale la ele. Întrebarea pe fond, acum, e care-ar fi fost timpul mediu de reacție de la care plecăm pentru orice fel de incident în zona Horea / Apuseni pentru – să zicem – o femeie gravidă sau un bărbat care și-a tăiat piciorul cu securea? Dar dincolo de accident, care e timpul mediu de reacție când cineva face scarlatină sau diaree în zonele respective? Care e distanța în timp de la momentul apariției unei boli și accesarea sistemului de sănătate? Și la ce moment de gravitate a bolii?
Vedeți, domnule doctor Arafat, astfel de întrebări nu pot fi adresate de SMURD. Sau, mai bine zis, e nevoie de o forță de intervenție rapidă medicală țintită spre servicii, nu spre transportul obligatoriu al pacientului. Boala când ajunge să fie tratată în spital e deja la un alt nivel de severitate. De ce să nu le dăm și medicilor de familie uniforme customizate, un Inspectorat, resurse, birocrație simplificată, beneficii pe măsura respnsabilității lor? De ce în strategia de sănătate a României unicul criteriu e prevalența bolii și mai puțin povara economică pentru sistem? Una e bolnavul cardiac, să zicem, regula de aur în sănătate, unde tratamentul costă X lei, bolnavul rămâne încadrat în muncă etc, alta e bolnavul psihic, unde tratamentul costă mulți bani, morbiditatea e mare și cronicitatea e regula. În România sunt câteva milioane de bolnavi psihic tratați ca pe vremea lui Pazvante Chiorul, oameni care consumă bani incuantificați deocamdată. Nu e o spuză pe turta mea, e un exemplu. Un alt exemplu poate să vină din zona dermatologiei, sau reumatologiei, specialități aidoma costisitoare prin aceleași argumente. Oricare dintre ei ajunge la un moment dat într-o ambulanță SMURD, dar de obicei acela e momentul de inflexiune pentru ei, ideal ar fi să nu ajungă vreodată transportați de un serviciu de urgență și descarcerare.
În sinteză, propunerea mea e că tragedia de acum să fie o piatră de hotar vis-a-vis de unele sugestii cu plecare de la Minister și care mie-mi par profund dăunătoare. Există o strategie de sănătate unde nu transpare altceva decât beneficiul dat de redistribuția pacientului înapoi către regimul de policlinici. Există o strategie privind boli, nu există o estimare despre povara globală a bolilor respective și – dincolo de un document – ce boli ar trebui tratate mai repede. Una e o boală de ficat tratabilă într-un stadiu precoce, una e să ai un program național împotriva hepatitei C sau alcoolului, alta e să te lauzi că ai ajuns să faci mai multe transplanturi ca niciodată. Transplantul e ultima linie de intervenție medicală acolo unde toate celălalte au eșuat, spectaculos cum o fi e totuși trist. Există vreun SMURD pentru alcoolici și nu știu eu? Profesorul Ciocâlteu a câștigat un patent la salonul de inventică de la Geneva pentru metoda lui de auto-hemo-dializă peritoneală. A adoptat România brevetul lui revoluționar în practica uzuală astfel încât povara hemodializei să scadă la nivel național? Nu că profesorul Lucan nu merită acolade pentru toți rinichii transplantați, printre care și maestrului Arșinel. Și, finalmente, când mă uit la ziua de mâine eu, medic tânăr (nu mă refer la mine personal, drumul meu a fost și rămâne altul, mă refer la ei) la ce să sper? La poftitul mieros de tip spic cu spic, patriei snop? La asigurările ministrului Nicolăescu că pe undeva prin 2015 o să crească salariile cu 200 de lei? Sunt întrebări grele în timp ce domnul Țiriac face cadou avioane în contravaloare, sper să nu greșesc, de vreo jumătate de milion de Euro.
Nu găsim și noi vreo bancă să dea o jumătate de milion de Euro unui program de scădere a mortalității perinatale în România? Un nabab, magnat, potentat să doneze niște bănuți, acolo, pentru Societatea Română de Alzheimer sau pentru geriatria românească? Nu-i nici o văduvă bogată să-și dea averea pentru prevenția consumului de etnobotanice la adolescent sau infecțiilor cu transmisie sexuală la femeia tânără care conduc la cancer de col uterin? Înafară de ambulanțe frumoase, domnule doctor Arafat, mai știți și altceva? Că mie-mi pare, uneori, că plimbăm mortul în Cadillac în timp ce ne căutăm de aspirină prin buzunare.
Altfel rămân al dumneavoastră același, n GD Sursa: andreanum.wordpress.com

2014-01-28

Prodecanul Facultatii de Inginerie Aerospatiala - Octavian Pleter revine cu noi explicatii despre accidentul din Apuseni

http://www.nasul.tv/2014/01/28/prodecanul-facultatii-de-inginerie-aerospatiala-octavian-pleter-revine-cu-noi-explicatii-despre-accidentul-din-apuseni/
C. I. | Publicat: 28 Ian 2014,
Prodecanul Facultatii de Inginerie Aerospatiala din cadrul Politehnicii Bucuresti, conf. dr. Octavian Pleter, revine cu noi explicatii despre accidentul din Apuseni, la cateva zile dupa ce a afirmat ca pilotul Adrian Iovan poarta responsabilitatea tragediei.
”Mass-media a creat doua mituri: mitul cu pilotul comdandant erou, care a salvat pasagerii, si mitul cu ROMATSA, care este cauza esecului in operatiunile de cautare si salvare. Ambele mituri sunt complet false si a fost de datoria mea sa pun lucrurile la punct, cu orice risc”, scrie dr. Pleter pe site-ul aviatia.ro.
Intr-o noua scrisoare publicata pe aviatia.ro, dr. Pleter spune ca, daca Iovan ar fi declarat ”Mayday”, adica daca ar fi recunoscut ca se afla intr-o situatie de urgenta si ar fi cerut ajutor, atunci ROMATSA ar fi alertat unitatile ISU din judetele limitrofe. ”Zborul din 20 ianuarie a ajuns dintr-o serie de decizii gresite ale comandantului intr-o situatie absolut inedita: din zbor IFR (n.r. numai dupa aparate) supravegheat radar de ROMATSA, in zbor VFR (n.r. zbor la vedere, in conditii de vizibilitate bune) fara plan de zbor depus. In acel caz, ROMATSA nu mai avea nicio implicare”, explica dr. Pleter.
1. Cand are ROMATSA obligatii SAR si de ce?
ROMATSA are rolul de a coordona operatiunile de cautare si salvare pentru aeronavele care zboara in zpatiul aerian controlat, pe baza unui plan de zbor IFR depus anterior plecarii, sau depus in timpul zborului si care dispar de pe radar, fie ca delcara “Mayday” fie ca dispar pur si simplu. Din ce cauza comunitate international a aviatiei civile prin ICAO a adoptat aceasta solutie, ca ASNP-ul (in cazul de fata ROMATSA) sa coordoneze operatiunile?
Deorece centrul de control de traffic aerian detine prin mijloacele sale de supraveghere radio(radare primare, secundare, sisteme de multilateriati etc) in primul rand doua informatii cheie nu tin de salvare: pozitia curenta sau cea mai recenta pozitie si pozitia cea mai probabila a locului accidentului sau a aterizarii fortate(unde se indreapta aeronava), prin analiza pozitiilor successive si a atitudinilor de zbor din inregistrarile radar, cunoscand tipul de avion si alte date.
Operatiunile de salvare trebuie declansate cat mai devreme posibil in derularea crizei, adica chiar inainte de prabusire sau de impact. Mijloacele de salvare(pompieri ambulante) trebuie mobilitate chiar inainte ca aeronava sa atinga solul si trebuie sa plece cumva la intalnire cu aeronava. In acest sens ROMATSA alarmeaza unitatile operative din teren cunoscand locatia si fiind in masura sa stie pe care sa le alarmeze. Mai mult, salvatorii din teren primesc si alte informatii cheie de la ROMATSA: tipul de avion (sa stie ce cauta, dimensiuni, greutate chiar si detalii de genul pe unde pot penetra taind fuselajul), numarul de persoane de la bord( sa stie cati oameni sa caute sic ate ambulante sunt necesare sic ate locuri in spitalele cele mai apropiate, determinand care sunt acestea), cantitatea de combustibil de la bord (calculata cu aproximatie stiind tipul de avion si distanta pe care ar mai fi avut-o de parcurs pana la destinatie), tipul de combustibil(pentru ca pompierii sa stie cum sa abordeze operatiunile lor specific).
In cazul avionului BN 2, daca pilotul ar fi declarat “Mayday”, ROMATSA ar fi alarmat imediat unitatile ISU locale, cunoscand pozitia aeronavei si unde se indreapta. Fiind vorba de o pozitie de granite dintre judete, ar fi alarmat unitatile ISU din toate judetele implicate si le-ar fi dat informatiile esenti
ale de mai sus. Operatiunile in astfel de situatii se pun in miscare inainte de impact, pentru ca fiecare minut pierdut se traduce in vieti omenesti pierdute.
Pentru a citi in continuare explicatiile profesorului Octavian Pleter CLICK AICI

