P7_TA-PROV(2014)0017
Rezoluţia Parlamentului European din 14 ianuarie 2014 referitoare la marca regională: cele mai bune practici în economia rurală (2013/2098(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 174 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care stabilesc obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru atingerea acestuia,
– având în vedere articolul 39 din TFUE, care stabilește obiectivele politicii agricole comune,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din... privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005(1) ,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(2) ,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru transport și turism și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0456/2013),
A. întrucât noțiunea de dezvoltare teritorială a devenit din ce în ce mai importantă în ultimii ani, în special ca urmare a includerii unei trimiteri mai explicite la ea în Tratatul de la Lisabona;
B. întrucât politica europeană de dezvoltare rurală, care constituie cel de-al doilea pilon al PAC, a fost recunoscută oficial o dată cu Reforma Agendei 2000; întrucât reforma respectivă a conferit politicii de dezvoltare un statut superior celui de politică socială și structurală implementată mai mult ca adjuvant la politica privind piețele agricole;
C. întrucât viitorul regulament-cadru privind politica regională invită statele membre să adopte o planificare și o programare integrate, permițând o mai mare coerență între programele multianuale ale Fondului european de dezvoltare regională, ale Fondului social european, ale Fondului de coeziune, precum și ale Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (și ale Fondului european pentru pescuit), și aceasta datorită unui cadru strategic comun care evită suprapunerea fondurilor și a inițiativelor, care urmărește obiectivele Strategiei Europa 2020 și este stabilit într-un acord de parteneriat redactat de statele membre în cooperare cu partenerii economici și sociali și cu reprezentanții societății civile; întrucât măsurile și inițiativele de dezvoltare teritorială, în special cele privind zonele rurale, ar trebui, prin urmare, să facă parte dintr-o abordare globală și transsectorială;
D. întrucât frontiera dintre urban și rural este din ce în ce mai difuză și agricultura periurbană câștigă teren; întrucât este important ca politica regională, care completează politica de dezvoltare rurală, să fie, de asemenea, îndreptată spre zonele rurale în vederea susținerii proiectelor inovatoare și formative din aceste zone;
E. întrucât instrumentele de dezvoltare rurală puse la dispoziția statelor membre în regulamentul pentru dezvoltare rurală în vigoare deschid acestor state membre și regiunilor lor posibilități multiple de dezvoltare și întrucât aceste opțiuni sunt insuficient exploatate de programele actuale de dezvoltare rurală ca urmare a precarității resurselor bugetare;
F. întrucât regulamentul pentru perioada de programare 2014-2020 a dezvoltării rurale va extinde gama măsurilor la dispoziția statelor membre, exemple fiind măsurile de sprijin pentru o producție de alimente de înaltă calitate, măsura de cooperare între actorii teritoriali în vederea valorificării la maximum a resurselor prin furnizarea de bunuri și servicii de înaltă calitate, consolidarea organizațiilor de producători, precum și măsurile privind inovarea și diversificarea economică pe teritoriile rurale;
G. întrucât integrarea mai bună a producătorilor primari în cadrul lanțului alimentar prin sisteme de calitate, promovarea pe piețele locale și circuite de aprovizionare scurte a fost stabilită ca prioritate de dezvoltare rurală pentru 2014-2020;
H. întrucât, în ceea ce privește dezvoltarea rurală, abordarea „LEADER” sintetizează cel mai bine conceptul de cooperare implicând o serie diversă de actori, totuși fără a modifica accentul principal pus asupra agriculturii, și întrucât actorii implicați ar putea urmări un proiect teritorial sectorial comun având ca scop sublinierea caracteristicilor specifice și a celor mai bune practici ale unei anumite zone omogene;
I. întrucât alegerea modalităților și a tipului de sprijin care trebuie puse în aplicare în cadrul programelor de dezvoltare rurală ar trebui lăsată la latitudinea statelor membre sau a regiunilor lor, dacă ele optează pentru o programare regională; statele membre sunt cele mai în măsură să stabilească importanța adecvată a acestor programe la nivel național sau regional;
J. întrucât pot fi folosite metode pentru mobilizarea și implicarea, prin intermediul abordărilor comune, a tuturor actorilor publici și privați, indiferent de nivelurile lor de intervenție, în vederea unor cooperări multiple și a unei valorificări a tuturor potențialelor specifice fiecărui teritoriu în cadrul unui proiect comun, prin care ar trebui să se atragă atenția, în acest caz specific, asupra importanței asociațiilor de dezvoltare locală, a asociațiilor și cooperativelor de producători, care ar putea acționa ca parteneri privilegiați în vederea accesării piețelor locale, regionale, naționale și internaționale;
