Costi Rogozanu 19 Oct 2013
O intervenţie a jurnalistului C.T.Popescu a pus pe masă involuntar un nod de probleme în care se încurcă şi se vor încurca protestele împotriva politicilor de austeritate şi de promovare exclusiv a speculei cu energie şi resurse. Priviţi cum au apărut frîne în diverse zone care se pretindeau superactiviste – unii oengişti au tăcut subit. Că doar apărarea pieţei libere e parte din jobul lor. S-au oprit, şi nu pentru că n-ar fi convinşi de argumente, ci pentru că argumentele anti-RMGC devin “periculoase” cînd sînt anti-Chevron. Au putut vinde scandalul RMGC ca pe o excepţie coruptă de la regula de aur a societăţii noastre, piaţa liberă, capitalul în mişcare care face lumea mai bună etc. Cu Chevron nu mai merge.
Chevron nu e RMGC, spune CTP. De ce?
E firmă mare americană, nu e hoţul nostru de Frank Timiş sau cine-or mai fi fiind. Cam aşa ar suna justificarea tip anticorupţie. RMGC a şpăguit pe aici ziarişti şi politicieni, a lucrat murdar pentru un bulgăre de aur. Chevron lucrează la scară mare.
E întrucîtva corect. Chevron n-a şpăguit. Acum 2 ani cînd a vrut să exploateze i-a chemat pe Băsescu şi ai lui la Washington şi le-a oferit logistică pentru statul de drept probabil. Acum se duce Ponta pentru un training. Gittenstein, multiubitul de staţii de drepţi, e un lobbyst, dar e bun cînd susţine fără ruşine o industrie şi nu alta – piaţa liberă se face cu recomandări.
Domnului CTP i se opreşte raţionamentul la Chevron pentru că Chevron e sistemul însuşi. C.T.Popescu ştie că, dacă zici NU Chevron, ai sărit de partea cealaltă, ai sărit în necunoscut. Şi atunci bagatelizează şi domnia sa:
Unul dintre cele mai întîlnite reproşuri, frica ţărănească de tehnologie. Frica de tehnologie e probabil o glumă. După 20 de ani în care s-au demontat industrii de tot felul, acum ni se predă frica de tehnologie? Păi au plîns generaţii întregi fără joburi după tehnologii de tot felul, înalte sau nu, poluante sau nu. Degeaba, au dus tot la fier vechi. Frica ţăranilor e de altceva: ţi-au trimis copiii (mai ales din mediul rural) la lucru necalificat afară, acum îţi iau şi apa şi pămîntul. E asta tehnologie şi progres? Sau e furt?
Ecologismul exagerat, altă poveste. Glumele cu ecologiştii care nu mai vor energie atomică, nu mai vor civilizaţie – o nouă evitare a unei lupte faţă în faţă.
Critica guvernului incompetent. CTP o formulează aşa: cu ce se aleg oamenii ăia, comunitatea, de pe urma exploatării? Sofismul jurnalistului continuă: ţăranii n-au primit nimic, trebuia să primească asigurări, despăgubiri de la stat, deci guvernul e de vină, nu Chevron. De ce are asta importanţă? Pentru că, dacă critici guvernul, execuţi o arie ştiută şi nepericuloasă. Dacă critici Chevronul, atunci o rupi cu viitorul României. Eu nu spun că n-o fi adevărat. Spun că nu e normal să nu fii indignat să vezi că asta e singura opţiune. Pentru CTP, Chevron e singura.
Alt reproş: că nu înţelegem rolul economic teribil al exploatării. Ba poate tocmai pentru că-l înţelgem cu toţii, poate tocmai de aia ne revoltăm. Iar aici trebuie conştientizat enormul rol al unor proteste ESTICE împotriva industrializării de tip colonialist. România sau Bulgaria au o singură şansă, extrem de fragilă: aceea de a produce în sfîrşit un bloc politic care să critice dur conducătorii UE. Dacă vor sucomba mereu în indignare soft, fără chestionarea dramatică a proiectului european, atunci îşi vor merita soarta. Cinismul cu energia e enorm. Pe de o parte se vrea liberalizarea preţurilor la energie, care poate vor scădea la nivel european dacă se exploatează cu succes aici sau în Polonia, dar se uită mereu că pentru săracii sub care stau resursele acea “ieftinire” îi va transforma pe toţi în asistaţi social. Pentru că ieftinul e prea scump pentru EST, redevenţele sînt şi vor fi mici. Estul nu face opoziţie politică în UE, nu există, e executant. Nimeni nu pune problema frontal: noi cu ce ne alegem – vreţi resursele, vreţi să nu ne fie accesibile nouă, cetăţenilor şi industriilor noastre, vreţi să nu rămînem cu nimic, dar vreţi să ne dezvoltăm.