Calendarul obligaţiilor fiscale pe anul 2014

Calendarul obligatiilor fiscale pe anul 2014 | sebesinfo.ro
ANAF informează contribuabilii cu privire la calendarul obligaţiilor fiscale pentru anul 2014. Zilele de 25 ale fiecărei luni sunt cele mai importante termene, atât pentru luna anterioară, cât şi pentru trimestrul anterior sau, după caz, trimestrul următor. 
Astfel, declararea şi plata impozitelor din acest an se va face în zilele obişnuite de 25 ale fiecărei luni, dar există şi termene speciale pentru taxele introduse anul trecut.
Iată noile repere fiscale ale lui 2014:
15 ianuarie. Persoanele fizice care realizează venituri din chirii trebuie să depună Declaraţia 220 privind aceste venituri.
27 ianuarie. Puteţi depune o notificare privind aplicarea sau încetarea aplicării sistemului TVA la încasare, care a devenit opţională.
31 ianuarie. Persoanele juridice care optează pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor trebuie să-şi depună declaraţia de înregistrare fiscală în acest scop.
25 februarie. ONG-urile şi societăţile agricole trebuie să-şi declare profitul pe 2013.
25 martie. Plătitorii de impozit pe profit trebuie să-şi declare şi să plătească acest impozit pe anul 2013.
31 martie. Proprietarii trebuie să-şi plătească taxele locale pe clădiri, terenuri şi autovehicule.
1 aprilie. Intră în vigoare acciza suplimentară (7 eurocenţi/litru) pe benzină şi motorină. Tot din această zi cresc accizele la tutun.
30 aprilie. Instituţiile publice şi ONG-urile trebuie să depună bilanţurile pe 2013.
26 mai. Persoanele fizice care au realizat venituri din activităţi independente, din chirii sau din activităţi agricole trebuie să-şi declare aceste venituri pe 2013. Tot la această dată trebuie declarată destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual. De asemenea, până la 26 mai trebuie declarată şi plătită prima tranşă pe acest an din impozitul pe construcţii, celebra „taxă pe stâlp”.
30 mai. Societăţile comerciale private sau de stat trebuie să-şi depună bilanţurile pe 2013.
1 septembrie. Cresc accizele pe alcool.
25 septembrie. A doua rată la „taxa pe stâlp”.
27 octombrie. Agricultorii plătesc anticipat 50% din impozitul pe venitul din activităţile agricole (prima rată).
15 decembrie. A doua rată (50%) la impozitul agricol.

Drama financiară şi fiscală a municipiului Sebeş

Municipiul Sebeş este cel mai dezvoltat oraş din punct de vedere economic din judeţul Alba şi printre primele din Transilvania şi chiar din ţară.
Aici îşi au sediul şi funcţionează din plin, zi şi noapte, unele din cele mai mari companii cu capital românesc dar mai ales străin, adevăraţi lideri pe piaţa internă şi internaţională. Să amintim aici coloşii industriali Holzindustrie Schweighofer şi Kronospan, firme austriece, profilate pe tăierea şi rindeluirea lemnului precum şi fabricarea de furnire şi panouri din lemn, Star Transmission, producător al cutiilor de viteză pentru celebrul Mercedes, Savini Due, cel mai mare producător de mobilier pentru băi. Tot aici activează şi alţi lideri ai capitalismului românesc, aşa cum sunt firmele Alpin 57 Lux, numărul unu în topul producţiei de îngheţată şi mai nou de patiserie, Oprean, cap de coloană în transporturile rutiere de mărfuri, Albacher, mare producător de bere, Pehart Tec, care domină producţia de celuloză, hârtie şi carton, Ciserom, locul întâi în producţia de ciorapi pentru bărbaţi şi femei, Trans Iviniş specializată în transporturi şi distribuţia de carburanţi. Există şi multe alte firme şi firmuliţe, atât la Sebeş cât şi la Lancrăm, Petreşti şi Răhău, care s-au impus pe piaţa internă şi la export.
Toate acestea dau Sebeşului alura şi aura unui adevărat paradis economic, cu mii de locuri de muncă, cu venituri onorabile, dar şi cu taxe şi impozite pe măsură. Normal ar fi ca toată această prosperitate economică să se regăsească şi în bugetul oraşului Sebeş, în infrastructura şi zestrea lui edilitară, într-un cuvânt într-o civilizaţie înfloritoare, tot de top, cum sunt şi întreprinderile de aici. Din păcate, lucrurile nu stau tocmai aşa. Ba, dimpotrivă, municipiul Sebeş are un buget anual extrem de subţire, de circa 12 milioane de euro, în condiţiile în care numai profitul unei singure firme din Sebeş se apropie, anual, de circa 500 de milioane de euro! Marile firme din Sebeş nu contribuie însă la bugetul oraşului Sebeş, ci, ca mari contribuabili, ele aparţin de ANAF Bucureşti, mai precis de un departament, un fel de agenţie într-o agenţie, cel al marilor contribuabili. Aici varsă lună de lună, toate impozitele, marile companii din Sebeş pe care le-am enunţat la începutul acestor rânduri. Şi sunt sume imense, de ordinul sutelor de milioane de euro lunar, bani care se duc pe apa sâmbetei, adică a Dâmboviţei, unde sunt tocate pentru întreţinerea celui mai umflat Parlament din Europa şi printre primele din lume, a unui guvern cu 30 de miniştri (cât au împreună Ungaria, Bulgaria, Albania şi Moldova), a sute de agenţii, comisariate, autorităţi şi inspectorate, etc., etc. Practic, cei din Sebeş care trudesc în firmele de aici sunt pur şi simplu exploataţi la maximum, storşi şi umiliţi cu salarii ce ţin doar de foame, pentru că profitul muncii lor îl acaparează statul bugetar şi clientelar, iar ce mai rămâne iau firmele străine şi mai ales mamele lor din Austria, Germania ori Italia. Bugetul oraşului Sebeş se alege doar cu nişte fărâmituri, bani care nu-i ajung nici măcar să-şi modernizeze străzile, aşa că primăria a apelat la credite care începând cu acest an vor trebui returnate. Aşa că adio bani pentru investiţii locale de anvergură, care se impun dacă ne gândim că aproape toată trama stradală, în special şoseaua principală trebuie refăcută şi consolidată, după ce timp de 25 de ani a fost sufocată de un trafic infernal. Ca să nu mai vorbim de vechea Cetate săsească, care a rămas în paragină, din lipsa banilor, dar şi a interesului foştilor lideri locali, care nu au reuşit să acceseze niciun proiect european!
Aşa că, trăgând linie şi adunând, constatăm că municipiul Sebeş şi cetăţenii lui oneşti şi harnici, dincolo de mândria de a fi un pol de dezvoltare economică, nu se prea aleg cu nimic de pe urma marilor investiţii, mai mult sau mai puţin strategice. Poate doar cu poluarea, cu formaldehida, praf şi fum, cu pădurile de pe Valea Sebeşului rase de pe suprafaţa pământului şi cu o exploatare cruntă a muncii celor care trudesc pe salarii care, în ţara de origine a firmelor sunt de 10-20 de ori mai mari.
De vină nu sunt însă sebeşenii. Poate doar unii consilierii locali, care, în paranteză fie spus, sunt tot mai preocupaţi de interesele de partid decât de cele ale oraşului şi nu prea văd pădurea de copacii care, este drept, lipsesc! Altfel s-ar sesiza şi ei şi ar întreprinde ceva pentru ca bugetul oraşului Sebeş să crească precum Făt-Frumos din poveste. Soluţia: desfiinţarea departamentului “Mari contribuabili” de la ANAF, astfel ca impozitele să se verse cu prioritate şi cu precădere acolo unde se şi produc veniturile. Şi nu invers, la Bucureşti, ca într-un sac fără fund, care nu ajută cu nimic poporul muncitor, nici din Sebeş şi nici din alte oraşe, exceptând bineînţeles capitala, care a ajuns un fel de buric al sistemului ticăloşit instaurat în România.
Precizăm că situaţia de la Sebeş este valabilă pentru întreg judeţul Alba, pentru că şi alţi mari contribuabili (Transavia, Albalact, Jidvei, Supremia, Bosch, Florea Grup, Apulum, IPEC, Tobimar, Prefera, CupruMin etc.) îşi dau obolul financiar la ANAF Bucureşti. Adică, noi cu munca, cu truda, cu strânsul curelei, cu noi taxe, impozite şi accize, iar cei care s-au instalat în jilţuri şi fotolii, tot mai mulţi, mai neprofesionişti, dar mai şpăgari şi mai lipsiţi de bun simţ, cu salarii, indemnizaţii şi averi uriaşe de prin AGA şi CA ca şi de prin tot felul de consilii şi comisii de supraveghere. De aceea, chiar dacă suntem mari ori mici contribuabili, nu avem nici bani pentru educaţie, nici pentru sănătate, nici pentru pensionari şi stăm mereu cu mâna întinsă la FMI. Aici, pe acest tărâm financiar este mai imperios necesară ca oricând o descentralizare financiară! Dar cine să o facă dacă Ponta şi ai lui nu sunt în stare să facă nici regionalizarea, nici o nouă Constituţie şi nici descentralizarea, deşi au 70 la sută putere legislativă, adică puterea supremă în stat, şi mai ales au avut în spate aproape 7,5 milioane de români care anul trecut au votat pentru o schimbare la vârful, la capul statului, pentru că de acolo s-au împuţit şi se împut treburile din România. Să sperăm că anul acesta le vom da de cap şi celor care ne-au sărăcit şi umilit poporul mai rău ca pe vremea turcilor, a ruşilor şi a austriecilor la un loc, de am ajuns o biată colonie. Exemplul municipiului Sebeş este cât se poate de edificator în acest sens, ca şi pentru vremurile pe care le trăim!