K. întrucât programele cuprinzătoare și de succes de dezvoltare rurală pot avea un impact pozitiv concret asupra ratei de ocupare a locurilor de muncă și asupra competitivității întreprinderilor din zonele rurale și, astfel, pot reduce riscul de șomaj sau, pot evita ca, din cauza veniturilor rurale scăzute, locuitorii să trăiască în condiții dramatice de sărăcie;
L. întrucât mărcile teritoriale de excelență pot contribui la întărirea și dezvoltarea economiilor teritoriale, îndeosebi în regiunile cele mai vulnerabile, montane și ultraperiferice, coordonând ansambluri de bunuri (alimentare și nealimentare) și servicii de înaltă calitate legate indisolubil între ele și care reflectă caracterul specific al fiecărui teritoriu și, în special, patrimoniul său (istoric, cultural, geografic etc.); întrucât, reunite în cadrul acestor ansambluri aceste bunuri și servicii sunt unice, generând venituri anuale teritoriale, oferind noi oportunități economice pe piețele de proximitate și internaționale și putând, de asemenea, acționa ca o „umbrelă” pentru promovarea regiunilor ca destinații turistice; întrucât aceste mărci teritoriale vizează identificarea teritoriilor care sunt bine organizate pentru a crea parteneriate și sinergii comune între actorii lor în vederea valorificării în mod durabil a resurselor lor, a încurajării producătorilor locali/regionali și a dinamizării economiei lor, factor indispensabil pentru calitatea vieții în zonele rurale și pentru o dezvoltare echilibrată a zonelor rurale și urbane; întrucât acestea nu ar trebui confundate cu mărcile de calitate (denumirea de origine controlată - DOP, indicația geografică protejată (IGP) și specialitățile tradiționale garantate (STG) utilizate pentru produsele alimentare, cu care nu sunt deloc incompatibile ci, dimpotrivă, sunt pe deplin complementare; întrucât ele ar trebui să contribuie la promovarea acestor sisteme atât pe teritoriul UE, cât și în afara lui, și să ajute la creșterea competitivității economiilor rurale oferind, totodată, posibilități de angajare;
M. întrucât sistemul de denumiri de origine protejate (DOP) și indicații geografice protejate (IGP) reprezintă un sistem eficient care contribuie în mare măsură la dezvoltarea rurală și teritorială prin crearea și distribuirea de valoare adăugată, prin acțiunea colectivă a producătorilor și a tuturor părților implicate și prin modul în care promovează teritoriul în cauză pe piețele locale, regionale și internaționale; întrucât mărcile regionale nu ar trebui, prin urmare, în niciun caz să înlocuiască sau să aducă atingere în niciun fel sistemului DOP-IGP;
N. întrucât măsurile de promovare și de sprijinire a sinergiilor dintre sectoarele primar și terțiar la nivel local și regional pot garanta dezvoltarea durabilă a agriculturii și turismului în Uniune;
O. întrucât este nevoie să se creeze și să se aplice un instrument de marketing performant pentru a susține îmbunătățirea competitivității produselor regionale, a încuraja producătorii locali și a contribui la dezvoltarea unei identități regionale nu numai în ceea ce privește agricultura, ci și în alte domenii;
1. salută abordarea integrată a dezvoltării teritoriale prevăzute în regulamentul privind cadrul strategic comun al fondurilor europene; observă nevoia de coordonare și de coerență între diferitele fonduri europene în vederea unei dezvoltări teritoriale armonioase, durabile și echilibrate;
2. observă că dezvoltarea teritorială figurează în mod explicit între obiectivele PAC, pe lângă celelalte două obiective care sunt siguranța alimentară și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și combaterea încălzirii globale;
3. subliniază faptul că regiunile agricole joacă un rol multifuncțional implicând nu numai dezvoltarea agricolă, ci și alte activități economice și sociale care se învârt în jurul consolidării locale a competențelor, a know-how-ului și a investițiilor în ceea ce privește identificarea și exploatarea tuturor activelor locale și a potențialelor și resurselor valoroase și neexplorate;
4. salută conceptul dezvoltării locale gestionate la nivelul comunităților și solicită statelor membre să pună în aplicare acest concept și să elimine eventualele blocaje de la nivelul ministerelor și al celorlalte unități administrative implicate în gestionarea acestei abordări inovatoare; subliniază faptul că procedurile administrative nu ar trebui să fie împovărătoare sau să creeze costuri suplimentare pentru autoritățile competente din statul membru;
