Cu bunăvoința domnului Gherman am reprodus articolul mai jos pentru că și noi considerăm, că este bine punctat de domnia sa a tot ce este azi adevărat, Mulțumim red. Civicul Ardelean
Joi 03 Oct. 2013
Ai văzut: procurorul care se ocupa de dosarul vicepremierului a fost demis. Procurorul general, da, cel care a clasat dosarele revoluţiei şi cel pe care revoluţia l-a prins trăgând la televiziune.
Da, este acel procuror general Niţu, despre care Consiliul Superior al Magistraturii atrăgea atenţia că e nepregătit şi fără viziune. Da, acel procuror general Niţu care a stârnit hohote de râs la audieri, când a afirmat ca procurorii de la Parchetele fluviale şi maritime îşi vor continua activitatea, în condiţiile în care noul cod desfiinţase de ceva timp respectivele Parchete. Da, acelaşi Niţu care în urmă cu o săptămână îl delegase pe procurorul acum demis să se ocupe de dosarul lui Dragnea.
Ceea ce se întâmplă acum nu mai e un joc derizoriu, în care intervin recompense de la partid(e). Procurorul general nu e un învârtit cu funcţie pe la vreo regie autonomă. Să rişti MCV-ul, să rişti Schengen-ul ca să scapi de judecată un politician? - nu-mi trece prin cap decât că miştoul lui Dragnea a propos de dubla personalitate a lui Ponta n-a fost glumă, ci semnal. Leac de frică – şi lucrurile s-au rezolvat, dă-le-n mă-sa de MVC si de Schengen...
Şi dacă ai crezut vreun moment că nu se pot întoarce vremurile trecute, aminteşte-ţi surpriza bunilor tăi, miraţi să afle în anii cincizeci că, deşi democraţia aparţinea acuma întregului popor, nici picior de poporean nu mai beneficia de democraţia asta. Mai pune la socoteală că globalizarea şi goana după resurse au legitimat deseori derapajele. Mai pune-o şi asta: că marile democraţii ale lumii au destule crize pe cap ca să se mai uite şi prin ograda noastră.
E o şmecherie de comunicare: „dacă minţi, să minţi enorm” - spus-o Goebbels. Adică minţi verde în faţă şi mizezi nu pe argumentele tale, ci pe faptul că toţi cetăţenii îi urăsc pe toţi cetăţenii: îi împarţi, îi învrăjbeşti, le dai senzaţia că ura lor contează. Mizezi pe loialităţi subalterne, aduni în jurul tău oameni care ştiu că fără tine n-ar fi nimic – pentru că nu se pricep la nimic (nici măcar la Parchetele maritime).
Zi-mi dacă nu se potriveşte asta României – şi nu de ieri şi nu de azi.
Gestul procurorului general arată că starea asta de fapt începe să-şi creeze legitimităţi brutale: ceea ce până acum se discuta pe la talk-show-uri devine realitate instituţionalizată. Dacă până acum auzeai doar despre şmecheriile cu dosare, azi le vezi în toată mizeria lor. Dacă până acum politicienii evitau să comenteze treburile justiţiei, azi comentează premierul însuşi, ca mitraliera sovietică: „De ce trebuie să-i ţinem pe toţi băsiştii?”
E pentru prima dată din 89 când am un sentiment nelămurit de spaimă: procurorul general îmi arată că, dacă poţi să închizi din vârful pixului dosare grele, tot aşa e floare la ureche să deschizi dosare – doar pentru că poţi.
Nu mai înseamnă nici etică şi nici dreptate – şi să nu te gândeşti că dacă ai touch-screen şi maşină nemţească democraţia e garantată pe viaţă.
Şi mai ţine minte asta: dacă eu tac, dacă tu taci, dacă el tace – apoi îţi garantez: copiii noştri se vor naşte muţi.