Critica la Chevron poate însemna şi conturarea unui front politic nou.Evident că e bagatelizat imediat şi etichetat ca antioccidentalist, antiamericanist şi alte baliverne. Şi tot evident, mulţi cad în capcana unui naţionalism fără sens cînd ideea ar fi să facem critica trans-naţională. Pentru troică, pentru Comisie, e mult mai eficient să le spui în faţă nu că eşti bulgar sau român sau ungur, ci că eşti din UE şi totuşi ai statut complet diferit de alţi cetăţeni UE.
Estul a fost teatrul de experiment pentru austeritate. FMI începe abia acum să mai dea puţin înapoi. Dar noi trebuia deja să ne fi trezit şi să ne fi organizat, nu cu vaiere naţionale, nu cîntece “den bătrîni”, ci cu structuri politice care să sară intermediari ridicoli precum Băsescu sau Ponta şi să atace direct unde doare: principiile UE şi ipocriziile incredibile ale aplicării lor.
CTP a furnizat argumentele pe care Ponta nu le avea. Ponta se lua de pensionarii din Pungeşti că iau şi pensii, se dau şi cu curul de pămînt. Ponta vindea iluzia bogăţiei. Nu poţi fi bogat fără să bei apă cu cocktail chimic. Daţi-le ceva la fraieri, asta e îndemnul jurnalistului. Iarăşi o direcţie greşită. Cum am văzut la Roşia Montană că au făcut RMGC, sărăcia e uşor de batjocorit cu bani, dar nu rezolvi nimic, nu ai atins nici un consens social real. Ţăranii de la Pungeşti ştiu că sînt păcăliţi. Aşa cum “ţăranii” de la Izvoarele nu se speriau de forări pentru că erau “antitehnologici”, ci tocmai pentru că jumătate din ei lucraseră la Petrom.
Noile “industrii” puse în aplicare de capital nu produc decît dezastru social. Europa impune verde? Ok, sărăcanii plătesc rente imense cu fiecare factură pentru investitorii în verde. Capitalul verde trebuie “ajutat”. Europa impune “independenţă energetică” şi liberalizare (ce frumos se lipesc conceptele aici – umflare de piept patriotică şi liberalizarea pieţei de tip global) – iar esticii asistă cu bani un capital care nu produce slujbe, produce doar rente. Exploatările de gaze de şist oferă iarăşi prea puţine joburi, vor produce probabil cîţiva milionari la capătul cîtorva conducte Chevron şi cam atît.
Ce strigă hipsterii şi ţăranii ignoranţi e minimal: faceţi dracului ceva să mai fim şi noi implicaţi cumva în ţara asta, să avem slujbe şi ce mînca şi puţină demnitate măcar. Dar guvernul răspunde la “nu avem după ce bea apă” cu: păi atunci rezolvăm chestiunea cu apa, o facem de nebăut.
“În general am fost fericit greu”, spune CTP în partea anecdotică a interviului. Îi dau o reţetă de fericire: cînd eşti bine aşezat, împlinit şi financiar, şi popular cu meseria de jurnalist, uită-te şi la dîra de distruşi pe care o lasă corabia miraculoasă a “progresului civilizaţiei” în urmă şi aruncă-ţi certitudinile în apă. Certitudinile măcar, banii îi puteţi păstra.
Am văzut la PLATFORMA o piesă foarte bună (documentată de Schwartz şi Michailov), jucată extraordinar de Alexandru Potocean. Apare la un moment dat şi mărturia unui miner care a participat la evenimentele din 13-15 iunie. Omul îşi însuşeşte toate criticile spunînd, parafrazez: noi sîntem ignoranţi, noi nu vrem decît leafă şi mîncare, pe cînd oamenii din Piaţa Universităţii vor altceva, vor “progresul civilizaţiei”. Ei bine, adevăratul “progres al civilizaţiei” a fost şi va rămîne exact visul minerului, nu fantasmele progresului cu 800 de hectare ciuruite de sonde şi cîteva feţe noi în Top 100 cei mai bogaţi.