5. invită statele membre și administrațiile lor regionale să promoveze forme mai dinamice de guvernanță participativă având ca scop implementarea unor proiecte de dezvoltare teritorială comună, capabile să acopere toate sectoarele economice, inclusiv turismul și, în cadrul sectorului agriculturii, să acopere sectoarele alimentare și nealimentare, precum proiectele de lanțuri de aprovizionare regionale (circuite scurte, lanțuri de aprovizionare alimentare, abatoare de proximitate, proiecte de producție de metan din biomasă agricolă, chimie verde, biomateriale etc.), cu un accent special pe microîntreprinderi și întreprinderi nou înființate, pe baza unui proces progresiv de recunoaștere a identității fiecărui teritoriu, definită și susținută prin patrimoniul său; subliniază că aceste forme de guvernanță au la bază parteneriate complexe între actori și structuri care trebuie puse în legătură, în jurul conceptului de marcă de excelență teritorială; de aceea, solicită statelor membre să creeze o platformă pentru schimbul de bune practici, folosind în principal instrumentele oferite de abordarea LEADER în cadrul programelor de dezvoltare rurală;
6. subliniază faptul că o mai bună coordonare a actorilor locali poate contribui la îmbunătățirea economiilor rurale, mai ales în regiunile cele mai vulnerabile, inclusiv a regiunilor de munte, precum și a celor mai îndepărtate dintre acestea, cum ar fi regiunile ultraperiferice; subliniază faptul că teritoriile ar putea beneficia de pe urma unei mai bune organizări cu scopul de a identifica întreg potențialul de resurse (inclusiv resursele ascunse), în interesul tuturor actorilor implicați în relații de interdependență și solidaritate (cei care aparțin sectorului agricol, artizanal, turistic, patrimonial și incluzând organizațiile și asociațiile de producători, camerele de comerț etc.); ia act de faptul că scopul acestei coordonări strategice este de a valorifica resursele, încorporând și depășind abordarea specifică sectorului sau filierei, apelând în loc la abordări teritoriale care generează noi venituri la nivel teritorial, prin comercializarea unor ansambluri de bunuri și servicii complementare, care reflectă caracteristicile specifice fiecărui teritoriu; precizează astfel că această guvernanță teritorială susține cu fermitate crearea, dezvoltarea și îmbunătățirea activității de promovare a produselor agricole și alimentare acoperite de sistemele de calitate existente, bazate pe protecția proprietății intelectuale, și, în același timp cu promovarea serviciilor de calitate (care nu beneficiază de o recunoaștere europeană oficială), promovarea produselor agricole și a serviciilor consolidându-se reciproc, toți actorii asigurând, prin comportamente solidare, promovarea tuturor bunurilor și serviciilor din propriul teritoriu;
7. ia act de faptul că, deși marca de calitate teritorială vizează promovarea unui proces de valorificare a teritoriului, care urmărește să cuprindă produse și servicii, pornind de la aspecte precum identitatea și responsabilitatea socială, și să vină în completarea acestora, formând un întreg unificat și generator de sinergii cu mărcile de calitate existente care au legătură cu originea produselor agroalimentare, această marcă merge mai departe, fiind transversală tuturor produselor, bunurilor și serviciilor dintr-un teritoriu anume și modelului de gestionare utilizat de întreprinderi, instituții și actorii locali din teritoriul respectiv;
8. subliniază necesitatea promovării unor forme de asociere intre diferite regiuni, precum și a unui parteneriat intersectorial pentru a putea face față concurenței; recunoaște rolul exercitat de organismele reprezentative de la nivel regional, național și european, cum ar fi asociațiile, care permit promovarea mărcilor regionale, crescând și consolidând vizibilitatea din ce în ce mai mare a regiunii; solicită să se acorde o atenție sporită inițiativelor legate de mărcile regionale, ca posibilă temă comună în cooperarea teritorială europeană și în inițiativele europene de finanțare și în calitate de instrument care reprezintă o investiție în vitalitatea pe termen lung a competitivității regiunii;
9. consideră că marca de calitate regională trebuie să contribuie la conservarea imaginii Europei ca destinație turistică de înaltă calitate, pe baza diferitelor sectoare de activitate specifice turismului regional, cum ar fi agroturismul, turismul rural, ecoturismul și turismul gastronomic, precum și pe baza patrimoniului industrial, istoric, natural și cultural, incluzând, de asemenea, pistele ciclabile care pot fi combinate cu transporturile în comun; subliniază că nu există nicio marcă europeană pentru sectorul serviciilor care să fie legată de un teritoriu anume și care să îi permită consumatorului recunoașterea unui produs turistic de calitate; recomandă, în acest context, să se ofere asistență pentru lansarea unor dinamici de calitate în sectorul turismului, în special în sectorul turismului rural și în micile întreprinderi; consideră, de asemenea, că această marcă poate contribui la crearea unei soluții alternative pentru sectoarele tradiționale, precum agricultura și creșterea animalelor; consideră că orice marcă de calitate asociată cu un teritoriu specific trebuie să ilustreze o serie de specificații care asigură o garanție a calității și trebuie să respecte și să valorifice mărcile existente, de exemplu denumirile produselor agroalimentare, prin evitarea oricărei confuzii posibile cu produsele agricole care poartă eticheta de calitate a UE;