PROTESTUL JURNALISTILOR impotriva practicilor DEGRADANTE din presa a strans 396 de semnaturi

C. I. | Publicat: 21 Ian 2014
Aproximativ 400 de oameni din mass media: sefi de televiziune, producatori, jurnalisti, reporteri, editori , realizatori de emisiuni, publicist, redactori plus multi altii, dar si Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociatia Ziaristilor Independenti din Romania, Freedom House Romania, Expert Forum si Grupul pentru Dialog Social au semnat cel mai mare protest impotriva practicilor degradante din presa care se face la trustul INTACT.
“Respingem confuzia voit indusa ca totul se reduce la pozitionari politice diferite si ca toti ziaristii sunt in egala masura vinovati de degradarea moralei profesionale si a spatiului public. Spunem raspicat ca responsabili de cele mai grave derapaje sunt cativa jurnalisti de la Trustul Intact, in special de la Antena 3”, se arata in comunicat.
Acesta este cel mai mare protest al ziaristilor impotriva derapajului unor jurnalisti care actioneaza la comanda politica.
Marti va avea loc o sedinta a CNA in care se va dezbate aceasta tema. Vom reveni cu amanunte.

Asteptam DEMISIA! Aura murea, Ponta chefuia

Redactia | Publicat: 25 Ian 2014,
Realizatorul tv Robert Turcescu posteaza pe pagina sa de Facebook o informatie zguduitoare. In seara accidentului aviatic, in care doi oameni si-au pierdut viata murind de frig si asteptand ca autoritatile sa vina sa-i salveze, Premierul Victor Ponta a chefuit fara griji la un restaurant de fite din Bucuresti, unde a avut loc o sedinta “informala” a PSD, dupa ce a plecat de la B1 TV. Intalnirea “informala” s-a petrecut in prezenta presei acreditate la PSD, insa nimeni nu a suflat un cuvant despre cum a petrecut Victor Ponta seara tragediei. Unul dintre patronii restaurantului este Gino Iorgulescu, cel care a fost numit presedintele LPF dupa o intalnire de taina cu Victor Ponta si Liviu Dragnea. Primul care a facut dezvaluirea depre cheful de la restaurant a fost Mihail Neamtu – presedintele Partidului Noua Republica, in emisiunea de joi a lui Robert Turcescu.
De curand, jurnalistul Ion Cristoiu lansa ideea unui pact intre Ponta si presa, inclusiv cea care trece drept adversara USL. Informatiile publicate de Robert Turcescu confirma teoria lui Ion Cristoiu.
Pentru informatiile publicate mai jos orice politician onorabil dintr-o tara normala si-ar depune demisia.
Povestea pe scurt e in titlu. Cu ceva detalii ar suna asa: in timp ce Aura Ion murea, iar echipele de salvatori se chinuiau sa coboare de pe munte victimele accidentului aviatic de luni, 20 ianuarie 2014, premierul Victor Ponta insotit de consoarta Daciana Sarbu, vicepremierul Liviu Dragnea si alti citiva fruntasi pesedisti chefuiau – culmea, alaturi de jurnalistii acreditati la PSD! – in restaurantul “Trattoria Il Calcio”, o locanta de top situata pe strada Clucerului, in spatele Pietei 1 Mai, la o statie de tramvai departare fata de Palatul Victoria. Relatarea incredibila, cu detalii in stare sa spulbere orice incercare de infirmare a acestui moment, o cititi in rindurile urmatoare.
Joi, 23 ianuarie, in timpul emisiunii “Sub semnul intrebarii” pe care o realizez la B1 TV, presedintele partidului “Noua Republica” Mihail Neamtu a facut o declaratie care m-a socat si pe care, recunosc, am pus-o rapid pe seama apetitului pentru fonfleuri al politicianului roman: zicea Neamtu, cum ca dupa emisiunea de luni, 20 ianuarie, pe care a facut-o cu Madalina Puscalau pe B1 TV, premierul Ponta s-a dus vreme de o ora si jumatate sa chefuiasca la un restaurant de fite din Capitala. I-am atras atentia in direct lui Mihail Neamtu ca poate fi vorba de o intoxicare. Mi se parea neverosimil: ce prim-ministru ar fi avut puterea (sau nesimtirea?) sa stea la un sprit si/sau la o cina cind sapte victime ale unui accident aviatic, sapte oameni, sapte romani se luptau cu moartea intr-un virf de munte? O tara intreaga era cu sufletul la gura, autoritatile centrale si locale erau in stare de maxima alerta, iar citeva sute de tarani luptau cu muntele, cu gerul si cu prostia marimilor de la Bucuresti sa gaseasca o cale de rezolvare a tragicei situatii. Mi-am zis ca Neamtu bate cimpii, dar, la citeva minute distanta, o alta sursa mi-a confirmat si mie aceasta informatie. Am anuntat primirea acestei confirmari, dar am preferat sa indemn la prudenta si rezerva in legatura cu ea. Mi se parea, totusi, prea mult, prea ca la tara. O tara a nesimtirii. Asa ca am iesit din studio hotarit sa-mi incep week-endul facind o mica investigatie jurnalistica. Si, da, alte confirmari au inceput sa apara…
Restaurantul “Trattoria Il Calcio” de pe strada Clucerului e un restaurant pretentios in care am intrat doar de citeva ori, dar pe care-l vad aproape zilnic cind ma duc sa-mi beau cafeaua arabeasca de dinainte de emisiune la “Piccolo Mondo”, o circiuma libaneza aflata gard in gard. Ca la orice circiumi bucurestene cu vad, nu sint locuri de parcare. Dar, desigur, sint parcagii. Dai un leu, doi, trei si-ti gasesc ei un loc de parcare. Stiti mecanismul si daca nu sinteti din Bucuresti. Parcagiii, prietenii nostri! Si ai mei, desigur. Asa ca joi seara, dupa emisiunea cu stirea lui Neamtu, am facut un mic ocol in drum spre casa sperind sa-i mai prind pe parcagiii care-si fac veacul in zona celor doua restaurante. Am avut noroc. Erau acolo, ca de obicei. Salut, traiti, va facem loc? Nu, zic eu, nu mai beau si nici nu mai maninc la ora asta, e deja unspe’ jumate, altceva voiam eu sa stiu de la voi, ia ziceti, mai, baieti, l-ati vazut cumva pe domnu’ Ponta pe aici zilele astea, mai pe la inceputul saptaminii, asa? Da, sefu’, zice unul din ei si apoi mai confirma inca doi, a fost luni seara, da’ nu numai el, a fost grup mare, vreo douazeci de insi, a venit si mustaciosul ala, care e si el mare prin Guvern… Dragnea?! Da, asa, Dragnea ala si inca unii, au rezervat mese multe, de fapt cred ca a fost tot restaurantul rezervat pentru ei…
Am plecat spre casa naucit. Si, totusi, mi-am zis, nu e destul. Ar trebui sa existe confirmari ale unor oameni care au fost acolo. Asa ca vineri dimineata am inceput sa sap. Si sa dau telefoane. Si sa urmaresc Facebook. Incet, incet au mai aparut trei surse. Nu le voi publica numele pentru ca unele dintre aceste persoane poate ca nici nu si-au dat seama ca prin declaratiile lor contribuie la o investigatie jurnalistica. Pentru domnul Ponta, cu dedicatie, o informatie suplimentara: da, una dintre surse este coleg/colega cu dvs in PSD, domnule prim-ministru! Si acum, filmul intitulat “Aura murea, Ponta chefuia”!
