1.1. Decretul-regal cu privire la hotărârea Sfatului Ţării din Chişinău (10 aprilie 1918)
[1]Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:
“În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.”
Şi prezidentul Consilului nostru declarând că: “În numele poporului român şi al regelui, M. S. Ferdinand I al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci şi indivizibilă”.
Promulgăm acest vot şi această declaraţie şi ordonăm să fie investit cu sigiliul statului şi publicat în “Monitorul oficial”. “Monitorul oficial”, din 10 /23/ aprilie 1918
1.2. Decretul-regal cu privire la hotărârea Congresului general al Bucovinei din Cernăuţi (19 decembrie 1918)
Luând act de hotărârea unanimă a Congresului general al Bucovinei din Cernăuţi de la 15 noiembrie 1918,
Am decretat şi decretăm:
Art. I. Bucovina, în cuprinsul graniţelor sale istorice, este şi rămâne unită cu Regatul României.
Art. II. Preşedintele Consiliului nostru de Miniştri este însărcinat cu executarea acestui decret.
“Monitorul oficial”, din 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919
1.3. Decretul-regal cu privire la hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia (13 decembrie 1918)
Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naţionale din Alba Iulia,
Am decretat şi decretăm:
Art. I. Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 sunt şi rămân deapururea unite cu Regatul României.
Art. II. Preşedintele Consiliului nostru de Miniştri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-lege de faţă.
“Monitorul oficial”, din 13/26 decembrie 1918
1.4. Legea pentru ratificarea Unirii Transilvaniei cu România (31 decembrie 1919)
Art. unic. Se ratifică, investindu-se cu putere de lege decretul-lege cu nr. 3631 din 11 decembrie 1918, publicat în “Monitorul oficial” cu nr. 212 din 13 decembrie 1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:
Ferdinand I,
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Asupra raportului preşedintelui Consiliului nostru de Miniştri sub nr. 2171 din 1918,
Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naţionale din Alba Iulia.
Am decretat şi decretăm:
Art. I. Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia de la 18 noiembrie (1 decembrie) 1918 sunt şi rămân deapururea unite cu Regatul României.
Art. II. Preşedintele Consiliului nostru de Miniştri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-lege de faţă.
Dat în Bucureşti, la 11 decembrie 1918, Ferdinand.
Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion I. C. Brătianu.
Aceasta lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
Preşedinte, N. Iorga.
Secretar, Ştefan Meteş.
Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
P. Preşedinte, Dr. C. Şumuleanu.
Secretar, Balbareu.
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în “Monitorul oficial”.
Dat în Bucureşti, la 31 decembrie 1919.
“Monitorul oficial”, din 1 ianuarie 1920
1.5. Lege pentru ratificarea unirii Bucovinei cu România (31 decembrie 1919)
Art. unic. Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege nr. 3744 din 18 decembrie 1918, publicat în “Monitorul oficial”, nr. 217 din 19 decembrie 1918, privitor la unirea Bucovinei cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:
Ferdinand I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Asupra raportului preşedintelui Consiliului nostru de Miniştri sub nr. 2211 din 1918,
Luând act de hotărârea unanimă a Congresului general al Bucovinei din Cernăuţi de la 15 noiembrie 1918,
Am decretat şi decretăm:
Art. I. Bucovina în cuprinsul graniţelor sale istorice este şi rămâne deapururea unită cu Regatul României.
Art. II. Preşedintele Consiliului nostru de Miniştri este însărcinat cu executarea acestui decret.
Dat în Bucureşti, la 18 decembrie 1918. Ferdinand.
Preşedintele Consiliului de Miniştri,Ion I. C. Brătianu.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
Preşedinte, N. Iorga.
Secretar, Aurel Moraru.
Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
P. Preşedinte, Dr. C. Şumuleanu.
Secretar, Balbareu.
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în “Monitorul oficial”.
Dat în Bucureşti, la 31 decembrie 1919.
“Monitorul oficial”, din 1 ianuarie 1920
1.6. Lege asupra ratificării unirii Basarabiei cu România (31 decembrie 1919)
Art. unic. Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege nr. 842 din 9 aprilie 1918, publicat în “Monitorul oficial”, nr. 8 din 10 aprilie 1918, privitor la unirea Basarabiei cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:
Ferdinand I
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:
“În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna,
Se uneşte cu mama sa România.”
Şi prezidentul Consilului nostru declarând că: “În numele poporului român şi al regelui, M.S. Ferdinand I al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci şi indivizibilă”.
Dat în Iaşi, la 9 aprilie 1918.
Preşedintele Consiliului de Miniştri, A. Marghiloman.
Ministru de justiţie, D. Dobrescu.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
Preşedinte, N. Iorga.
Secretar, Teodosie Bârca.
Această lege s-a votat de Senat în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.
P. Preşedinte, Dr. C. Şumuleanu.
Secretar, I. Balbareu.
Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în “Monitorul oficial”.
Dat în Bucureşti, la 31 decembrie 1919.
“Monitorul oficial”, din 1 ianuarie 1920
1.8. Proclamaţia regelui Ferdinand cu prilejul încoronării sale la Alba Iulia (15 octombrie 1922)
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României, am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor[1].
Suindu-mă pe tron am rugat Cerul să dea rod muncii ce, fără preget eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun român şi rege.
Pronia cerească a binecuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al neamului nostru.
Am venit astăzi cu regina – care ne-a fost tovarăşă în credinţa neclintită la restrişte şi la bucurie – ca printr-această sărbătoare să consacrăm în faţa Domnului şi a scumpului nostru popor legătura ce ne uneşte deapururea cu dânsul.
Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi şi glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare.
Într-aceste clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoştinţă către viteaza şi iubita noastră armată. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru să culeagă în pace roadele lui binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică.
Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului meu.
Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le aibă de-a puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc.
Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă într-o viaţă de armonie şi de dreptate socială.
Vreau ca, în hotarele României Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a statului.
Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului european după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.
Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării, nedespărţiţi în gând şi-n faptă în jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintita unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om şi rege şi asupra ei chem, în această zi solemnă de înălţare sufletească binecuvântarea celui A-Tot-Puternic.
“Aurora”, din 14 octombrie 1922