10. consideră că inițiative precum rețeaua EDEN (Destinații Europene de Excelență) promovează competitivitatea, ajută la dezvoltarea turismului sustenabil și de înaltă calitate la nivelul regiunilor, mulțumită potențialului microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și contribuie la implicarea instituțiilor locale, la instituirea de parteneriate și la diversificarea actorilor care participă la crearea mărcii de calitate regională; invită Comisia să includă diversele forme de turism legate de activitățile rurale în acțiunile și programele aferente, cum ar fi EDEN, Calypso etc.; subliniază că este necesar ca activitățile turistice rurale să fie sprijinite prin intermediul unor acțiuni și al unor programe specifice;
11. îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că viitoarele programe de dezvoltare rurală prevăd măsuri și mijloace suficiente pentru a facilita buna guvernanță și formele durabile de guvernanță teritorială, prin mobilizarea și consolidarea măsurilor bazate pe operațiuni colective: măsuri de cooperare (inclusiv privind sistemele de producție durabilă), de coordonare, de schimburi, de rețele, de inovare, de formare, de grupare a producătorilor, de promovare, de informare, de investiții prevăzute în noile regulamente privind dezvoltarea rurală; invită grupurile de acțiune locală, în cadrul programului LEADER+, să ofere sprijinul necesar pentru crearea unei rețele de cooperare în rândul producătorilor locali și regionali, al prestatorilor de servicii și al instituțiilor culturale, precum universitățile, muzeele și centrele de cercetare, pentru a permite ca aspectele culturale și istorice ale teritoriilor să fie sintetizate în mărci regionale, care să poată crea o legătură de durată între formare, cercetare și producție, creând astfel și locuri de muncă durabile;
12. consideră că programele respective ar trebui să fie multisectoriale, păstrând totuși caracterul central al activității agricole, și că ar trebui evaluate de autoritatea de management responsabilă de planurile de dezvoltare;
13. invită Comisia să sprijine eforturile statelor membre de a recunoaște și promova noi forme de cooperare pentru zonele rurale, în jurul mărcii de excelență teritorială, cu ajutorul instrumentelor incluse în reforma PAC, cum ar fi inițiativa LEADER a Uniunii, instrumentele de asistență tehnică și de creare a rețelelor, parteneriatul european pentru inovare (PEI), rețeaua europeană pentru dezvoltare rurală, precum și alte instrumente și mijloace care s-ar putea dovedi necesare; aceste noi forme de cooperare teritorială europeană se bazează pe o evaluare obiectivă a sinergiilor regionale, ținând cont de dimensiunea socială, economică și de mediu, de sustenabilitate, de diversitatea actorilor economici și sociali (inclusiv cei din sectorul turismului) implicați în promovarea identității regionale, precum și de ansamblul bunurilor și serviciilor specifice care pot fi dezvoltate în fiecare teritoriu, pentru a crea și a menține o valoare adăugată;
14. consideră că, în contextul acestor noi forme de cooperare teritorială, statele membre ar trebui să utilizeze toate măsurile de dezvoltare rurală legate de o politică de calitate a produselor alimentare, cu scopul de a dezvolta în special vânzările de pe piețele locale și din lanțurile scurte de aprovizionare și îmbunătățind sustenabilitatea și cunoașterea metodelor de producere, respectând totodată pe deplin normele UE și fără a afecta, submina sau slăbi sistemele de calitate existente la nivelul Uniunii, cum ar fi denumirile de origine protejate (DOP), indicațiile geografice protejate (IGP) și specialitățile tradiționale garantate (STG); consideră că, în sectorul agroalimentar, marca de excelență teritorială ar trebui limitată la promovarea sistemelor de calitate DOP-IGP-STG, acolo unde există, sau la susținerea creării lor, acolo unde nu există; invită Comisia să țină cont de proliferarea multiplelor etichete și mărci regionale cu privire la produsele alimentare din Europa, să elaboreze un inventar al mărcilor cu caracteristici regionale specifice, pentru a evita orice eventuale efecte negative asupra sistemelor de calitate; consideră că ar trebui să se definească în mod clar conceptul de marcă regională, luând în considerare experiența favorabilă a etichetelor de calitate existente (DOP, DOC, IGP) și că ar trebui elaborate strategii coordonate pentru a evita duplicarea și suprapunerea, pornind de la o abordare comună, bazată pe un cadru care trebuie stabilit la nivelul UE;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 487.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 347.