Luni, 20 ianuarie, la ora 19:55 agentia Mediafax anunta ca la operatiunile de cautare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni, participa pompieri, politisti, jandarmi, salvamontisti si aproximativ 200 de localnici. Exact la acea ora premierul Ponta era in cabina de machiaj a postului B1 TV pregatindu-se sa intre in emisiunea “Buna seara, Romania” realizata de Madaliuna Puscalau.
La ora 21.00 coordonatorul national de transplant, doctorul Victor Zota, care dialogase telefonic cu colegii lui supravietuitori ai accidentului aviatic, anunta ca doi dintre raniti si-au pierdut cunostinta. Victor Ponta, premierul Romaniei, vorbea la televizor despre Traian Basescu.
Spre finalul emisiunii, la 21:25, Ponta spunea unei tari intregi ca ranitii din accidentul aviatic au fost gasiti, fara sa precizeze ca un localnic este cel care a reusit sa ajunga primul la ei. Cu zece minute mai devreme anuntase ca s-a reusit localizarea lor, derutindu-i printr-o exprimare ambigua pe multi dintre cei care participau la actiunile de salvare. Unii dintre salvatori au fost intorsi din drum fiind sunati de apropiati de-ai lor care le-au spus ca ditamai prim-ministrul tarii a anuntat in direct la tv ca s-a reusit localizarea victimelor.
Victor Ponta pleaca din sediul B1 TV in jurul orei 21.30 si un sfert de ora mai tirziu ajunge cu sotia, europarlamentarul Daciana Sirbu, la restaurantul “Trattoria Il Calcio” unde este intimpinat de mai multi colegi de partid in frunte cu vicepremierul Liviu Dragnea. La mese mai sint purtatorul de cuvint al partidului Catalin Ivan, ministrul Fondurilor Europene Eugen Teodorovici, europarlamentarul Corina Cretu, secretarul general al PSD, deputatul Andrei Dolineaschi.
In jurul orei 22:03 cind agentia Mediafax anunta ca toate cele sapte victime ale accidentului aviatic sunt in viata, dar doua dintre ele in stare grava, Victor Ponta si-a comandat o portie de fructe de mare si a continuat discutiile relaxate cu mesenii, verificind, e drept, destul de des, mesageria telefonului. Intre timp, Liviu Dragnea explica de zor unor… ziaristi de ce nu e bine cu referendumul in doua zile! Ups, am zis ziaristi?! Da, doamnelor si domnilor, Ponta, Dragnea si colegii lor relaxati din PSD se aflau la restaurant pentru o ocazie speciala: o cina informala cu ziaristii acreditati la PSD! Si, credeti-ma, erau multi.
Asa se face ca agentia Mediafax, Pro TV, TVR, RTV, Realitatea TV, B1 TV, Digi 24, Prima TV, Romania TV, Antena 3, Agerpres, Gandul, plus citeva site-uri de stiri au avut ZIARISTI la acest eveniment! Cu toate astea, stirea a fost ratata. Niciunul n-a scris ca in vreme ce sapte oameni se luptau cu moartea pe un virf de munte, marimile statului, premier si vicepremier, se intretineau cordial si relaxati cu ei, ziaristii, la un restaurant de lux in buricul tirgului. In timp ce Aura murea, Victor Ponta era preocupat sa culeaga laudele colegilor de partid si colegilor… jurnalisti pentru exceptionala lui prestatie televizata de pe B1 TV: ati vazut cum le-am tras-o la faza cu “mie imi place Antena 3”? Hihihi, le-am servit-o chiar la ei acasa! Sint doar frinturi dintr-un dialog lung, la o cina tihnita, despre politica si presa.
La 22:27 o echipa de la Salvamont Bihor a ajuns la locul unde au fost gasite victimele accidentului aviatic, iar la 22:35 un echipaj al SMURD Cluj incearca resuscitarea unei persoane grav ranite in accidentul aviatic. Era vorba de Aura Ioan. Premierul Victor Ponta minca tacticos fructe de mare. La “Trattoria Il Calcio” nimeni nu poate spune daca Victor Ponta a fost informat in jurul orei 22:50 ca seful Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), Ion Burlui, a anuntat ca una dintre victime este incarcerata, ca o alta are picioarele rupte, iar o a treia, fracturi la maini. Si nici nu putem sti cu cite minute inainte de ora 22:57 – cind ISU Alba a anuntat ca pilotul Adrian Iovan a murit- a aflat despre acest lucru premierul Romaniei, domnul Victor Ponta. Toate sursele mele participante sau martore la respectiva cina, sustin insa, la unison, ca, usor intunecat, seful Guvernului s-a ridicat de la masa impreuna cu consoarta in jurul orei 23.00 si dus a fost, intrind in silenzio stampa vreme de mai bine de 24 de ore. Putem presupune ca a fost o cina cu ziaristii care i-a picat rau. Si daca nu atunci, macar acum.

Ipoteza socanta in cazul accidentului aviatic - Elicopterul Armatei, impiedicat sa intervina

I. G. | Publicat: 26 Ian 2014, 
Fostul deputat Gelu Visan a dezvaluit ca un elicopter bine dotat al Armatei Romane putea sa intervina in cazul tragediei aviatice din Muntii Apuseni, insa a fost intors la baza. Potrivit acestuia, elicopterul aflat la baza aeriana de la Campia Turzii putea sa ajunga in 20 de minute la locul accidentului, insa ordinul a fost anulat. Motivele pentru care ordinul a fost anulat sunt necunoscute, dar Visan a precizat ca zona a fost survolata de un elicopter SMURD.
Fostul deputat face trimitere la Hotararea de Guvern nr. 1193/2012privind Programul National de Securitate Aeronautica, in care Romania continua sau se pune de acord cu regulamentul Comisiei Europene nr 23/2008, in ceea ce priveste masurile de aplicare a standardelor comune de baza privind siguranta aeriana.
Una dintre procedurile stipulate in acest regulament se refera la cele 4 baze ale Serviciului de lupta, cautare si salvare de pe teritoriul Romaniei, coordonate de Ministerul Apararii Nationale. Cea mai apropiata astfel de baza de locul accidentului aviatic din Apuseni este cea din Campia Turzii, care este compatibila NATO. Aceasta ar fi trebuit sa reactioneze automat la producerea accidentului din Alba.
„Una dintre bazele acestui serviciu este dotata cu elicopter Puma Socat, cu tot ce inseamna actiune pe timp de noapte, indiferent de conditiile meteo, echipajele sunt formate din profesionisti care au toti cursuri de prim-ajutor, au cel putin un medic si un asistent medical. Iar in cazul in care nu se poate lasa troliul de 30 de m al elicopterului, cu toate ca nu e cazul in situatia noastra, se actioneaza cu parasutele.
Lor li s-a spus ca s-a luat ordinul de decolare, avand toate elementele, inclusiv de locatie, inclusiv toate acele elemente de radar al MApN. De ce? Nu se stie? Cert este ca la 20 de minute a survolat zona un elicopter SMURD care nu are in competentele sale operatiuni de cautare si nici personal specializat in operatiuni de cautare, ci doar de salvare. Era imposibil ca elicopterul SMURD sa actioneze”, a explicat Visan pentru DC News.

