Remus Cernea 22 Sep 2015
Primul meu mesaj cu acest prilej este către toți cei care îmi susțin ideile de schimbare și reformă pe care le propun societății românești: vă invit să mă sprijiniți prin implicare și vot de conștiință în alegerile de anul viitor pentru a putea duce mai departe și a extinde ceea ce am început în Parlamentul României!
Prin Decizia definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2809/2015 pronunțată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal și postată aseară pe site-ul instituției a fost menținută sentinţa civilă nr. 805 din 10 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recursul Agenției Naționale de Integritate fiind respins ca nefondat. Îi mulțumesc avocatului Marius Predoi pentru pregătirea temeinică a dosarului și pentru excelentele pledoarii susținute în fața completelor de judecată.
Am înlăturat, așadar, în instanță, o suspiciune injustă la adresa mea, chiar dacă acest lucru a durat doi ani. Voi continua să fac politică într-un mod curat, numai și numai pentru a promova valorile democratice ale societății deschise, drepturile omului, drepturile animalelor și statul de drept, fără să mă implic în vreun fel în acte de corupție și menținând un standard ridicat de civilitate, integritate și moralitate publică.
Voi prezenta mai jos, pe scurt, istoria acestui litigiu în instanță cu Agenția Națională de Integritate, nu înainte de a-mi reafirma respectul și susținerea pentru această instituție importantă și necesară pentru asanarea mediului politic românesc. ANI trebuie să fie o puternică, credibilă și eficientă în activitatea sa. Tocmai de aceea, precizez că prezentarea lucrurilor așa cum au stat ele conține observații cu caracter constructiv. Nu îmi propun să știrbesc din imaginea ANI, ci să identific probleme pe baza experienței personale și să sugerez modalități de îmbunătățire a activității și procedurilor acesteia în beneficiul societății, democrației și statului de drept.
În urmă cu aproape doi ani, în octombrie 2013, am fost contactat de către Agenția Națională de Integritate și invitat la sediul acesteia pentru a da explicații cu privire la o presupusă stare de incompatibilitate în care m-aș fi găsit.
Am avut conștiința perfect senină întrucât demisionasem din funcția de administrator al unei firme, la începutul mandatului de deputat. Prezentasem, în ianunarie 2013, toate actele la Camera Deputaților care a informat, la rândul ei, ANI cu privire la demisia mea din funcția de administrator, iar ANI a răspuns oficial acestei informări fără să menționeze că ar exista vreo problemă. Acea firmă nu avusese nici un fel de activitate iar părțile sociale pe care le deținusem și pe care le-am cedat, în ianuarie 2013, erau în valoare de doar 100 RON.
M-am prezentat la sediul instituției și am oferit toate documentele care atestau faptul că demisionasem din firmă, explicând pe baza probelor clare că nu eram în stare de incompatibilitate. Presupunerea că aș fi incompatibil se baza pe o confuzie între validitatea unui act și opozabilitatea sa (pe care ulterior atât Curtea de Apel cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au identificat-o ca atare) pe care speram că juriștii de la ANI o vor înțelege ușor și că nu o vor legitima și întreține. Demisia mea ca administrator al unei firme era clară și avea o dată certă, fiind cunoscută de autoritățile statului, inclusiv de către Agenția Națională de Integritate, încă din ianuarie 2013. Așadar, validitatea actului demisiei era de netăgăduit și anula orice fel de posibilă stare de incompatibilitate.
Am întrebat, în timpul discuțiilor de la sediul ANI, cam în cât timp se va finaliza Raportul cu privire la cazul meu pentru că intenționam să scriu un articol în care să prezint opiniei publice situația astfel încât punctul meu de vedere să fie cunoscut și înțeles. Răspunsul primit a fost unul ambiguu, dar mi s-a sugerat că e posibil ca raportul să fie finalizat probabil în următoarele două săptămâni după ce vor fi analizate toate documentele, decizia urmând a fi luată în acest sens de către șefii instituției.
Documentele mele au fost prezentate într-o zi de miercuri și am presupus că vor fi, într-adevăr analizate. Joi dimineață însă, la prima oră, înainte să fiu în măsură să prezint opiniei publice o explicație cu privire la posibila suspiciune privind incompatibilitatea, ANI a transmis presei un comunicat în care se afirma să aș fi în stare de incompatibilitate.
Au urmat nenumărate articole pe mai toate site-urile care aveau în titlu ideea că “Remus Cernea este incompatibil”. După cum se știe, consecința unei astfel de incompatibilități este pierderea mandatului de deputat și interdicția de a mai candida timp de trei ani la o demnitate publică. Practic ar fi însemnat scoaterea mea din politică. Replica mea la susținerile ANI a fost rar preluată și timid auzite în spațiul public la acel moment. Iată că au trebuit să treacă doi ani pentru ca adevărul nevinovăției mele să fie certificat printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest timp am resimțit acel sentiment de a fi bănuit și acuzat pe nedrept iar ultima ședință de judecată de la Înalta Curte de Casație și Justiție a fost precedată de trei nopți albe în care n-a fost chip să dorm gândindu-mă la procesul ce urma.
În politică, percepția asupra unui, în acest caz, deputat, contează poate mai mult decât realitatea. Imaginea și credibilitatea unui politician reprezintă lucruri de care depind ascensiunea sau prăbușirea lui. Valul de dezvăluiri și de anchete la adresa unor importanți lideri politici poate contribui foarte mult la asanarea vieții politice românești. Dar ar fi o mare greșeală să nu se mai facă o distincție între politicieni corupți pe de o parte și politicieni curați pe de alta.
Rolul instituțiilor este tocmai acela de a analiza cu echilibru și seriozitate o stare a lucrurilor astfel încât să se poată discerne între adevăr și fals, între corupt și necorupt, între incompatibil și onest. Este necesar pentru sănătatea democrației ca astfel de distincții să fie făcute, cu celeritate și prin proceduri juste. Pe lângă pericolul major al corupției în politică, mai pândește și cel al dificultății de a mai discerne între acei politicieni care au încălcat grav legea și cei care sunt curați. A-i suspiciona printr-o generalizare nedreaptă pe toți este o eroare care subminează democrația.
În privința procedurilor ANI, poate că o idee ar fi ca acele comunicări publice din partea instituției cu privire la presupusa stare de incompatibilitate a unui politician să fie însoțite și de o prezentare, pe scurt, a punctului de vedere al celui în cauză, astfel încât opinia publică să fie corect informată atât cu privire la punctul de vedere al ANI, cât și la cel al persoanei acuzate. Altfel, acuzatul deși poate este nevinovat, riscă să fie perceput de către mulți și pentru o perioadă semnificativă de timp, drept incompatibil întrucât replica sa se va face mult mai greu auzită, ceea ce este nedrept. Cel puțin aceasta a fost experiența mea și nu îi doresc nimănui să o repete.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este aici:
Remus Cernea,Deputat independent