1.000.000 de arbori taiati anual - fara impact de mediu in viziunea autoritatilor

Data: 16-01-2014
Greenpeace Romania a solicitat Ministerului Mediului si Schimbarilor Climatice sa ia masuri urgente privind situatia de la Agentia pentru Protectia Mediului (APM) Covasna, care considera ca prelucrarea a 1.000.000 de arbori nu are impact asupra mediului.
Acest lucru permite companiei austriece Schweighofer sa construiasca o noua fabrica de prelucrare a lemnului in localitatea Reci, judetul Covasna, fara un acord de mediu si fara consultarea publicului, ceea ce contravine legislatiei.
Noua fabrica Schweighofer ar urma sa prelucreze anual aproximativ 1.000.000 de arbori. Compania a depus proiectul la APM Covasna, care a decis ca in acest caz nu ar exista un impact asupra mediului, nefiind necesara emiterea unui acord de mediu .
In consecinta, in mai putin de o saptamana, peste 1.000 de persoane au semnalat Agentiei pentru Protectia Mediului Covasna ca acest proiect are un impact semnificativ asupra mediului, cerand institutiei sa demareze procedura de evaluare a impactului asupra mediului si sa consulte populatia. Ulterior, directorul APM, Gheorghe Neagu, netinand cont de mesajele primite, a lansat chiar un atac in presa la adresa organizatiilor nonguvernamentale si cetatenilor care se opun construirii fabricii de la Reci, a companiei Schweighofer.
In consecinta, Greenpeace Romania a cerut public demisia directorului APM iar ulterior, peste 2.000 de persoane au transmis catre APM Covasna aceeasi solicitare. In prezent, orice persoana poate cere demisia directorului APM Covasna pe www.greenpeace.ro.
„Este revoltator ca autoritatile romane responsabile de protectia mediului sa favorizeze interesele unei companii straine si sa incurajeze taierile de arbori. Compania austriaca Schweighofer prelucreaza deja circa 3 milioane de arbori anual, din padurile Romaniei; noua fabrica din Covasna urmand sa prelucreze inca un milion de arbori anual,” declara Irina Bandrabur, ofiter de presa Greenpeace Romania.
Compania austriaca Schweighofer detine in Romania patru fabrici de prelucrare a lemnului: Radauti 1,4 milioane metri cubi, Sebes, 1,35 milioane metri cubi, Siret si Comanesti.

Protest în faţa CJ Covasna: oamenii se tem că un investitor austriac le va defrişa pădurile

Autorul: Mihai Șomănescu 15 ianuarie, 2014
Peste 200 de persoane au luat parte la un protest faţă de autorizarea construirii fabricii de prelucrare a lemnului la Reci, de către firma austriacă Holzindustrie Schweighfoer, informează Mediafax.
Acţiunea a avut loc în faţa sediului Consiliului Judeţean Covasna, din centrul municipiului Sfântu Gheorghe, instituţia fiind cea carea a emis autorizaţia.
Protestatarii au afirmat că investiţia va afecta grav mediul înconjurător prin exploatarea pădurilor şi va falimenta micii întreprinzători locali din industria lemnului.
“Protestul nostru reprezintă şi o luare de poziţie faţă de toţi cei care şi până acum au defrişat pădurile şi sper să reuşim să-i oprim“, a declarat unul dintre protestatari. La rândul său, liderul Grupului “Indigo”, Toro Attila, a afirmat că vor avea loc şi alte proteste în viitor.
“Investiţia de la Reci va afecta mediul înconjurător, întreprinzătorii locali, turismul, drumurile. Consiliul Judeţean trebuie să revoce autorizaţia de construcţie“, a spus Toro.

2014-01-23

Explozii solare imense

http://www.szabadfold.hu/aktualis/hatalmas_napkitorest_eszleltek

23 ianuarie 2014.
Experții de la Agenția Națională Spațială Americană NASA au observat, care o mare explozie solara care este una din cele mai intense din ultima vreme. 
In fotografia ma jos se poate observa explozia:
Activitățile de astăzi începută în regiunea numită AR1944  s-au produs pete solare la fel de mare ca 7 Pământuri laolaltă. Cercetătorii nu au văzut astfel de mare erupții de cca un deceniu. Temperatura petei este mai mică decât temperatura mediului ambiant, fapt ce se vede și în zonele mai întunecate. Ea ar putea fi din cauza câmpului magnetic al Soarelui. 
La câteva minute  explozie solară de mare intensitate s-a produs în fotosfera (Stratul unde este gros de aproximativ 400 km de la suprafață și care produce cca 90% din radiația solară provenind din tulpinea acestuia). 
Deși de obiceiastfel de exlozii sunt complet inofensive, Ea însă poate deveni importanță atunci când îndreptată spre Pământ. 
Când este o explozie solară care ajunge pe Pțmânt cresc nivelele radiațiilor: raze X si alte raze de lumina Ele ajung pe Pământ cu mare viteze în cca. opt minute și poate cauza interferențe radio temporare

Imagini AERIENE din zona în care s-a prăbuşit AVIONUL în comuna Horea

http://www.stiridecluj.ro/social/imagini-aeriene-din-zona-in-care-s-a-prabusit-avionul-in-comuna-horea-video
O filmare aeriană prezintă locul în care a aterizat forţat avionul pilotat de ADRIAN IOVAN.
Filmarea a fost realizată de site-ul Alba24.ro, condiţiile meteorologice fiind similare cu cele existente în momentul producerii accidentului pevârful Petreasa.
"Într-un moment cu condiţii meteorologice identicecu cele de luni după-amiază, când avionul pilotat deAdrian Iovan a fost nevoit să aterizeze forţat pevârful Petreasa, între brazi, Alba24.ro a filmat zona de la înălţime, pentru a putea arăta exact ceea ce au văzut pasagerii avionului în momentul în care acesta s-a prăbuşit", informează sursa citată.
În accidentul aviatic au murit pilotul Adrian Iovan şiAurelia Ion, studentă în anul V la Institutul de Medicină Militară din Bucureşti.

Un salvamontist din Cluj a avut un PLAN de CĂUTARE BLINDAT, dar ignorat de ISU și Prefectură

Un salvamontist din Cluj, specializat în operațiuni de căutare, a propus o metoda de căutare pe baza semnalului telefonic, dar nimeni nu l-a ascultat. Avionul a fost găsit în zona semnalizată de Codrin Roman. 
Salvamontistul a ştiut că în zona unde a fost descoperită avionul, era semnal GSP numai pe o fâșie lată de 200 de metri şi lungă de aproximativ cinci kilometri.
”Cu 20 de oameni aş fi baleiat zona respectivă şi în maxim două ore i-aş fi găsit. Nu căutam un singur om ci un avion prăbuşit, iar supravieţuitorii au primit instrucţiuni să facă gălăgie. Căutările ar fi trebuit începute din pasul Ursoaia unde există drum auto şi unde ar fi trebuie să aştepte maşinile de salvare”, a precizat Codrin Roman.
Autoritățile erau prea ocupate să caute avionul prăbușit la circa 40 de kilometri distanță, la Crucea Iancului din comuna Mărișel. Roman a sunat la 112 şi a intrat în conferinţă cu alte autorităţi dar şi cu doctorul Zamfir, căruia i-a cerut să citească datele de pe aparatul GPS al avionului. Centralista de la 112 i-a tăiat dreptul de a vorbi, putând auzi numai ce vorbesc ceilalţi. ”I-am cerut pilotului să îmi citească localităţile care sunt indicate pe GPS şi să facă o linie dreaptă între acestea. Liniile indicau că avionul se afla undeva la mijloc între localităţile Mărişel şi Arieşeni şi la mijloc între localităţile Mătişeşti-Poiana Horea. Se putea face mijlocul acelor două lunii şi rezulta cu aproximaţie locul”, mai spune Roman
Salvamontişti din Cluj au ajuns la Pasul Ursoaia, de unde ar fi trebuit să pună în aplicare planului lui CodrinRoman, pe banda semnalului GSM. Zona care trebuia căutată avea 200 de metri lățime și 5 kilometri lungime, dar cei care conduceau căutările, ISU Cluj și Prefectura Cluj, au cerut ca toate forțele să se ducă spre Crucea Iancului. ”Din Şaua Ursoaia am fost întorşi la Mărişel, la Crucea lui Avram Iancu. Am simţit o mare frustrare deoarece se putea acoperi zona, cu oameni plasaţi din zece în zece metri şi se puteau balea dintr-o dată toată banda. Şi atenţie, nu căutam o persoana ci căutam avionul şi persoane care fac gălăgie. Drumul de la Pasul Ursoaia spre Mărişel are în jur de 20 de kilometri şi s-a făcut un du-te vino. Noi am primit un ordin să mergem la Crucea Iancului şi ne-am dus acolo”, mai spune Codrin Roman. 




Foto: Salvamontistul Cordin Roman
Primarul comunei Beliș, judeţul Cluj, Viorel Crainic, a confirmat și el că modul în care au fost coordonate căutările a fost defectuos. ”Eram în centrul evenimentelor, lângă comandament. Decizia de a retrimite forţele spre Mărişel nu vă pot spune cine a luat-o. La un moment dat, şeful ISU Cluj, cololenul Dorin Ungur a spus că este bine să ne deplasăm spre zona Mărişel. L-am auzit fiind mai aproape de dânsul. Nu vă pot spune cine i-a sugerat asta sau dacă a primit o informaţie”, a spus primarul.
Şeful de formaţie din cadrul Salvamont Salvamont Cluj, Vasile Cipcigan, a declarat că cei de la Centrul de comandă din comuna Horea (judeţul Alba) au refuzat ajutorul lor.
”Când am ajuns acolo, la Crucea Iancului, ni s-a spus că «s-au găsit» (răniţii - n.r.) în zona în care o bănuiam şi noi, ne-am îndreptat de urgenţă acolo. Când am ajuns în comuna Horea, ni s-a spus că nu au nevoie de noi. Le-am spus foarte clar, chiar eu am făcut inventarul echipamentului, aveam cinci maşini de teren şi aveam şapte tărgi la noi. Le-am spus foarte clar: «Domnule, avem şapte tărgi, avem saci de dormit, putem interveni», dar ne-au spus «Nu avem nevoie, cei de sus, aşa ni s-a spus. Cei de sus au spus că nu au nevoie de noi, cei de sus geografic vorbind, au spus că nu au nevoie de voi, se descurcă cu ce au». «Ok, mulţumim», am spus şi ne-am retras”, a spus Cipcigan

2014-01-22

DEVA GOLD reclamata la politie de Primaria din Deva

Robert Frunzescu | Publicat: 22 Ian 2014
Primaria orasului Deva a reclamat la politie DEVA GOLD pentru ca nu a prezentat institutiei autorizatia de constructie si avizul emis de Romsilva.
Chiar daca forajele se fac pe un teren proprietate privata, Deva Gold avea obligatia de a prezenta primariei Deva autorizatia de constructie si avizul emis de Romsilva.
Astazi, 22.01.2014, am discutat la Primaria Deva despre forarile pe care Deva Gold le efectueaza pe strada Aurel Vlaicu. Din declaratiile reprezentantilor primariei am inteles ca acestea sunt facute pe teren proprietate privata. Cu toate acestea primaria a sesizat politia locala, deoarece compania Deva Gold nu a prezentat autorizatie de constructie. De asemenea, chiar daca se foreaza pe teren privat si in afara rezervatiilor aflate in zona, pana acum nu au fost prezentate autorizatii din partea Romsilva, desi acestea au fost solicitate de catre Primaria Deva.” a declarat pentru deveanul.info, un locuitor al orasului.
In cursul zilei de sambata, va avea loc sedinta consiliului local privind aceasta problema. In cadrul sedintei de consiliu sunt invitati reprezentanti ai firmei dar si reprezentanti ai societatii civile din Deva.

Senatorul Florian Dorel Bodog - impreuna cu un grup de senatori - propune înfiinţarea organizațiilor cooperatiste școlare

http://www.recolta.eu/actualitate/regional/un-senator-propune-infiintarea-organizatiilor-cooperatiste-colare-21907.html
11 Oct 2013 
 Potrivit Ziarului de Olt, senatorul Darius Bogdan Vâlcov este co-iniţiatorul unui proiect de act normativ care ar urma să devină un instrument eficient în vederea combaterii abandonului şcolar şi reducerea şomajului din rândul tinerilor, depus la senat în luna septembrie.
Noile organizaţii cooperatiste şcolare vor avea calitatea de persoane juridice române, cu autonomie şi care vor avea o misiune de încurajare a membrilor acestora.
Iniţiativa legislativă vine în urma monitorizării situaţiei învăţământului de către instituţii specializate. În urma unor studi amănunțite s-a stabilit că o bună parte dintre elevi şi studenţi, cu vârste între 15 şi 24 de ani, abandonează instituţiile de învăţământ fără a obţine o calificare, iar şomajul în rândul tinerilor atinge cote alarmante nu numai în România, ci şi în Europa.
„Propunerea înfiinţării unor organizaţii cooperatiste şcolare ar reuşi stabilirea unor legături timpurii între educaţie şi piaţa forţei de muncă, crearea unor oportunităţi în domeniul ocupării forţei de muncă sau îmbunătăţirea situaţiei sociale a tinerilor”, scriu colegii de la Ziarul de Olt.
Înfiinţarea acestor organizaţii s-ar face în temeiul Legii nr. 1/2005, privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modificările şi completările ulterioare, de unităţile de învăţământ preuniversitar sau universitar, de elevi sau studenţi sau de către părinţii acestora.
Conform proiectului, membrii organizaţiei trebuie să aibă vârsta minimă de 16 ani, să frecventeze cursurile instituţiilor de învăţământ preuniversitare sau superior, să-şi aibă domiciliul în raza teritorială de acţiune a cooperativei şcolare, să semneze sau să accepte după caz, actul constitutiv al acesteia.
Se doreşte ca aceaste organizaţii cooperatiste şcolare să fie agenţi de muncă temporară şi să fie scutită de la constituirea garanţiei financiare prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare, iar elevii şi studenţii membri sunt salariaţi temporari, în condiţiile legii.
De asemenea, încheierea şi derularea contractelor de muncă dintre societatea cooperatistă şcolară şi elevii sau studenţii, care sunt membri cooperatori, se va face în condiţiile Legii nr. 53/2003 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, în funcţie de activităţile care vor fi desfăşurate de către societatea cooperatistă şcolară, elevii şi studenţii vor putea să încheie contracte pe durată determinată, pentru îndeplinirea numai a unei misiuni de muncă temporară sau contracte pe durată nedeterminată.
Unităţile de învăţământ vor fi obligate să aducă la cunoştinţa tuturor elevilor şi studenţilor misiunile de muncă temporară, pentru a se asigura transparenţă şi accesul egal al acestora.
De asemenea, desemnarea elevilor şi studenţilor care vor desfăşura misiunea de muncă temporară se face de către consiliul de administraţie al societăţii, în baza opţiunii acestora.
Organizaţiile ar beneficia de scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru elevii şi studenţii care sunt membri cooperatori.
Perioada în care tinerii vor presta va fi considerat stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, iar pentru stabilirea şi calculul drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 - privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Se propune scutirea plăţilor impozitului pe profit pentru veniturile din activităţi economice realizate de acestea, până la nivelul echivalentului în lei a 10.000 euro, într-un an fiscal.
Proiectul de lege modifică articolele 22 şi 129 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prin crearea bazei legale pentru ca unităţile de învăţământ preuniversitare şi instituţiile de învăţământ superior să poată înfiinţa societăţi cooperatiste şcolare.
Tot prin acest proiect legislaviv are în vedere şi scutirea de la plata impozitului pe profit pentru veniturile din activităţi economice realizate de societăţile cooperatiste şcolare, până la nivelul echivalentului în lei a 10.000 euro, într-un an fiscal.

VOCEA EUROPEANĂ A FERMIERULUI ROMÂN

http://www.youtube.com/watch?v=2u1RmTG7t6g

 
 Dec 9, 2013
Producătorii din agricultură, industria alimentară și servicii conexe din România, poate cel mai important pilon al economiei naționale românești, au o voce care să le reprezinte interesele și nevoile membrilor pe plan național și european, coordonând și sprijinind totodată organizațiile profesionale pe teme agricole, economice, juridice, fiscale, educaționale și sociale. Numele pe care îl poartă această voce este PRO AGRO, mai precis, Federația Națională PRO AGRO.
Am stat la taifas cu președintele PRO AGRO - Alex Jurconi și am abordat subiecte precum: Circulația liberă a terenurilor agricole; Fondul mutual în viziunea Pro Agro; PNDR 2014 - 2020.
Reportajul a fost difuzat în emisiunea România Agricolă (30 noiembrie 2013) realizată de Revista Fermierului pentru The Money Channel TV.

Ce s-a promis de 1 decembrie 1918 la Alba Iulia

Se intreaba unii de ce nu sarbatoresc maghiarii* 1 decembrie. Unul dintre raspunsuri se afla chiar in documentul care a pecetluit Marea Unire, pe 1 decembrie -Declaratia aka Rezolutiunea Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia. Detalii despre acest lucru, dar si despre ce am mai putea sarbatori noi pe aceasta data, in calitate de cetateni, mai jos.

"Unirea Tuturor Romanilor", carte postala, cca 1918-1919
“II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate (“Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească”, adica Partium -n.m.), a autonomie provizorie pînă la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui,administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sînul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvîrşită a unui regim curat democratic pe toate terenele vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe în vîrstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvîrşită libertate de presă, asociere şi întrunire; liberă propagandă a tuturor gîndurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţînd fideicomisele şi, în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, se va da posibilitatea ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atît cît să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sînt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
[...]
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii”
vezi restul aici sau in fotocopia documentului original:
Documentul Rezolutiunii Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918
Cateva intrebari pentru cititori:
-ce inseamna si cum s-ar aplica azi principiul “deplinei libertati naţionale“, presupunand prin absurd* ca s-ar putea aplica Rezolutiunea?
- in acest caz, ce ar pierde si ce ar castiga minoritatile? (proportionalitatea enuntata la punctul unu, de exemplu, ar fi in dauna minoritatilor mici)
-ce s-ar intampla cu Biserica Ortodoxa Romana? (“Egală îndreptăţire (…) pentru toate confesiunile”)
-credeti ca la festivitatile de 1 decembrie si in discursuri se pune indejuns accent pe dimensiunea cetateneasca (vot, libertatea presei si cuvantului, reforma agrara etc) a acestei zile?
______________________________________________________________
*pentru ca, fireste, Romania nu are nici un fel de obligatie juridica de a aplica Declaratia. Poate una morala. O obligatie juridica o avea, in viziunea mea, Consiliul Dirigent din Transilvania, organul executiv al Ardealului autonom (1918).  Prin insasi componenta lui, acest consiliu incalca flagrant principiile declaratiei-toti romani. Chiar daca luam in calcul razboiul cu Ungaria, de ce nu erau reprezentate in consiliu, proportional, macar celelalte nationalitati din Ardeal?

Celebrul arheolog italian Marco Merlini afirmă că scrisul s-a născut pe teritoriul României, acum peste 7.000 de ani…

Daniel Roxin Publicat: 21 Ian 2014, 
Cred că fiecare dintre românii cu o minimă inteligență se întreabă de ce autoritățile științifice românești par să fie dezinteresate de a aduce în prim-planul opiniei publice naționale și internaționale ceea ce tot mai mulți savanți străini afirmă, și anume că spațiul locuit astăzi de români este Vatra Vechii Europe – locul în care s-au născut primele culturi ale continentului, locul unde a apărut limba din care s-au format, după aceea, limbile vorbite astăzi în Europa, locul apariției primei scrieri din lume…
Celebrul profesor și arheolog italian Marco Merlini, la care voi face referire în acest articol (Director executiv al institutelor de cercetare InnovaNet și EURO INNOVANET, director general al “Proiectului de cunoștințe Preistorice” din Roma, Italia, coordonator al M.U.S.E.U.M. – Rețeaua de muzee arheologice, istorice si preistorice din capitalele europene -, director de comunicare al Institutului de Arheomitologie din Roma și autor al “La scrittura è nata în Europa” – 2004 ), este cel căruia îi datorăm datarea Tăblițelor de la Tărtăria, a căror vechime a fost stabilită la aproximativ 7.300 de ani, cu mult înainte ca sumerienii să existe!!!
Povestea datării lor este de o simplitatea dezarmantă iar faptul că specialiștilor din Cluj nu “le-a trecut prin cap” să procedeze în acest fel este straniu!…
Aflat în anul 2004 în România, Marco Merlini ajunge la Cluj, unde se găsea inventarul descoperit la Tărtăria odată cu celebrele tăblițe. În acest inventar se aflau și piese osoase găsite împreună cu tăblițele. Cum tăblițele nu mai puteau fi datate deoarece descoperitorul lor le-a ars ca să nu se deterioreze complet, Marco Merlini le solicită arheologilor din Cluj fragmente osoase găsite împreună cu tăblițele pentru a le testa cu Carbon 14. Logica este simplă: atâta vreme cât oasele și plăcuțele au fost găsite împreună, înseamnă că au aceeași vârstă. Testând oasele, aflăm și vârsta plăcuțelor, lucru care s-a și petrecut în scurt timp, rezultatele testelor cu Carbon 14 eliminând orice discuții sau speculații despre vechimea Tăblițelor de la Tărtăria: peste 7.000 de ani vechime.
Iată ce ne spune arheologul italian despre acest lucru: “Oasele, ca și tăblițele, sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este rândul nostru să dovedim că scrierea a început în Europa cu două mii de ani înaintea Sumerului. În România, avem o comoară imensă, dar ea nu aparține numai României, ci întregii Europe.”
În final vă întreb retoric: i-ați văzut pe specialiștii din Cluj, care au în administrare aceste obiecte, să promoveze public ceea ce specialiștii străini afirmă de mulți ani (a se avea în vedere și un Harald Haarmann sau o Marija Gimbutas)? Oare faptul că în Cluj este cel mai încrâncenat nucleu de istorici și arheologi romanopați să fie cauza acestei tăceri suspecte? Acestor indivizi bântuiți de romanomanie nu pare să le placă nici cultura dacilor, nici culturile străvechi de pe aceste meleaguri… Adevărul însă va strivi orice minciună, mai devreme sau mai târziu! Eu zic că foarte curând!… Daniel Roxin

Misterele Tablitelor de la Tartaria
Georgiana Fefea | 21.10.2008 |34 Comentarii
Misterele Tablitelor de la Tartaria tartaria, artefact, tablite, scriere, balcani, sumer, pictograma, scriere cuneiforma, civilizatie, arheologieGalerie foto (1)
Desi legendele pun inventarea scrisului pe seama atlantilor sau a altor civilizatii ipotetice pierdute in negura istoriei, pana in urma cu cateva decenii era un fapt general acceptat acela ca sumerienii au fost cei care au pus bazele scrierii. Descoperirea in anii ’60 a tablitelor de la Tartaria avea insa sa schimbe ordinea cronologica a aparitiei limbajului scris si insasi localizarea leaganului in care a luat nastere prima civilizatie a lumii.
Descoperirea
In anul 1961, arheologul Nicolae Vlassa a initiat un santier arheologic in apropierea localitatiiTartaria, intr-o zona cunoscuta pentru frecventa cu care resturi de ceramica si artefacte stravechi ies la suprafata, lasand impresia ca au fost cultivate acolo. In ciuda unui inceput ezitant, eforturile si asteptarile arheologilor au fost rasplatite in momentul scoaterii la lumina a trei tablite din lut care aveau in scurt timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche isi putea schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa priveasca cu suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o asemenea povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al arheologilor. Impreuna cu acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima vedere, pareau ca apartin unui barbat adult. 
In scurt timp, intreaga atentie a expertilor a fost acaparata de cele trei tablite, dintre care doua aveau forma rectangulara iar una rotunda. Simbolurile erau reprezentate doar pe o parte, iar cele rectangulare prezentau cate o gaura, deloc intamplatoare, sustin arheologii. Doua dintre aceste placute sunt acoperite cu semne pictografice care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate in jurul datei de 3300 i.H. Artefactele recuperate din acelasi loc cu resturile umane i-au facut pe arheologi sa banuiasca ca ramasitele apartin unui om de vaza al societatii de atunci, un preot, saman sau poate un medium. 
Ceea ce reprezenta o descoperire epocala atat pentru cultura si civilizatia danubiana, cat si pentru intreaga Europa, a devenit un aprins subiect de controversa, ramas nesolutionat pana astazi desi, din ce in ce mai multi arheologi par sa confirme vechimea si importanta acestor vestigii istorice.
Incercari de descifrare
Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul matematic impingeinventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene.
Aparitia celei mai vechi scrieri cunoscute pana in prezent, intr-un loc ce nu fusese luat in calcul ca un posibil leagan al civilizatiei, a dus la elaborarea unor serii de ipoteze in incercarea de a explica provenienta acestora. Unii arheologi au incercat sa demonstreze ca tablitele de la Tartaria au aparut ca urmare a influentei Sumerului. Ciudatenia este data de faptul ca simbolurile de pe tablite se aseamana extrem de mult cu cele folosite de sumerieni in comunicarea scrisa. In acest caz, s-a presupus ca simbolurile au fost imprumutate de la acestia, iar localnicii le-au preluat mot-a-mot fara sa cunoasca semnificatia lor. Insa oamenii de stiinta sunt contrazisi chiar de istorie, deoarece in jurul perioadei 5 500 i.e.n., scrierea sumeriana nu exista sau, daca exista, dovezile care sa sustina acest fapt nu au fost gasite inca. Istoricii au incercat chiar sa desluseasca semnificatia lor, dar citindu-le in sumeriana. Aceasta incercare nu a fost de natura sa lamureasca lucrurile intrucat, interpretate astfel, semnele de pe tablite duc in fata altei dileme: cum ar putea sa explice aparitia numelui zeului Saue, echivalentul zeului Usmu cunoscut in cultura sumeriana? 
Expertii din cadrul Academiei de Stiinte din Rusia au concluzionat in urma analizarii materialului ca tablitele sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg raspandit, de origine locala. In opinia acestora, textul unei tablite enumera sase totemuri antice care coincid cu manuscrisul din orasul sumerian Djemdet-Nasra. Citite in cerc, contrar miscarii acelor de ceasornic, reiese textul proto-sumerian “NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I.”, tradus prin: "In (cea de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic dupa ritual (a fost) ars. Acesta-i al zecelea". Interpretarea oamenilor de stiinta rusi lasa, insa, loc de interpretari, pana in prezent neexistand un consens la nivel academic cu privire la semnificatia pictogramelor.
Opinia generala este ca formele acestea de scriere nu puteau aparea izolat, ci puteau fi dezvoltate numai in cadrul unei culturi puternice si larg raspandite, prin urmare, dezlegarea tainei celor trei tablite ar putea fi oferita doar de studierea intregului complex Turdas-Vinca, de care este legat si Tartaria. Totemurile prezente pe tablite nu numai ca se aseamana izbitor cu cele sumeriene, dar sunt aranjate si in aceeasi succesiune. Coincidenta grafica a semnelor putea fi intamplatoare insa succesiunea lor nu. O serie de observatii indica o origine comuna a conceptiilor religioase din zona Tartaria si Djemdet-Nasra. Scrierea de pe tablite este ideografica, la fel ca si cea sumeriana, neexistand inca semne silabice si indici gramaticali, iar numele zeului Usmu este reprezentat la fel ca la sumerieni. Interpretarea tablitei rotunde indica faptul ca aceasta contine informatii scurte asupra ritualului uciderii si arderii unui sacerdot.
Cu toate acestea, cercetatorii se intreaba cum este posibil ca locuitorii stravechi ai Tartariei sa scrie in sumeriana cand inca nu se pomenea despre Sumer. Cercetatorul rus Boris Perlov este de parere ca sumerieni ca si babilonienii au fost doar niste elevi buni, preluand scrierea pictografica de la popoarele balcanice si transformand-o ulterior in scriere cuneiforma. Conform acestuia, inventatorii scrierii au fost chiar locuitorii balcanici, nu sumerienii.
Misterioasa Milady Tartaria
Osemintele scoase la lumina in acelasi sit arheologic, despre care s-a crezut initial ca apartin unui barbat cu varsta cuprinsa intre 35 si 40 de ani, s-au dovedit a fi ale unei femei de aproximativ 55 de ani, o varsta care se atingea rar in urma cu 7 000 de ani. Judecand dupa obiectele de cult din jurul scheletului, arheologii au considerat ca era vorba despre o preoteasa sau poate chiar o femeie-saman. In jurul resturilor de oase umane au mai fost gasite 26 de figurine de teracota, 3 figurine de alabastru, impreuna cu cele trei placute de lut ars. In opinia lui Marco Mellini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy, Roma, femeia botezata Milady Tartarianu era un mare preot sau un saman, iar analiza oaselor indica faptul ca nu au fost arse, prin umare varianta incinerarii, propusa initial, a fost exclusa, precum si cea a unui posibil act de canibalism. Arheologul roman Vlassa a fost primul care a emis aceasta teorie pe baza documentatiilor anterioare asupra unor ceremonii canibalistice danubiene efectuate cu scopul de a comunica cu zeii si cu spiritele. Varianta unui act antropofag a fost respinsa dupa analizarea oaselor, intrucat acestea au fost rupte in mod natural, fara a fi zdrobite sau arse. Teoria lui Mellini este sustinuta si de faptul ca oasele au fost ingropate in cadrul unui ritual, in vreme ce la banchetele canibalistice resturile umane erau aruncate animalelor.
O datare controversata
In privinta datarii celor trei tablite, documentarea arheologica inca nu este 100% sigura.Tablitele de la Tartaria par sa apartina migratiilor civilizatiei Vinca, una dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime recunoscuta de circa opt milenii, cand un asemenea sistem de scriere era folosit nu numai in sud-estul Europei, dar si in aria civilizatiilor proto-sumeriene. In acelasi timp, alti oameni de stiinta au datat artefactele in mileniul V i.H. sau a doua jumatate a mileniului VI i.H. Conform acestora, tablitele sunt primele atestari ale unei scrieri vechi europene. In zilele prezente, controversa continua. Dar ce s-a intamplat cu adevarat la Tartaria? O analiza ulterioara asupra descoperirilor, efectuata ulterior, a facut mai multa lumina in acest caz.
In fapt, tablitele nu au fost niciodata analizate cu ajutorul radiocarbonului, insa acest lucru nu a impiedicat legendele sa se nasca in jurul subiectului. Conform unor arheologi romani, tablitele nu pot fi datate cu C14 din cauza tratamentelor la care au fost supuse in necunostinta de cauza. Se pare caarheologul Nicolae Vlassa nu se afla in situl arheologic la momentul descoperirii care a avut loc cu cateva ore inainte de incheierea lucrarilor de excavare. Tablitele erau moi si acoperite de calcar din cauza umiditatii. Pentru a le intari, unul dintre restauratori a decis sa le usuce in cuptorul aflat in laboratorul muzeului, insa temperatura si perioada coacerii au ramas necunoscute. Dupa acest tratament, tablitele nu ar mai putea fi supuse unei datari cu C14, deoarece stresul termic a compromis calitatea de baza a lutului, indispensabila in cazul unei analize cu carbon. O mare parte dintre arheologii romani si straini se plang de faptul ca Vlassa nu a fotografiat artefactele in momentul dezgroparii si a refuzat sa colaboreze cu colegii lui, evitand in acelasi timp sa dea prea multe detalii despre descoperirile sale in cadrul raporatelor pe care le redacta periodic, multumindu-se sa repete aceleasi informatii sub denumirea de noutati.
Lipsa fotografiilor de la locul sit-ului si mai ales, dificultatea de a-l localiza chiar si in prezent, cumulate cu alti factori, cum ar fi imposibilitatea de a data cu exactitate placutele, dificultatea de a identifica o civilizatie puternica in bazinul Dunarii care ar putea sa “fabrice” scrisul cu 1 000 de ani inaintea Sumerului, toti acesti factori au indreptatit generatii intregi de arheologi si istorici sa se indoiasca de rolul pe care tablitele le-ar putea juca in stablirea unei cronologii precise si sa isi puna intrebari referitoare la adevaratul loc de nastere al civilizatiei.